Cheile Turzii, o drumeție printre stânci abrupte cu treceri pe patru punți peste râul Hașdate

TIPĂREȘTE

Cheile Turzii se află în județul Cluj, cel mai apropiat oraș este municipiul Turda, situat la o distanță de 6 km., cu coordonatele 46°33'56' N 23°40'19' E.

La începutul traseului este un panou informativ cu un text în limbile română, engleză și maghiară, din care reproduc informațiile în ceea ce urmează:

"Rezervația Naturală Cheile Turzii

Rezervație Naturală, înființată în 1938 cu importanță botanică, zoologică, geologică și peisagistică, fiind de interes național și comunitar (Sit Natura 2000). În rezervație au fost descrise peste 990 de specii de plante, 110 de specii de păsări, mamifere și reptile. Suprafața protejată sste de 324 ha. Lungimea defileului - 1270 m. Înălțimea pereților-250 m. Peste 100 km. de trasee turistice marcate. Se practică alpinism pe pereți de 200 m. înălțime."

În peșterile din Cheile Turzii se găsesc cele mai vechi urme ale vieții omenești din zona Turda. Aceste urme, vechi de cca. 60.000 de ani, aparțin comunităților musteriene de vânători din paleoliticul mijlociu.

Între anii 1732-1734 călugărul Craciun a întemeiat o mănăstire deasupra pe Cheile Turzii care a fost însă distrusă la revoluția din 1848. În locul acesteia s-a ridicat o mică bisericuță in anul 1937.

Peisajul carstic și salbatic este unul dintre cele mai spectaculoase, Cheile Turzii cu patru punți peste râul Hașdate, pot fi străbătute cu ușurință de turiști pe o potecă turistică amenajată în acest sens.

Toate cele patru punți sunt botezate atfel: prima se numește Puntea Peșterilor, a doua Mijlocul Cheilor, a treia Vizuina Spălată și ultima, aproape de ieșirea din Chei Portița Cheilor.

În după-amiaza zilei de întâi mai, când tradiția ne "obligă" să serbăm ziua muncii în natură, făcând sau doar consumând grătare, hop și noi, jos din mașini, înaintând printre mulțimea de oameni de pe platoul dinaintea intrării în Cheile Turzii. Nu am mai fost cu ocaziile zilelor libere aici, dar pot să vă spun că era foarte aglomerat, ca la bâlci, cu tarabe comercializând de la mâncare la jucarii și souveniruri. Eu vă recomand să nu alegeți ziua aceasta pentru o primă cunoștință cu Cheile Turzii, pentru că este gălăgie și atenția de la monumentul naturii vă este distrasă și în plus nu veți putea savura calmul și liniștea muntelui.

Așadar, am ajuns la intrarea pe traseul turistic amenajat pentru vizitarea Cheilor. Poteci înguste, poduri pline de turiști, nu tocmai solide, chiar și înclinate, cu scânduri lipsă și rupte. Puțină adrenalină nu strică, ba chiar aduce zâmbetul pe chipul celor care reușesc să pășească pe malul celălalt. La câteva cotituri stânca pe care trebuie să treci este foarte îngustă situată la înălțime, cotitura fiind în unghi de 90°, nu vezi dacă vine cineva din sens opus. În astfel de cazuri am fost de mai multe ori, când a trebuit să mergem cu spatele până găseam un loc suficient de larg pentru depășire. Și asta nu e tot! Acum începe distracția, când toți coboară cu avânt spre tine și trebuie să te poziționezi ori lipit de peretele stâncos și să-i lași pe ei pe margine, ori să treci, fără să te uiți în jos ca sa vezi înălțimea la care te afli, cu respirația tăiată, pe partea care a mai rămas liberă din stânca alunecoasă.

Podul Mijlocul Cheilor nu este într-o stare prea bună, scândurile sunt înclinate în toate direcțiile. Vedeți în fotografia numărul 10, pe pod este aplicată o tăblița pe care este scrisă denumirea podului, capacitatea de 10 persoane și atenționările de a nu balansa și de a nu staționa pe pod.

Chiar la traversarea Punții Peșterilor, se observă la baza muntelui niște cavități care sunt niște intrări în peșteri. Eu nu am intrat, dar câțiva din grup au coborât la peșteri, erau mici grote, neamenajate. Astfel de cavități puteți observa pe tot parcursul traseului din Cheile Turzii.

Am întâlnit de-a lungul traseului mai mulți alpiniști care escaladau peretele stâncos. Multe plăcuțe comemorative cu numele unor alpiniști sau cutezători ne apareau din loc în loc, unele însoțite de cruci.

Eu am avut ambiția să străbat întreg traseul, împreună cu încă două persoane, restul grupului întorcăndu-se de la jumătatea lui. A fost foarte greu și să fotografiez pentru că intrau în cadru mulți oameni sau nu mă puteam opri din mers pentru că aveam oameni în spatele meu. Eram toți pe o singură bandă de circulație pentru ambele sensuri, cu trafic intens. Aceleași zâmbete de autoapreciere însoțeau turiștii după ce reușeau să iasă teferi din situațiile​ grele, mai ales ca pe pietrele de pe jos se aluneca.

Mie mi-a plăcut foarte mult plimbarea prin Cheile Turzii, îmi plac crestele ascuțite care ating cerul, pereții stâncoși abrupți, râul Hașdate care m-a însoțit pe tot traseul cu sunetul specific apelor repezi de munte cu culoarea verde împrumutată de la vegetația care împodobește Cheile.

Este o destinație la care mă voi reîntoarce cu foarte mare plăcere, cu toate ca am vizitat-o de multe ori, în excursii cu părinții, prietenii, clasa, cu colegii mei de serviciu iar acum cu colegii de serviciu ai soțului. Va recomand din tot sufletul această destinație, dacă vă place natura și un pic de adrenalină.

---

VIZUALIZĂRI: 4286 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI