Hai hui prin Constanţa Old Town într-o frumoasă zi de primăvară

TIPĂREȘTE

Data vizitei: 11 aprilie 2026

La fix trei săptămâni de la Întâlnirea Anuală AFA 2026 am revenit la Mamaia pentru petrecerea Sfintelor Sărbători Pascale. Am ales o cazare aproximativ în aceeaşi zonă a staţiunii şi poate voi scrie şi despre hotelul care ne-a găzduit, unde am avut, din nou 😊, o experienţă pozitivă.

Deşi prognoza meteo nu era deloc încurajatoare, două zile cu ploaie şi alte două zile cu cer mai mult înnorat, nu ne-am dat bătuţi, am riscat şi am câştigat :D. Adevărul este că oricum voiam să plecăm de acasă, cum facem de aproape douăzeci de ani încoace, cu excepţia nefericitului an 2020, când am fost închişi forţat în casă, cu rezervări amânate sau anulate, cu graniţe închise şi nevoiţi să ne autogospodărim pentru a umple masa cu bunătăţi de sărbători.

Din fericire, spre deosebire de minivacanţa de Crăciun, când codurile galbene de vânt şi vreme rea s-au confirmat întocmai, de Paşti am fost tare norocoşi cu vremea, răcoroasă, dar însorită şi fără vreun strop de ploaie 😊

Sâmbăta Mare a fost o zi superbă, cea mai frumoasă şi mai caldă dintre toate, tocmai potrivită pentru o plimbare relaxantă prin centrul vechi al Constanţei.

După un mic dejun copios luat la hotel şi după ce mi-am savurat şi a treia cafea, ne-am urcat în maşină, am setat GPS-ul să ne ducă la Cazino şi am pornit la drum.

Am ales să ne începem plimbarea de pe faleza Cazinoului din Constanţa şi pentru că în zonă ochisem la vizita precedentă din decembrie multe locuri de parcare disponibile. Ziua asta frumoasă de primăvară a scos însă din case mai mulţi localnici decât estimasem, dar şi turişti, astfel că nu am găsit loc să parchez pe tot bulevardul Regina Elisabeta, am întors şi am avut mai mult noroc abia pe strada Termele Romane, unde mai erau câteva (puţine) locuri în parcarea publică din Zona 0, care în extrasezon este gratuită în zilele de weekend şi de sărbători legale.

După ce am lăsat maşina în parcare, fără vreo grijă legată de plată, ne-am îndreptat pe faleză spre Cazino admirând marea, împreună cu mai mulţi oameni de toate vârstele ieşiţi, ca şi noi, la plimbare.

Am trecut pe lângă statuia de bronz cu faţa îndreptată spre mare a primei regine a României, regina Elisabeta, Carmen Sylva după pseudonimul său literar, salutând-o cu respect.

Am admirat apoi Cazinoul, doar din exterior, pentru că interiorul abia îl vizitasem de Crăciun, după cum am povestit aici: Cazinoul din Constanţa – un simbol al oraşului. Acum am făcut doar câteva fotografii, mai luminoase şi mai reuşite decât cele din iarnă, inclusiv cu singurul copăcel înflorit de pe toată faleza. Era deschis pentru vizitare, am remarcat două grupuri de turişti străini cu ghid, care tocmai intrau şi cozi scurte formate la automatele de bilete din exterior. Mai interesată am fost să văd vreun semn în legătură cu viitoarea cafenea care se va deschide pe terasa Cazinoului, dar nu am sesizat nicio mişcare.

Am revenit în bulevardul Regina Elisabeta şi ne-am îndreptat pe jos spre Piaţa Ovidiu, trecând pe lângă multe clădiri monument istoric, apoi pe lângă Catedrala Arhiepiscopală, urcând încet pe strada Arhiepiscopiei. În martie am ratat, conştient, turul ghidat organizat, deşi aş fi avut ocazia de a afla o sumedenie de informaţii deosebit de interesante despre istoria locurilor prin care treceam acum, dar aşa a fost să fie...

Următorul meu obiectiv l-a constituit Moscheea Carol I, cunoscută şi drept Marea Moschee din Constanţa, pe care doream demult să o vizitez, dar abia acum am găsit momentul prielnic. Era deschisă şi slujba tocmai se termina. Am achitat 12 lei cash pentru două bilete de intrare; nu se putea plăti cu card bancar. Pentru accesul doar în zona destinată vizitatorilor nu a fost nevoie să ne descălţăm. O premieră pentru mine, care vizitasem destule alte moschei înainte şi absolut de fiecare dată m-am descălţat.

Chiar de la intrare aflu că moscheea a fost construită în perioada 1910-1913 la iniţiativa regelui Carol I pentru comunitatea musulmană din Constanţa, că a fost proiectată de arhitectul Victor Gheorghe Stephănescu în stil bizantin cu elemente arabe şi neoromâneşti, că a fost construită din piatră şi cărămidă şi doar cupola şi minaretul din beton armat după o tehnologie nouă şi modernă la vremea respectivă şi că a fost construită pe locul unei vechi moschei, Mahmudia, care fusese ridicată în anul 1823 pe timpul sultanului Mahmud şi de la care s-a mai păstrat doar mihrabul, frumos lucrat în stil maur, care întotdeauna indică direcţia spre Mecca.

Faţada moscheii este simplă şi sobră, dar are totuşi un aer de eleganţă. Cupola şi minaretul înalt de 47 metri au deasupra câte o semilună. Interiorul moscheii pe mine nu m-a impresionat prea mult. Sala de rugăciune, de formă pătrată, este decorată destul de simplu cu motive orientale, plăcile ceramice colorate de pe pereţi fiind lucrate în Turcia. Cupola este decorată în albastru cu motive florale, parcă amintind de bolta cerească. Mi-a plăcut minbarul, amvonul din care predică imamul vinerea, din lemn negru sculptat cu migală.

Personal am avut aşteptări mai mari de la Marea Moschee, pe care mă aşteptam să o găsesc mai mare, nu doar înaltă.

Am fost puţin dezamăgită deoarece nu am putut admira în toată splendoarea lui celebrul covor oriental de 144 metri pătraţi şi cântărind aproape 500 kilograme, acesta fiind parţial rulat ☹. Citisem înainte povestea covorului donat de marele sultan Abdul Hamid moscheii din Ada Kaleh, care a ajuns în final la Constanţa.

Am ieşit destul de repede din sala de rugăciune, nerăbdătoare să văd dacă pot trece testul urcării celor 140 de trepte până în vârful minaretului înalt de 47 metri. Mi-am lăsat soţul să se odihnească la umbră pe una din băncuţele din curtea moscheii şi eu am început, cu teamă, dar şi cu entuziasm, să urc sumedenia de trepte pe o scară în spirală, din fericire bine aerisită. Din loc în loc erau trepte mai late, utile pentru a-ţi mai trage sufletul sau pentru a permite trecerea celor care coboară în timp ce tu urci. Experienţa din martie povestită de colegii participanţi la Întâlnire m-a convins că se poate. Doina şi Mihai, cărora le-aş fi putut fi fiică, au reuşit să urce până în vârf şi asta m-a ambiţionat şi pe mine. Am început să număr treptele, dar le-am pierdut la un moment dat şirul. Îmi amintesc că am fost tentată să renunţ undeva după ce urcasem vreo 90 de trepte, lipsa de condiţie fizică şi anii de fumat spunându-şi cuvântul, dar am continuat după o foarte scurtă pauză şi, DA, a meritat tot efortul 😊. Tot respectul pentru muezinul care urca de cinci ori pe zi în fiecare zi scările astea pentru a chema credincioşii la rugăciune. Noroc că s-au modernizat şi ei...

Panorama fabuloasă la 360˚care mi s-a oferit de pe terasa din vârful minaretului a meritat cu prisosinţă toată dificultatea urcuşului. Am putut admira de sus Piaţa Ovidiu, clădirile din Old Town, dar şi portul şi marea până hăt departe. În scurt timp am rămas singură pe terasă şi am putut fotografia şi filma de la înălţime împrejurimile.

Coborârea din turn a fost mult mai uşoară, trebuind să fiu doar atentă cum păşesc pe treptele cu lăţime inegală.

Urcarea în minaret a fost un bonus meritat şi muncit. Altfel, mie moscheea din Mangalia, pe care am vizitat-o în 2018, mi-a plăcut mai mult.

Mi-am recuperat soţul şi ne-am îndreptat spre Piaţa Ovidiu, aflată în imediata vecinătate. L-am salutat din nou pe tristul poet Ovidiu, am mai făcut câteva fotografii şi am stat la soare pe băncuţele din piaţă.

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, l-am găsit tot închis şi se pare că situaţia este de durată, astfel că rămâne pe lista de vizitat cândva după ce va fi redeschis. La fel ca şi Acvariul de vis a vis de Cazino. Măcar Acvariul îl mai vizitasem de vreo trei ori cu ani în urmă.

I-am propus soţului să vizităm Edificiul Roman cu Mozaic, aflat imediat în stânga muzeului, dar era prea obosit şi dorea să ne întoarcem la hotel. Eu am apucat să văd, cam în viteză, doar panourile bogate în informaţii şi fotografii din faţa intrării, constatând că nu ar fi mari schimbări faţă de ce îmi aminteam eu că văzusem în urmă cu peste două decenii când vizitasem Edificiul cu Mozaic, nici atunci pe tot din lipsă de timp, dar este posibil să mă înşel.

Am decis să ne întoarcem spre parcare şi am pornit uşor la vale pe aceeaşi stradă a Arhiepiscopiei. La capătul străzii, pe partea dreaptă, am trecut pe lângă Muzeul de Sculptură Ion Jalea. Aş fi fost tentată să intru să-l vizitez, dar soţul mi-a zis că „ce rost mai are după ce am văzut deja toate sculpturile expuse în muzeu prezentate în fotografiile Doinei de la articolul ei despre acest muzeu” :D.

Pe partea stângă la numărul 25 se află Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa având hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Pe aceasta nu o puteam rata. Fusesem la „turci” şi acum eram datori moral, mai ales că ne aflam în Sâmbăta Mare, cu o vizită şi la „ortodocşi” , după terminarea slujbei, pentru o rugăciune şi o lumânare, ceea ce am făcut.

În plus, eu eram interesată şi de Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Prodomiţa” din această mănăstire, considerată a avea proprietăţi tămăduitoare, despre care citisem pe net, o icoană veche, pictată într-un schit de pe Muntele Athos, îmbrăcată în argint la schitul Durău şi adusă la Constanţa în anul 1935.

Despre Catedrala Ortodoxă din Constanţa am aflat că a fost construită între anii 1883 şi 1895 în stil neobizantin după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, că mobilierul din lemn de stejar sculptat, inclusiv catapeteasma, acoperite cu foiţă de aur, au fost realizate la Paris după planurile arhitectului Ion Mincu, că picturile de pe pereţi reprezentând scene biblice, sfinţi etc. au fost refăcute de câteva ori. În anul 2001 a devenit biserică arhiepiscopală cu caracter mănăstiresc, slujbele fiind oficiate după rânduiala monahală.

Intrând în Catedrală după terminarea slujbei, când mai erau doar puţini vizitatori, ne-am putut reculege în linişte şi am putut admira interiorul acesteia fără a deranja.

Am revenit la maşină şi ne-am întors la hotelul nostru din Mamaia.

Cam asta a fost plimbarea mea lejeră prin centrul istoric al Constanţei într-o frumoasă zi de primăvară. Mai aveam multe de văzut sau revăzut, dar nu-i timpul pierdut şi ştiu că voi reveni de fiecare dată cu aceeaşi bucurie.

RECOMAND!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI