Plimbare in doi // Hunedoara - Deva - Prislop

TIPĂREȘTE

Anul acesta, data fiind necesitatea de a fi prezent in Hunedoara imediat dupa sarbatorile pascale, am hotarat impreuna cu sotia sa ne rasfatam cu un mic sejur in doi, lasand copilul la bunici.

Plecarea am facut-o din Slobozia, la primele ore ale diminetii. Si pentru ca ne-am hotarat sa facem o plimbare fara sa ne uitam la ceas, am ales traseul mai pitoresc, respectiv Slobozia-Buzau-Valea Siriului-Brasov-Sibiu-Sebes-Cristur unde ne-am cazat fiind localitatea centrala in zona pe care urma sa o vizitam.

Drumul a fost superb, asfaltul bun pe tot traseul. Valea Siriului este impresionanta atat prin suisuri si coborasuri cat si prin peisajele "de inaltime" pe care le poti admira intr-o liniste ireala fiind mai intotdeauna loc de un popas pe marginea drumului.

Am depasit rapid zona aglomerata a Brasovului pe centura si, pana sa ne angrenam pe zona Sibiu-Sebes, am facut o binemeritata pauza de masa la intrarea in Avrig.

La intersectia drumului national cu drumul care duce in Avrig, pe partea dreapta cum mergi catre Sibiu, se afla un motel cu restaurant al carui nume nu-l retin din pacate. Ceea ce va pot spune este ca are o terasa rustica acoperita de pe care am putut admira piscurile inzapezite ale muntilor care se inaltau parca la 5 minute de mers cu masina. Ceea ce mai pot spune este ca au baietii aia acolo un pastrav proaspat facut la gratar de iti vine sa mananci si farfuria. Si apoi nu-i de lepadat nici pretul caci doua portii de ciorba, doua portii de pastrav, doua cafele si doua ape nu au depasit 70 lei. Servirea excelenta, curatenia la ea acasa iar peisajul iti taia rasuflarea.

Am parasit cu greu masa si ne-am asternut la drum, fara oprire pana la Cristur. Drum rapid, desi aglomerat, paralel cu autostrada care se construieste intre Sibiu si Orastie. Si se lucreaza nu gluma. Nu sunt inginer dar pare ca la anul poate fi data in folosinta in totalitate.

La Cristur ne-am cazat la Pensiunea Caro patronata de d-na Moga Maria si de care parea multumita lumea. Am ajuns, ne-am cazat.

D-na Moga impreuna cu fiica sa si inca o d-na angajata au fost de o ospitalitate debordanta, mai ales ca ne-am nimerit intr-o perioada mai proasta in ceea ce priveste situatia personala a patroanei, situatie ce nu se cade a fi relatata pe astfel de site. Camera curata, cu frigider, destul de mare. Televizorul a fost o problema (cred ca era din 90) insa d-na Moga ne-a facut placuta surpriza ca a 2-a zi sa avem un LCD in camera cu diagonala 80.

Piesa de rezistenta a camerei a fost, bineinteles, salteaua cu apa!!!

Piesa de cosmar - cel putin pentru cele 100 de kg ale mele - a fost cabina de dus si baia in general care parea a fi mai degraba o debara. Apa calda la discretie.

Per total nu am ce reprosa si recomand cu caldura. Produsele de la bucatarie au la baza ingrediente din ferma proprie.

Si cu astea fiind zise, trecem la turismul zonal.

Ne-am inceput sejurul cu vizitarea faimosului castel al Corvinilor care a facut sa curga atata cerneala virtuala inclusiv pe acest site.

Usor de gasit, slab semnalizat dupa parerea mea.

Starea castelului in sine pare buna, se lucreaza la restaurare, ai ce sa vezi. Nu voi intra in amanunte pentru ca au povestit altii inaintea mea.

Ceea ce nu mi-a placut este lipsa de "turism profesionist" din partea localnicilor. La iesirea din castel exista cele 3-4 tarabe cu maruntisuri (eventual chinezarii) si ceva magneti si... atat. Pai daca ma duc la un castel pe afara, in afara de fel si fel de brosuri, suveniruri manual lucrate sau obiecte de calitate specifice zonei, exista felurite moduri de a te lasa fara bani (in sensul bun) si anume terase, restaurante, mici magazinase. La Huniazi au fugit toti dupa turci...

Si-am plecat a doua zi la Deva... Am facut temele cu ce aparea pe site-ul autoritatilor locale si ne-am prezentat initial la Palatul Magna Curia. Si a inceput distractia... cateva tablouri, ceva pasari impaiate, doua-trei oua de dinozaur mioritic si ceva capoate si pijamale de pe la inceputul secolului XVIII...

Asta e... mergem la doamna care "taia belete", foarte amabila de altfel si careia ii multumesc pentru disponibilitatea pe care a aratat-o, si ne-am interesat daca gasim pe undeva un ghid, o brosura cu obiectivele turistice. Sarmana femeie a facut ochii mari, s-a uitat instinctiv catre cetate si a dat din umeri "Care obiective? Mergeti in centru sa vedeti fintina arteziana ca e foarte frumoasa! "

Mda... pai chiar asa... am visat intotdeauna sa vizitez in una din cele mai vechi asezari romanesti... fintina arteziana!!!

Am renuntat sa mai cautam Sinagoga, Biserica Reformata si altele si am mers tinta la cetate, ca tot romanul.

Intr-un scuar destul de dubios cu fete nu tocmai albe am parcat masina in fata Centrului de Pregatire Olimpica. Tot acolo era si intrarea intr-un Aqualand si accesul la "liftul" catre cetate.

Am pozat mandru busturile gimnastelor noastre observand cu stupefactie ca vreo 4-5 din ele semana de juri ca sunt surori si am trecut la cucerirea cetatii. Mai peste tot veti observa ca exista doua variante de a ajunge in cetate: pe jos urcand de innebunesti sau cu liftul. Am luat liftul, am zis tatal nostru ca-s cam nevricos din fire (liftul foarte bun, doar eu fricos) si am ajuns sus. Accesul in cetate si prin cetate se face strict pe un fel de alee suspendata din scanduri.

Peisajul de sus superb. Cetatea destul de daramata insa oamenii muncesc sa faca ceva din ea. e si un mic chiosc de unde iti poti lua o cafea si ceva pufuleti.

Am vrut sa coboram pe jos pentru ca dealul cetatii este impadurit si promitea o coborare placuta la umbra. Cele cateva placute de pe zidurile cetatii cu avertismentul "ATENTIE VIPERE" ne-a facut sa procedam la urcarea de urgenta in lift.

Una peste alta, turismul in Deva e minunat insa lipseste cu desavarsire.

Si am continuat cu zona mai sudica: Hateg si Sarmizegetusa.

Am oprit mai intai la rezervatia de zimbrii. Din soseaua principala se desprinde un drum in padure, asfaltat bine, care duce la poarta rezervatiei. Am platit intrarea, am dat binete pisicii fara coada ce strajuie cabana si am plecat prin padure catre tarcul unde rumega simbolul Moldovei. La circa 400 metri de cabana, pe un drum printr-o padure deasa plina de pasari, am ajuns intr-un luminis larg unde se situeaza tarcul zimbrilor. Erau la masa asa ca am ocolit tarcul pentru a ajunge chiar langa uriasi. Erau cam 12 specimene, de diferite varste si marimi, care stateau impreuna. Un animal impresionant si o experienta placuta sa vad de la jumatate de metru o legenda.

Am trecut prin Hateg unde sotia a depistat un magazin de incaltaminte si acolo a racolat o pereche de pantofi "Guban" (batranii stiu de ce).

Si am ajuns intr-un final la Sarmizegetusa romana, langa sosea.

Cred ca pot spune cu mana pe inima ca aici am gasit singurul loc in care se poate spune ca se face ceva turism.

Am platit intrarea in sit si am avut placerea sa gasesc placute cu explicatii si mai multe locuri de vizitat pe o raza de cam 5-600 metri de la sosea. Cu aceleasi bilete am avut si intrarea la muzeul geto-dac de peste drum. Din pacate am fost singurii care am avut curiozitatea sa vizitam si acest locas.

Am facut cunostinta cu administratorul muzeului care ne-a insotit si ne-a dat o lectie de istorie care facea toti banii. Muzeul are parter si etaj si are destul de multe exponate originale si replici ale artefactelor originale si nu cele de prin inchipuirile cineastilor asa cum sunt pe la muzeul de istorie din capitala.

Ultima tinta a fost manastirea Prislop.

Nu sunt o persoana religioasa insa acest lacas de cult te socheaza. Am mers pe dealuri si vai pana cand drumul s-a oprit intr-o vale strajuita de dealuri care ascundeau muschi de stanca sub haina verde de primavara.

Am parcat si am intrat pe poarta mare de lemn. Dincolo de poarta parca am intrat pe un taram de poveste. Casele maicutelor cu pridvor de lemn si floricele la ferestre erau inconjurate de verdeata. In mijlocul curtii se inalta mica bisericuta ce mai pastreaza pe pereti atat afara cat si inauntru picturi din vremuri de mult apuse, strajuita de clopotnita zidita pe un colt vde stanca ce-i acoperit cu floricele albastrui. Cuvintele nu-s de ajuns iar poze nu aveam voie sa facem.

Si am urcat mai sus catre mormantul parintelui Arsenie Boca la care stateau la rand sa se roage, intr-o liniste de mormant, mai mult de 50 de persoane. Si cine mai putea urca si mai sus dar numai pentru a cobori pe o carare cu trepte din radacinile copacilor, catre chilia sapata in stanca a cuviosului Ioan Sihastrul. In Prislop se regaseste icoana facatoare de minuni adusa de domnita Zamfira.

Este greu de descris in cuvinte linistea si frumusetea acestui colt de rai.

Pe drumul de intoarcere, pe un drum ce pleaca din Arpasu de Jos, am mers la Pastravaria Albota pentru o ciorba de pastrav si inca un individ de acelasi gen, de aceasta data mozolit cu mujdei. Un complex cu cazare de cel putin nota 9 atat ca pret cat si ca produse si servire.

---

VIZUALIZĂRI: 5026 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI