GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Octombrie 2024, Constanța, Piața Ovidiu, am retrăit câteva ore din tinerețe
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Undeva în primăvara acestui an, prin martie sau aprilie, am citit aici un articol despre Piața Ovidiu din Constanța, despre clădirile vechi de-acolo, despre atmosfera unei zile frumoase petrecută într-o plimbare prin zonă. Scris de @Yersinia Pestis. Las la o parte că citind un articol scris de el uiți de orice supărare, te-nveselești subit citind poantele bune puse la locul lor în rândurile scrise sau chiar și printre rânduri. Citind acel articol, mi s-au aprins niște beculețe și neștiind despre ce e vorba am citit în instrucțiunile de folosire ale propriului meu corp și-am băgat de seamă că erau beculețele nostalgiei.
Intermezzo: ca să nu creadă cineva că scutur scame reale sau imaginare de pe vreo haină a sus-numitului coleg o să vă spun că... 1) toată viața mea, în relația cu reprezentanții Ministerului de Interne eu am fost șoarecele și ei pisica (deh, sunt eu mare, da’ nu mă pot pune cu ditamai organu’). Și... 2) atâtea palme mi-a dat nostalgia ce m-a apucat, că-mi venea după lecturare să intru pe cablul de net, s-o iau înspre Vrancea, să dibui adresa Domnului colonel în rezervă (sper c-am nimerit bine gradul, pentru că în afară de gradele alcoolice nu prea le am cu alte grade, nici măcar cu alea Celsius), să pătrund în pivniță și să-i beau tot vinul, că-s sigur că-n pivniță n-are vin de-ăla făcut cu pastile. Ca să se-nvețe minte altădată și să nu mai zgândăre amintirile oamenilor :).
Așa... să revenim... Constanța, în general și Piața Ovidiu în special stau în creierul meu lângă locul ăla care produce endorfine, așa că imediat cum se produce o moleculă a fericirii, pac, se izbește de amintirile despre aceste locuri. Constanța este orașul în care s-a născut soția mea, este locul în care am cunoscut-o și este locul în care am trăit un an după momentul în care am luat cea mai bună decizie a vieții. Piața Ovidiu este unul dintre locurile pe unde ne plimbam fără prea mulți bani prin buzunare prin 1991 și 1992. Eram tineri, eram entuziaști, habar n-aveam noi pe-atunci de capitalism și de meandrele lui, concrete sau nu. Ne uitam la clădirile din Piața Ovidiu și ne miram indignați cum de pot fi lăsate în paragină, de ce nimeni nu face ceva cu taxele și impozitele pe care le plătim pentru ca locul să devină” ca afară” .
2014 a fost anul în care m-am plimbat ultima dată prin Piața Ovidiu și parcă, parcă începuse să se schimbe câte ceva. Timid, dar era un început. De-atunci, deși mergem în fiecare an la Constanța , ba în martie, ba în octombrie-noiembrie, dar niciodată în plin sezon, nu știu cum se face dar niciodată n-am avut timp de-o plimbare prin centrul Constanței, prin Piața Ovidiu, prin zona Cazinoului. De obicei plecăm sâmbătă dimineața, ajungem acolo, mergem la Cimitirul Central acolo unde se odihnesc părinții soției, apoi o tură scurtă prin Mamaia, așa... doar să ne salutăm cu Marea Neagră și ne-ntoarcem seara acasă.
Citind articolul lui @Yersi și văzând fotografiile postate, am zis că-i musai s-ajungem și noi pe-acolo cât de curând s-o putea. O fi fost coincidență, n-o fi fost, habar n-am, dar dacă s-a nimerit să mergem o săptămână la Eforie Nord, la Mirage MedSPA (vezi impresii), clar nu se putea să nu ajungem o zi și prin Constanța. Așa că miercuri, pe 2 octombrie, după procedurile de relaxare de la SPA, ne-am suit în mașină și ne-am mai oprit pe Bulevardul Regina Elisabeta, fix în dreptul Cazinoului din Constanța. Prima surpriză plăcută. Locuri libere de parcare, pe marginea drumului, locuri marcate. Parcare cu plată, considerată în zona 1 a Constanței. Altădată se parca care cum putea, pe unde putea și nici nu te dădeai bine jos din mașină că apărea băștinașul bronzat excesiv (deh, litoral, soare, plajă :) ) și-ți zicea” meștere, nu dai și tu de-o bere, c-ar fi păcat să faci pană tocmai aici pe faleză” . Parcometru unde poți plăti cash sau cu card, sau panou explicativ unde puteai desluși tainele trimiterii de SMS la nu știu care număr de telefon pentru plata parcării. Am ales parcometrul și am plătit cu cardul 10 lei pentru trei ore de parcare. Ca să nu ne doară capul, am pus bonul pe bordul mașinii.
Cazinoul este în renovare de ceva timp și la cum arată șantierul acolo cred că va mai dura o perioadă până când va fi gata. Cu toate astea se pot vedea deja” urmele” renovării și sincer, fațada principală arată foarte bine din ce-am văzut eu acolo. Încă se mai lucrează chiar și la această fațadă, dar cred că în proporție de 90% e gata. Până acum eu am văzut Cazinoul doar în stadiu de... din ce în ce mai ruină și mă bucur că o clădire emblematică nu numai a Constanței, ci chiar a României va fi din nou redată circuitului turistic. Ce n-am înțeles eu, mă rog... mă fac că n-am înțeles, este faptul că au trebuit atâtea zeci de ani până când s-a luat hotărârea de a face ceea ce trebuia făcut de mult. Dar, vorba lui Van Damme de Antena 1,” trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” .
Am dat cu banul și-am hotărât să mergem în sensul acelor de ceasornic pentru a vizita toată zona. Așa c-am mers către Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Micul parc arheologic de lângă Catedrală este bine întreținut, iarba este tunsă și senzația mea este că parcă, parcă s-a mai lucrat puțin și la ruinele de-acolo. N-am intrat în Catedrală pentru că scopul era să ne oprim ceva mai sus, la Biserica Sfântul Anton de Padova. Este o biserică catolică, clădire monument istoric ca mai toate clădirile din zonă și este locul unde soția mea merge încă din copilărie pentru motivele care îndeamnă oamenii să intre în biserică. Amândoi suntem botezați în rit ortodox și dacă eu nu am avut la vârsta de trei luni argumente și putere să mă împotrivesc, ea în schimb a ales să” protesteze” împotriva anumitor manifestări ale clericilor ortodocși, alegând ca loc de reculegere biserici de rit catolic. De altfel, în 1992 când ne-am mutat de la Constanța la Ploiești și-a dat acordul numai după ce a aflat că și în Ploiești există biserica Sfântul Anton, tot catolică :). Din păcate am găsit biserica închisă, așa că ne-am limitat doar la o admira a suta, a mia oară, doar de la exterior. Și n-am putut să nu remarc că zona arată cu totul diferit față de ce-mi aminteam din urmă cu zece ani. Curat, strada refăcută cu pavele, locuri de parcare amenajate. Altădată, când mergeam pe-acolo am văzut prin Hotelul Intim, care era o mică ruină, șobolani cu care motanul meu sigur n-ar fi vrut să-și măsoare forțele. Acum, deși pare nefuncțional, hotelul are fațada refăcută.
Casa cu Lei este o altă clădire simbol a zonei și am fost din nou plăcut surprins să găsesc la ora acestei vizite un grup de turiști, trecuți de prima tinerețe împreună cu un ghid care le povestea în engleză istoria clădirii și le dădea informații despre zona pe care o vizitau. Să fi fost vreun grup care venise cu vreun vas de croazieră la Constanța? Cei patru lei (vă rog... nu citiți 0.8 euro :) ), sunt la fel de maiestuoși, acolo sus la baza acoperișului și sper să nu fiu influențat de schimbarea în bine a zonei, dar parcă erau ceva mai” curați” față de cum îi știam eu.
În drum spre Marea Moschee ne-am oprit pentru o fotografie a altei clădiri istorice din zonă, clădire în care soția mea a pășit prima dată în 1991 și în compania care-și avea sediul în acea clădire a început o carieră frumoasă care tocmai ce s-a încheiat anul acesta. Fiind o zi frumoasă, cu vreo 23 de grade în aer, fără vânt, mi-am zis că-i un moment oportun să văd dacă mă mai țin plămânii ca să urc cele 140 de trepte ale minaretului Marii Moschei. Le-am urcat. Mai bătrânește așa, mai cu o pauză mică pe la jumătatea urcării, dar le-am urcat. Biletul de acces costă 6 lei și sper să nu mă-nșel, se poate urca de la ora 10.00 până pe la 19.00. Panorama de 360 de grade, de-acolo de sus, face de mii de ori mai mult decât cei 6 lei plătiți. Portul turistic, Piața Ovidiu și nu în ultimul rând Marea Neagră îți răsplătesc cu vârf și îndesat efortul urcării celor 140 de trepte.
Și n-aveam cum să trecem prin Piața Ovidiu și să nu ne oprim la o terasă pentru o cafea sau un suc, nu? Ar fi mers și-o bere chiar, dar ce ne facem cu” covrigul” ? Co-pilotul meu cel de toate zilele nu” servește” poziția de pilot decât dacă mergem pe la vreo nuntă, așa că n-am ce face, mă sacrific :).
Sunt mai multe terase în Piața Ovidiu și pentru că n-am mai fost de mult pe-acolo, am ales la întâmplare. Și-am zis să fie terasa Manara. Unde am stat afară, la o masă care avea și loc la umbră și loc la soare. Ne-am dus să bem o limonadă și-o cafea, dar uitându-ne prin meniu, ne-a făcut cu ochiul o porție de haloumi la grătar asortată așa... la mișto cu niște jumătăți de roșii cherry, măsline și frunze de rucola. Facem una juma-juma? Facem, normal. Pot eu să refuz ceva de mâncare? Băiatul care ne-a luat comanda ne-a spus că nu merge Yin fără Yang, așa că ne-a” lămurit” că alegerea ar fi perfectă dacă lângă farfuria cu haloumi s-ar lipi și o farfurie cu niște focaccia cu usturoi, caldă ca vremea de-afară. Păi... ne stă Yin-ul în gât. Adu și Yang-ul, dacă zici tu. Udătură, ce să fie? Păi o limonadă, un Green Apple, un espresso lung și-un cappuccino, dacă se poate.
Acum, ce să zic? Toate au fost bune. Prețul, așa ca-n Piața Ovidiu, chiar dacă e extrasezon. 140 de lei și ca să nu ne mai complicăm cu restul, am rotunjit la 150. Cred c-am stat în jur de o oră acolo, nu ne mai venea să ne dăm duși. Și totuși... soarele deja se pitise în spatele Muzeului de Istorie și Arheologie, Ovidiu tot spre răsărit privea, așa c-am luat-o cătinel spre Cazino, acolo unde lăsasem mașina. Am coborât pe Strada Revoluției și-apoi pe Remus Opreanu, am trecut pe lângă Hotel Palace, care arată excelent, apoi pe lângă Sediul Comandamentului Marinei Militare și pe lângă Farul Genovez.
Au fost trei ore frumoase. Vremea a fost de partea noastră. M-am bucurat c-am revăzut un loc care are pentru mine o semnificație aparte. Și cel mai mult m-am bucurat că s-a făcut ceva bun aici. Pe lângă clădirile deja renovate, am văzut schele pe fațadele multor altor clădiri. Semn că se lucrează. Îmi doresc să ajung din nou acolo când se vor termina lucrările la Cazinoul de pe faleză. C-o fi peste un an, c-o fi peste doi, om vedea. Sănătoși să fim cu toții, să fie pace și să avem vacanțe cu zile liniștite și nopți romantice.
Trimis de Pușcașu Marin in 16.10.24 08:40:03
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Eu cred că la anul vei avea o nouă şansă să evaluezi stadiul lucrărilor de renovare din moment ce soţia a evaluat deja ofertele hotelului care tocmai v-a găzduit!
Iar după impresiile de aici, pare-se că ţi-a plăcut şi ţie mai totul!
Transmit admiraţia mea pentru modul în care poate fi prezentat un petec de oraş!
Rog așteptați...
@Marius 72: Ai dreptate. În proporție de 99,9%, cinci zile din concediul de la anul mi-au fost deja programate 
. Așa că... musai vom ajunge din nou prin Piața Ovidiu. Dar asta nu e o problemă. Chiar e un loc care mie îmi place foarte mult.
Mulțumesc mult pentru vorbele frumoase de la sfârșitul ecoului tău. Dar, locurile văzute sunt” de vină” . Sper să nu fi căzut prea adânc în butoiul cu melancolie
Mi-ai stârnit și mie niște amintiri cu Piața Ovidiu, dar nu de suflet, ca ale tale, ci mai așa, mai prozaice
Ne era foame!
Am Fost Acolo și eu, prin anii '80, într-o delegație la F. ca de Bere din Constanța. (o mai fi
) N-aveam timp să hălăduim prin oraș 
, abia ne ajungea timpul să mergem să mâncăm câte ceva! Am ales în zona Pieței un loc unde se făcea, la rotisor, un pui grozav, pe care n-am cum să-l uit nici acum; se topea în gură de bun ce era!!! 
N-am cum să uit nici statuia lui Ovidiu, cel exilat aici. Despre clădirile frumoase din piață îmi amintesc vag, dar cu ocazia pozelor tale văd și eu, acum, cât de frumoase erau!
Referitor la scările din minaretul Marii Moschei...
”Fiind o zi frumoasă, cu vreo 23 de grade în aer, fără vânt, mi-am zis că-i un moment oportun să văd dacă mă mai țin plămânii ca să urc cele 140 de trepte ale minaretului Marii Moschei. Le-am urcat. Mai bătrânește așa, mai cu o pauză mică pe la jumătatea urcării, dar le-am urcat
... tot așa, mai bătrânește, am urcat și eu, la 68 de ani, cele vreo 534 () de trepte ale Catedralei St, Paul's din Londra, ca să ajung suuuus, să văd panorama orașului E drept că cum, la 75, nu m-aș mai încumeta 
, oasele s-au mai șubrezit
Felicitări pentru articol, poze!... și... 
@Pușcașu Marin: Constanța are un loc aparte în inima multora dintre noi, strâns legat de vacanțele copilăriilor noastre.
Noi (eu și Tati) ajungem în Constanța de cel puțin 2-3 ori pe an, dar invers decât voi: de obicei în sezonul turistic. Avem prieteni vechi și buni în Constanța, avem fini; de câte ori tragem o fugă pe litoralul românesc sau la întoarcerea de pe cel bulgăresc, poposim un pic și prin Constanța. Astfel că am tot avut prilejul să vedem transformările din ultimii ani - încet, dar sigur, cum se zice.
Cazinoul l-am vizitat în stare de paragină acum câțiva ani, am prins și un concert de cameră acolo (Doamne, ce frig era, ce m-am congelat!) după un tur pietonal cu ghid și o vânătoare de comori arhitecturale (despre care am povestit cu entuziasm aici pe site la vremea respectivă). În moscheea Carol am urcat cu aceeași ocazie. Singura "restanță" a rămas multă vreme biserica catolică, pe care - ca și voi - mereu o prindeam închisă. Până în vara asta, când am participat la alt tur ghidat (de mai mică amploare) și s-a nimerit s-o găsim deschisă.
În fine... E mult de amintit și povestit despre Constanța... Și multe nostalgii de redeșteptat... Mă bucur că ai adus vorba! 🙂
@doinafil: În anii '80 învățam teoremele alea despre care ne-a povestit @adso atât de frumos în articolul de ieri . Din 91-92 mi-aduc aminte sâmbetele sau duminicile când mergeam cu soția mea să ne plimbăm pe-acolo. Era o atmosferă mai de bazar în Piața Ovidiu, cu tarabe cu de toate, deh... începuse capitalismul sălbatic și în România. Dar nu pot să uit covrigii calzi cu kefir sau un șuberek proaspăt scos din tigaia cu ulei încins.
Pfff, St Paul... frumos. Am urcat și eu până sus în 2018. Am făcut o pauză în rotonda din Catedrală, după vreo 260 de trepte, dacă țin eu minte bine... Whispering Gallery, vă amintiți? Unde șoaptele făceau înconjurul sălii în mai puțin de o secundă.
Eu cred că dacă ați mai merge odată la Londra și Domnul Mihai ar urca, ați urca și dumneavoastră. Dacă-l” confiscă” vreo englezoaică pe-acolo, prin vârful Domului?
Mulțumesc mult pentru ecou.
@crismis: Habar n-am avut că s-a putut vizita Cazinoul, ruină fiind. Oricum, ați avut curaj .
Vorbind de nostalgie... când și-a făcut Doamna mea buletin de Ploiești și n-a mai văzut adresa de Constanța în buletin, a plâns o zi. Acolo s-a născut, acolo a trăit 25 de ani, e de înțeles.
Ca s-o împac, i-am promis că numărul la mașina pe care urma să o cumpărăm, cândva, nu știam atunci când, va fi cu CTA. Și-așa a fost și așa e și acum, după treizeci și ceva de ani . De fiecare dată când am radiat o mașină, am păstrat numărul.
Vara, nu cred c-o să mergem prea curând. Avem noi un bâzdâc pe creier vis-a-vis de cât plătim și ce primim în sezon, pe litoralul românesc. Iar pentru o zi, în plin sezon... nu. Rămâne primăvara sau toamna. Constanța mi se pare la fel de frumoasă și în aceste perioade.
Mulțumesc mult pentru ecou.
@Pușcașu Marin: Poți găsi și vara pe litoralul românesc locuri ieftine și bune. Dealtfel, noi de-astea vânăm - pe la Corbu, Vadu, Agigea, Eforie Sud etc. Mai avem câteva în vizor și mereu descoperim tot altele și altele. La Mamaia, de exemplu, nu m-aș duce nici gratis (de fapt, am fost vara asta un weekend, dar în scop profesional, deci nu se pune). Marele avantaj al litoralului românesc e că e aproape, numai bun pentru 2-3 zile de evadare. Ca să nu mai zic de farmecul Mării Negre; dar asta e valabil pentru orice anotimp!...
@Pușcașu Marin:
”Dar nu pot să uit covrigii calzi cu kefir sau un suberek proaspăt scos din tigaia cu ulei încins
Bun șuberekul cald! , eu l-am descoperit târziu, de când merg vara la „2 Mai” , cu Mihai. (iacă poznă: a ieșit o rimă involuntară )
”Pfff, St Paul... frumos. Am urcat și eu până sus în 2018. Am făcut o pauză în rotonda din Catedrală, după vreo 260 de trepte, dacă țin eu minte bine... Whispering Gallery, vă amintiți? Unde șoaptele făceau înconjurul sălii în mai puțin de o secundă
Mi-amintesc că am făcut și noi pauză în rotondă, dar de șoaptele din Whispering Gallery, sincer, nu-mi mai amintesc! Cred că eram prea obosită să mai iau seama la ele!
Cât despre „confiscatul” lui Mihai de către vreo englezoaică, nu-mi este teamă! Nu lasă el o fată ca mine pentru ea, știu că-mi este fidel , precum îi sunt și eu „fidea” (hai, c-am zis-o! )... și...
@doinafil: Am glumit doar pentru că știam că” la capătul celălalt al firului e o persoană cu simțul umorului” , ca să citez din clasici în viață.
Altfel, așa cum am mai spus și voi mai spune de câte ori voi avea ocazia, eu vă admir în mod deosebit. Sunteți un cuplu de la care avem multe de învățat.
@Pușcașu Marin: Am vizitat Constanța într-o zi de decembrie 2021, am mers cu trenul acolo. Nu o mai văzusem de înainte de 1990. Mi-a plăcut deși mai erau clădiri ce trebuiau renovate, Sinagoga de exemplu.
Este orașul natal al soției și locul unde v-ați cunoscut! Să înțeleg că mergeți la slujba de la biserica catolică și în Ploiești. Băiatul meu a făcut grădinița în cadrul bisericii catolice, tot Sf. Anton, dar din Pitești. Joia dimineața mergeau la slujbă o oră cu doamna educatoare.
În moschee am urcat și eu, la sfârșit din ce mai rețin mi s-a părut cam dificil, scări parcă înguste. Nu am avut timp să văd Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, este deosebit, al doilea după cel din București, poate altă dată.
Mulțumesc pentru aducere aminte!
@mprofeanu: Nu știam că biserici catolice cu hramul Sfântului Anton sunt în atât de multe orașe. Da, soția mea merge în fiecare săptămână și de vreo 25 de ani de când are carnet de conducere, merge singură . Până atunci mergeam și eu, dar o așteptam până-și termina vizita și o aduceam înapoi acasă.
Pentru plăcerea și liniștea ei, îmi doresc s-o duc la Mănăstirea Sfântul Anton cel Mare din Egipt. E ortodoxă și e la vreo 300 de kilometri nord de Hurghada. Am fost de câteva ori la Hurghada, dar n-am găsit niciodată o excursie opțională până acolo. Dacă mai ajung odată, cred că închiriez o mașină cu șofer pentru o zi și tot ajung acolo. E considerată cea mai veche mănăstire din lume și știu că-și dorește mult să o vadă.
Scara ce duce în vârful minaretului e în spirală și dacă pășești mai pe lângă zid, treptele sunt suficient de late încât să nu creeze probleme. În general eu nu mă sperii de lățimea treptelor, ci de numărul lor 
.
Mulțumesc pentru ecou și mă bucur dacă cele câteva rânduri scrise de mine v-au trezit amintiri plăcute.
Hm, mă periași și, deh, ca orișice om, mă simții emoționat la partea-mi inimoasă, suficient de mult ca să mă mai bag în seamă pe saitul respectiv, ăla de-am hotărât să mă mai eclipsez.
Da, mă nimeriși cu gradul, doar că un pic altfel ambalat, gradul meu a fost profesional, nu militar, așa că mă intitulam “comisar șef” , colonel fiind după ce-am fost trecut în rezervă.
Altcumva, nu tre’ să te furișezi în beciu-mi ca să mă chelești de vin, chiar dacă nu-i cine știe ce producție vinicolă garantez că ne vom îmbăta artistic, vom deveni muți de echilibru și legănați la vorbă, sau, invers! Oricum, de doo săptămâni fierb rachiul, am un spor de numa-numa, în curând voi deveni caz de targă!
Pe scurt, în măsura în care eu înțeleg și aplic cuvântul “scurt” la textele mele, citesc cu plăcere și nerăbdare ce scrii tu și fratele @adso și, chiar dacă nu mai mâzgălesc, sunt acoloșa, cu voi!
@Yersinia Pestis:
”... nu tre’ să te furișezi în beciu-mi ca să mă chelești de vin, chiar dacă nu-i cine știe ce producție vinicolă garantez că ne vom îmbăta artistic, vom deveni muți de echilibru și legănați la vorbă, sau, invers!
Ai un umor, Dom'le, că mă faci să „mă râd” de una singură, dar nu ca proasta-n Târg, ci pentru motive bine întemeiate!
Te cred și eu că nu mai ai timp să mâzgălești p'aci! Ai treabă serioasă cu fiertul rachiului! .....dar e bine că mai arunci un ochi și p'acilea!
@Pușcașu Marin:
Felicitări pentru plimbarea plăcută, pentru prezentare şi pentru confesiune!
De oraşul Constanţa mă leagă multe amintiri, multe din vacanţele copilăriei, prietenii şi petrecerile din timpul facultăţii, apoi vizitele s-au rărit din ce în ce mai mult, pe măsură ce am descoperit şi alte mări şi oceane.
Constanţa este un oraş în care mi-ar plăcea să trăiesc, poate singurul din România pentru care aş renunţa la Bucureştiul meu drag. Aşa gândeam în urmă cu vreo trei decenii şi aproape la fel gândesc şi azi, mai mult din dorinţa de a fi aproape de mare.
”Vara, nu cred c-o să mergem prea curând. Avem noi un bâzdâc pe creier vis-a-vis de cât plătim și ce primim în sezon, pe litoralul românesc. Iar pentru o zi, în plin sezon... nu. Rămâne primăvara sau toamna. Constanța mi se pare la fel de frumoasă și în aceste perioade.
Nu sunt deloc "bâzdâci", ci asta este, din păcate, realitatea.
Oraşul mie îmi pare mai frumos, mai aerisit şi mai curat în orice alt anotimp, mai puţin vara când este invadat de hoardele de turişti, iar aglomeraţia devine deranjantă.
@Pușcașu Marin:
”Prima surpriză plăcută. Locuri libere de parcare, pe marginea drumului, locuri marcate. Parcare cu plată, considerată în zona 1 a Constanței. Altădată se parca care cum putea, pe unde putea și nici nu te dădeai bine jos din mașină că apărea băștinașul bronzat excesiv (deh, litoral, soare, plajă ) și-ți zicea” meștere, nu dai și tu de-o bere, c-ar fi păcat să faci pană tocmai aici pe faleză” .
Problema parcărilor atât în Constanţa, cât şi în Mamaia s-a rezolvat în ultimii ani într-un mod corect şi civilizat. Plăteşti în funcţie de zonă şi de durată şi nu mai stai cu teama amenzilor şi/sau a blocării roţilor, ridicării maşinii etc.
Cei bronzaţi şi iarna au cam rămas fără obiectul muncii şi asta pe mine mă bucură 
”Parcometru unde poți plăti cash sau cu card, sau panou explicativ unde puteai desluși tainele trimiterii de SMS la nu știu care număr de telefon pentru plata parcării. Am ales parcometrul și am plătit cu cardul 10 lei pentru trei ore de parcare. Ca să nu ne doară capul, am pus bonul pe bordul mașinii.
Ai fost inspirat plătind aşa, fără să încerci să descarci aplicaţia aia a lor, care la mine nu a funcţionat, eu recurgând la varianta SMS-urilor.
Ai pus degeaba bonul pe bord, pentru că s-au modernizat şi ei. Chiar vara aceasta i-am văzut patrulând cu maşinuţe dotate cu camere care filmează dar şi scanează numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate, astfel identificându-i şi sancţionându-i, cu probe, pe cei care au "uitat" să plătească.
Acelaşi sistem funcţionează şi în Bucureşti de ceva vreme. În centrul oraşului tot nu găseşti loc liber, însă mai la periferie acum sunt locuri libere pe alese indiferent de oră.
@Pușcașu Marin:
”Fiind o zi frumoasă, cu vreo 23 de grade în aer, fără vânt, mi-am zis că-i un moment oportun să văd dacă mă mai țin plămânii ca să urc cele 140 de trepte ale minaretului Marii Moschei. Le-am urcat. Mai bătrânește așa, mai cu o pauză mică pe la jumătatea urcării, dar le-am urcat. Biletul de acces costă 6 lei și sper să nu mă-nșel, se poate urca de la ora 10.00 până pe la 19.00. Panorama de 360 de grade, de-acolo de sus, face de mii de ori mai mult decât cei 6 lei plătiți.
Ai urcat tu trepte fără număr mai pretutindeni prin Vietnam şi te speriai acum de doar 140 de trepte, fie ele şi pe o scară îngustă şi în spirală? Nu cred aşa ceva.
Oricum ai fost norocos să o găseşti deschisă sau poate lucrurile s-au mai schimbat. Ţin minte că am încercat ani la rând să vizitez moscheea asta, dar fără succes, apoi... am uitat. Târziu am aflat că se poate urca şi în minaret. Acum nu ştiu dacă m-aş mai încumeta.
Clar panorama oferită privirii merită efortul urcatului până acolo sus
Abia din a treia încercare am reuşit să vizitez acum vreo şase ani moscheea din Mangalia şi acolo am urcat, fără să obosesc , până în balconul care reprezenta zona de rugăciune destinată femeilor.
”Pentru plăcerea și liniștea ei, îmi doresc s-o duc la Mănăstirea Sfântul Anton cel Mare din Egipt. E ortodoxă și e la vreo 300 de kilometri nord de Hurghada. Am fost de câteva ori la Hurghada, dar n-am găsit niciodată o excursie opțională până acolo. Dacă mai ajung odată, cred că închiriez o mașină cu șofer pentru o zi și tot ajung acolo. E considerată cea mai veche mănăstire din lume și știu că-și dorește mult să o vadă.
Până vei reuşi să-i îndeplineşti dorinţa, poţi să o duci chiar luna viitoare la cea mai veche mănăstire creştină încă locuită, la Sfânta Ecaterina, la poalele munţilor Sinai , unde sigur organizează toţi excursii opţionale.
@doinafil:
”Bun șuberekul cald! , eu l-am descoperit târziu, de când merg vara la „2 Mai” , cu Mihai. (iacă poznă: a ieșit o rimă involuntară )
Prin 85-86 am descoperit şi eu şuberekul, tot la 2 Mai, dar nu cu Mihai . Era o dugheană vizavi de poştă parcă.
De poftă mi-am cumpărat un şuberek chiar duminica trecută la un târg de produse tradiţionale organizat într-un parc din Bucureşti, a fost OK, dar parcă nu a avut acelaşi gust bun pe care mi-l aminteam.
”Cât despre „confiscatul” lui Mihai de către vreo englezoaică, nu-mi este teamă! Nu lasă el o fată ca mine pentru ea, știu că-mi este fidel , precum îi sunt și eu „fidea” (hai, c-am zis-o! )
Bravo, Doina! Asta este atitudinea care îmi place!
@Yersinia Pestis: Am căutat pe net ca să-nțeleg de-astea cu comisar, comisar-șef, inspector și toate cele. Io-s de modă veche, cu armata făcută în 1985, știu gradele alea vechi. Știi ce-am înțeles? Că băieții ăștia de la Ministerul de Interne n-au știut să te aprecieze. Ia să fi citit ei niște articole scrise de tine aici... îmi spuneai c-ai fost de la chestor în sus, cu gradul aferent în rezervă. Da' ai văzut că-n prostia mea am nimerit-o din prima cu gradul în rezervă.
Cât privește aia cu furișatul în beci... a fost o... cum îi zice... o figură de stil. Păi cum dracu să-ncap eu pe firul de net? Mai repede intră Stejarul din Borzești pe fir. Și mai rămâne și loc.
Citind în continuare ecoul tău, m-am bucurat sincer. Păi dacă de două săptămâni ești ocupat cu treaba la cazan, clar ai terminat treburile mai vechi, clar ai făcut rodajul la aragazul și la cuptorul cel nou, nici nu vreau să mă gândesc ce de bunătăți ai gătit. Și te invidiez sincer. Eu sunt în grevă,” gătesc” numai salată de varză de ceva timp. În curând o să ajung să behăi mai autentic decât orice capră, fie ea și de rasă pură.
Aștept (ăm) să stea tulburelul din fiert, să se fixeze bine gradele în țuică sau în tescovină și trag nădejde că după un șpriț sau un pahar cu răchie se mai dezmorțesc și degetele și ne vom bucura din nou citindu-ți scrierile pe-aici.
Mulțumesc mult pentru ecou și spor la treburi.
@nicole33: Așa cum zicea și @crismis mai sus, poți găsi și pe la noi, pe litoralul românesc locuri de pus capul pe pernă, cum să zic, mai civilizate, mai prietenoase cu buzunarul. În schimb, pe mine mă scoți greu din casă pentru două-trei zile, plus că vara eu sunt” consemnat” la muncă. Nu pot să-mi iau concediu din motive că” m-arunc” la 30 de zile în extrasezonul nostru turistic, așa a fost convenția, am fost de acord cu ea și nu regeret nicio secundă decizia luată.
Treaba cu bonul pe bordul mașinii după ce-am plătit parcarea? Reminiscențe din orașu-ți drag . Știu că pot controla și fără bon dacă ai plătit parcarea, dar era s-o pățesc la stația de metrou” Aviatorilor” , pe breteaua aia paralelă cu bulevardul. Scanau numărele doi băieți și ce să vezi? În aplicație figuram că n-am plătit parcarea. Noroc c-am fost în preajmă. Le-am arătat SMS-ul și tot nu erau lămuriți. Au sunat nu știu unde ca să se lămrească că e corect. A fost un” bug” șefu'! M-am tăvălit pe jos de râs. Romgleza a pătruns adânc în conștiința românilor.
La Mănăstirea Sfânta Ecaterina nu pot s-o duc pe Doamna mea, pe motiv c-am fost acolo. În 2011, e adevărat, dar am fost. De altfel, dacă te uiți în P21, se vede pe inelar, lângă verighetă, un inel de argint. De-acolo-l are . Dar o să încerc să merg la Canionul Colorat și la un snorkeling la Blue Hole. Canionul Colorat l-am văzut tot în 2011, dar la Blue Hole n-am ajuns, așa că încercăm.
Mulțumesc mult pentru ecouri, Citindu-le, parcă și cafeaua a fost mai bună dimineața asta
@Pușcașu Marin:
”Așa cum zicea și @crismis mai sus, poți găsi și pe la noi, pe litoralul românesc locuri de pus capul pe pernă, cum să zic, mai civilizate, mai prietenoase cu buzunarul.
Eu locurile alea prietenoase cu buzunarul nu le-am găsit neam sau poate nu am ştiut eu unde să le caut. Nici nu puteam să rezerv cu multe luni înainte, nici timp de vânat oferte nu aveam
” În schimb, pe mine mă scoți greu din casă pentru două-trei zile, plus că vara eu sunt” consemnat” la muncă. Nu pot să-mi iau concediu din motive că” m-arunc” la 30 de zile în extrasezonul nostru turistic, așa a fost convenția, am fost de acord cu ea și nu regeret nicio secundă decizia luată.
Mulţi te invidiază pentru concediile extraordinare pe care le planifici şi le realizezi, pentru locurile minunate în care ajungi, precum şi pentru durata lor.
Până acum doi ani plecam şi noi, dar nu mai mult de trei săptămâni legate, din motive de job. Acum nu mai pot lega mai mult de două săptămâni, plus 2 zile maxim, dar din motive personale, nu legate de job.
Vara nu-mi iau concediu şi pentru că nu ne prieşte căldura excesivă, dar şi pentru că îi las pe colegii cu copii să-şi ia concediu când e vacanţa şcolară.
Am mai profitat de minivacanţele de Sfânta Maria, când mai cu o punte, mai cu un weekend şi mă lipeam de o ieşire de trei maxim patru nopţi, dezavantajul fiind preţurile maxime de vârf de sezon, căldura, dar mai ales aglomeraţia din trafic. Anul trecut am mers la Albena, anul ăsta voiam o scurtă escapadă în Turcia, dar am renunţat din cauza drumului lung şi a celor două vămi de trecut şi aşa am ajuns la mult hulita Mamaia, aflată la maxim trei ore de casă, unde a fost scump, dar OK.
”A fost un” bug” șefu'! M-am tăvălit pe jos de râs. Romgleza a pătruns adânc în conștiința românilor.
Tare faza asta cu "bug-ul", precum şi faptul că replica a venit din partea unora care, mai mult ca sigur, nu cunoşteau nici sensul de bază al cuvântului şi nici sensul din contextul dat
@nicole33:
”Tare faza asta cu 'bug-ul', precum şi faptul că replica a venit din partea unora care, mai mult ca sigur, nu cunoşteau nici sensul de bază al cuvântului şi nici sensul din contextul dat
Nicole, draga mea, ce-i ăla un „bug” ?! Dumirește-mă, te rog! Mi-am dat seama că e-n „romgleză” , dar nu știu cum se scrie „bug” , ca să văd ce-mi spune Google Translate-ul că înseamnă.
@doinafil: Mot-a-mot, dacă-mi amintesc eu bine, înseamnă gândac în engleză. În limbajul programatorilor se folosește cu sensul de eroare software, ceva care nu merge bine în program și dă o eroare.
@Pușcașu Marin:
”Mot-a-mot, dacă-mi amintesc eu bine, înseamnă gândac în engleză. În limbajul programatorilor se folosește cu sensul de eroare software, ceva care nu merge bine în program și dă o eroare.
Într-adevăr, prima dată l-am învăţat cu sensul de gândac sau insectă, apoi, din filme, am descoperit sensul de 'microfon', din cele disimulate, desigur, şi abia mai târziu l-am întâlnit cu sensul de eroare sau disfuncţionalitate într-un program.
Cetăţenii despre care aminteai la 'bug' ca eroare se refereau, iar 'tu trebuia să te arăţi impresionat maxim de 'cultura' lor
@doinafil:
Autorul articolului a fost mai rapid de taste decât mine.
Explicaţia lui este cât se poate de corectă.
În engleză se scrie chiar aşa: BUG
@Pușcașu Marin:
@nicole33:
Mulțumesc amândurora pentru lămuriri!
@Pușcașu Marin:
”La Mănăstirea Sfânta Ecaterina nu pot s-o duc pe Doamna mea, pe motiv c-am fost acolo. În 2011, e adevărat, dar am fost. De altfel, dacă te uiți în P21, se vede pe inelar, lângă verighetă, un inel de argint. De-acolo-l are .
Ar fi trebuit să bănuiesc că la Mănăstirea Sfânta Ecaterina aţi fost deja. Eu nu am ajuns nici de data asta, în recentul sejur preferând să ne odihnim cât cuprinde.
”Dar o să încerc să merg la Canionul Colorat și la un snorkeling la Blue Hole. Canionul Colorat l-am văzut tot în 2011, dar la Blue Hole n-am ajuns, așa că încercăm.
La Canionul Colorat am reuşit, cu greu, să ajung în 2021.
Cred că ştii că datorită articolului extrem de convingător scris de tine mi-am dorit şi m-am ambiţionat să-l vizitez, chiar dacă touroperatorii nu-l mai aveau în oferte.
Am găsit, fără probleme, la agenţiile locale această opţională, ba chiar m-am lăsat convinsă să iau o excursie mai lungă şi mai complexă, care includea, pe lângă Canion, o plimbare cu cămila şi cu ATV-ul, şi Blue Hole. Din păcate, la Blue Hole nu am fost, deşi am plătit şi pentru asta şi eram tare incitată după cele văzute în fotografii, deoarece m-am certat rău cu un nemernic de ghid. Am refuzat categoric să îmbrac o mizerie de costum de scafandru şi vesta de salvare, pe care el avea interes să le închiriez, iar el a refuzat să ne ia mai departe.
Nu preţul închirierii, din care el avea o parte "grasă", mi-a dictat decizia, ci faptul că nu m-aş mai fi putut mişca deloc cu tot echipamentul ăla greoi pe mine, plus sila de a purta aşa ceva. Acceptasem să închiriez doar labele de înot, utile, pentru că îmi ofereau un spor de viteză, iar soţul meu, mai precaut din fire, deşi înoată mai bine decât mine, ar fi luat o vestă.
Ne-am certat ca la uşa cortului, dar nu am avut succes . Noi şi un grup de tineri ruşi am rămas ca proştii pe malul mării. Unul din ruşi a fost la un pas să-l bată pe ghid şi mie chiar îmi pare rău că nu a făcut-o pentru că merita.
Poate tu vei avea mai mult noroc decât mine, poate vei fi mai convingător şi aşa voi avea şi eu ocazia să văd ce am pierdut atunci.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Frumusețea clădirilor vechi din Constanța — scris în 02.04.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Prin Tomisul de altădată — scris în 21.02.22 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- May.2021 Santa Maria Bay — scris în 29.05.21 de Nicu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2020 Plimbare de iarnă prin centrul istoric al Constanței — scris în 28.06.20 de Floria din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Extrasezon in Constanta sau ghid pentru la vara — scris în 05.01.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2015 Start 2015 cu doza de energie absolut necesară! — scris în 21.01.15 de ariciu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2012 Fascinaţia iernii pe Litoral — scris în 19.09.13 de Neptunus din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată