National Museum of Irland - Muzeul de Istorie si Arheologie

TIPĂREȘTE

Adresa; Kildare St, Dublin 2

Program de vizitare; Marti-Sambata; 10,00 – 17,00 Duminica; 14.00 -17,00

Inchis; lunea, de Craciun si alte sarbatori legale Intrarea libera

Cand a fost inaugurat in 1890 a functionat ca Muzeul de Stiinta si Arta in frumoasa; cladirea a fost proiectata de Thomas Deane Newneham si fiul sau. Este o cladire superba, in stil stil victorian Palladian (o combinatie de clasicism victorian cu elemente venetiene, blande, elegante si delicate - arhitectul Andrea Palladio era venetian).

Am ajuns cu cateva minute inainte de deschidere si am fost placut surprinsa sa vad cata lume astepta ca si mine, deschiderea. Si cum in Dublin, rar vezi o familie fara copii sau doar cu unul, muzeul s-a umplut repede.

Pe cat este cladirea de mare si de frumoasa, pe atat de mica si de nesemnificativa mi s-a parut usa de la intrare. Intrarea (si in acelasi timp iesirea) in muzeu se face prin holul mare rotund unde este receptia cu biroul de informatii si de jur imprejur, standurile cu suveniruri. Aceasta sala inalta de 20m. a fost realizata avand ca model Panteonului din Roma. In centru, pe jos, este un mozaic f. frumos ce are in centru Soarele si dejur imprejur in 12 cadrane, semnele zodiacului. Toata aceasta sala rotunda este sustinuta de o multime de coloane din marmura. Cum se spune ca prima impresie conteaza... pentru mine inceputul acestei vizite a fost unul placut si promitator.

Am trecut in sala mare de la parter si cateva secunde am incurcat circulatia, caci ramasesem pe loc, admirand aceasta sala frumoasa. Este foarte mare, dreptunghiulara si de jur imprejur, sustinut de multe coloane din fonta negre, frumos decorate, este un etaj. Etajul are la randul sau coloane combinat cu arce, care sustin plafonul foarte inalt. Din punct de vedere cromatic este o combinatie de alb si negru; coloanele sunt negre si arcele metalice cu bogate dantelarii cu modele florale si mitologice, sunt vopsite in alb. Ca si la intrare, toata aceasta sala are pe jos mozaic fin din diferite tipuri de pietre naturale. Migaloasa munca... superb rezultat. Peste tot in cladire, usile mari din lemn sculptat sunt incadrate de jur imprejur de arcade bogat si frumos decorate. Se vede cat de multa atentie i-a fost acordata arhitecturii interioare; nimic nu a fost lasat la voia intamplarii; podea, pereti, tavane si usi.

Am inceput vizitarea muzeului cu sala mare de la parter si cu inca doua sali mici (cu acceas la ele din sala mare) unde sunt expuse cele mai vechi artefacte, cele din perioada de inceput a societatii umane preistorice. Apoi, am intalnit un mormant vechi de cateva mii de ani si o ambarcatiune (ca o canoe) din lemn, foarte lunga si incredibil de bine conservata. De jur imprejurul acestei sali, sunt o multime de vitrine, bine luminate, cu obiecte antice gasite in special in sec. XIX, cand viata la tara s-a extins mult in afara satelor si cand au fost gasite toate aceste obiecte in locuri neumblate in perioada medievala.

Cel mai mult mi-a placut zona centrala a acestei sali de la parter. In cateva vitrine, bine securizate erau expuse, cele mai mari si mai multe bijuterii de aur mai vechi de 2000 de ani, pe care le-am vazut vreodata. Defapt este cea mai mare si mai valoroasa astfel de colectie din Europa. Sunt expuse bratari enorme, cercei si coliere, in fata carora Tutankhamon cu ale sale bijuterii este un mic copilas. Bijuteriile spun foarte multe despre dezvoltarea societatii, despre ierarhia in viata comunitatilor si despre respectul acordat conducatorilor. Este o colectie impresionanta; o multime de cercei si de bratari, imi dadeau impresia ca tot tribul respectiv de la care provin, era super accesorizat doar cu bijuterii din aur masiv... Ca sa intelegeti dimensiunile acestor bijuterii, imaginati-va margele cat mingiile te tenis (de camp) si cercei cat palma. Sunt peste 50 de "Luni de aur " asa cum au fost botezate aceste imense coliere in forma de semiluna.

Dupa ce mi-am revenit din aceasta surpriza orbitoare, am intrat in alta sala, la fel de frumoasa si de valoaroasa pentru irlandezi; Sala Tezaurului. Acolo sunt expuse piese unicat din vremea celtilor, obiecte religioase din sec. VIII. Piesele de rezistenta sunt; Tezaurul de la Ardagh cu al sau potir, Brosa Tara si The Cross of Cong. Tezaurul a fost descoperit de doi fii de taran din satul care a dat numele tezaurului, in timp ce sapau pe campul cu cartofi al familiei. Se spune ca piesele tezaurului nici macar nu erau ingropate adanc in pamant, ci doar acoperite cu cateva lespezi de piatra, ceea ce i-a facut pe istorici sa creada ca au fost ascunse in graba, iar proprietarul intentiona sa se intoarca la scurt timp sa le recupereze. Cum de nu au fost vazute de nimeni atatea sute de ani... ramane un mister.

Brosele, sunt dupa modelul roman al fibulei cu care se fixau mantiile pe umeri sau alte piese de imbracaminte. Brosa Tara a fost descoperita in 1850 si este cea mai frumoasa din cele peste 50 de brose gasite in Irlanda. A fost gasita de o taranca, la 50 km. de Dublin. Femeia a pretins ca a gasit-o pe plaja, caci in acest fel si-o putea insusi. A vandut-o unui dealer de antichitati, iar de la acesta brosa a ajuns la Dublin la bijutierul George Waterhouse expert in bijuterii celtice, care a si botezat-o pentru a o face mai interesanta. De atunci brosa a ajuns si la Regina Victoria care a vrut sa o vada si numele brosei a devenit nume generic pentru toate brosele celtice. Spre deosebire de celelalte care sunt din argint cu mici modele complicate din aur, Brosa Tara este din aur si are modele tipice culturii celte, pe ambele fete. Dupa simbolurile pe care le are pe ea, expertii au concluzionat ca este o brosa masculina, a unui personaj de rang inalt.

Potirul este o alta piese valoroasa, un vas religios, care care a fost placat cu mai multe piese mici care au fost asamblate deasupra unei piese de baza. De cand a fost gasit si pana a ajuns in colectia Academiei Regale Irlandeze, de pe el au mai disparut unele piese.

The Cross of Cong este o alta piese valoroasa a tezaurului. Crucea a fost facuta la inceputul sec. XII, si poarta numele localitatii unde a stat sute de ani. Este o cruce din lemn de stejar, imbracata cu aur, argint si cupru, cu decoratiuni din cristal si pietre pretioase. Inscriptiile de pe ea sunt in latina si irlandeza. In perioada cat catolicii au fost persecutati, crucea a fost ascunsa in multe locuri si aproape ca i se pierduse urma.

Dupa ce am vizitat aceasta sala, am urcat pe o scara monumentala la etajul muzeului. Am trecut pe langa o copie a unui vas cu o panza si am intrat intr-o sala mare dedicata perioadei in care pe insula au venit si stat vikingii. Este o sala destul de mare cu doua randuri de vitrine si cu panouri explicative pe pereti. In vitrine sunt expuse o multime de obiecte vechi de o mie de ani, care demonstreaza nivelul de dezvoltare al societatii si toate activitatile cotidiene. De la o macheta a unei case si alta a unui sat de vikingi, se trece la artefacte autentice; diverse vase de gatit din lemn, metal sau ceramica arsa in cuptor, unelte si alte obiecte necesare intr-o gospodarie; pietre de moara de diverse marimi, ace, incuietori, lanturi si multe altele.

Dupa aceasta sala am trecut fara sa vizitez, pe langa o sala dedicata vechiului Egipt, neintelegand rolul ei acolo... si am trecut in zona “Irlandei Medievale” respectiv cea cuprinsa intre anii 1150 – 1550 e. n.

Acolo, exponatele sunt impartite pe categorii de activitati; se incepe cu obiectele ce au apartinut clasei conducatoare; regilor si stapanilor de pamant, lorzilor. Este expusa una din putinele harpe ajunsa pana in zilele noastre, (harpa este simbol irlandez), vase pentru mancat si baut, cutite si linguri (furculita a fost inventata mult mai tarziu) pinteni si alte obiecte ce erau folosite la calarie si arme.

Apoi se trece in zona unde fiecarui mestesug ii este alocata o sala sau cateva vitrine. Le este alocata cate o zona, fermierilor, mestesugarilor si orasenilor.

Vitrina comerciantilor, prezinta multe monede si cateva cantare – balante, mici, de mana. In alte vitrine sunt o multime de oale (sau macar cioburi) vechi de peste opt sute de ani, care arata cu cata indemanare si arta erau realizate aceste obiecte. Nu erau simple obicte de folosinta zilnica, erau frumos decorate si pictate.

O alta vitrina le este dedicata cioplitorilor in piatra, dupa care urmeaza fierarii. Fierarii care faceau de la cuie, potcoave, arme si unelte pentru agricultura... pana la lacate, broaste de usi si chei. Vitrina fermierilor, m-a facut sa imi dau seama ca de mii de ani, lopata e tot lopata si arata neschimbata; la fel si secera si pietrele de macinat cerealele si ca nimic nu s-a schimbat pana nu a fost inventat tractorul.

In vitrina dedicata lucratorilor pielari, sunt expuse modele de incaltaminte (sandale cu platforme inalte, pantofi si cizme), tocuri pentru cutitele de vanatoare, pungi pentru bani sau elemente decorative pentru imbracaminte.

Nu ma asteptam dar exista si obiecte de imbracaminte, din materiale tesute. Asta in situatia in care nu s-a facut nimic special pentru a fi pastrate in buna stare sute de ani, ci a fost doar o intamplare fericita ca nu au putrezit. Asa au ajuns sa fie expuse, o pelerina si doua caciuli, vechi de peste sase sute de ani.

O zona mult mai mare cu multe vitrine, este dedicata religiei. Este si normal sa existe multe obicte de cut, avand in vedere ca biserica era o forta economica, sociala si politica si deci obiectele erau din argint sau aur, mult mai bine pastrate, incat au ajuns pana la noi in stare foarte buna. Piesele de rezistenta din aceasta zona sunt; Altarul Miosach, cartea invelita in coperti de aur de la Miosach, si tolba din aur cu moastele (dintele) Sf. Patrick. Un alt obiect valoros care ii este atribuit Sf. Patrick este un clopot, care se spune ca a fost unul din cele trei obiecte lasate de sfant ca mostenire alaturi de ''pocalul Patrick'' si ''Evanghelia Angels''. Sunt si cateva statui cu Isus in posturi mai putin obisnuite pentru noi si alte obiecte religioase; cruci de altar, sfesnice si vase.

Am admirat de la inaltimea etajului sala mare de la parter si am coborat pentru o utima tura printre vitrinele cu bijuterii din aur de acolo.

Le-am multumit paznicilor ca mi-au permis sa fotografiez toate acele lucruri minunate si am plecat cu un sentiment placut de incantare.

---

VIZUALIZĂRI: 1819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI