Noiembrie în Antalya

TIPĂREȘTE

Știți ce îmi place cel mai mult în Antalya ? Vegetația din jurul ei, munții Taurus care coboară în marea Mediterană, împrejurimile care te cuceresc încă din avion dacă ai ocazia să vezi să zicem și un apus de soare înainte de aterizare, deoarece asta am văzut eu. Ultimele trei zile din vacanța din noiembrie cu gașca veselă acolo le-am petrecut în Antalya și Side. În prima zi am luat parte la o excursie organizată încă de la primele ore ale dimineții până pe la ora 17.00 după masă. Excursia a început cu binecunoscutele vizite comerciale, a continuat cu o vizită scurtă la minunata cascadă Düden după care pe parcursul a trei ore și jumătate am putut vizita centrul vechi pe cont propriu.

Câte ceva despre Antalya

Până în secolul XIV începutul perioadei otomane, Antalya a aparținut pe rând grecilor, romanilor, bizantinilor. Denumirea Antalya provine din numele Attalos regele grec al Pergamonului cel care a dat numele de Attalia și a lăsat totul romanilor.

Antalya a devenit treptat a ceea ce vedem astăzi. Potențialul turistic s-a descoperit treptat și de la 28000 de locuitori în 1950 a ajuns la peste 2 milioane în prezent. La această creștere spectaculoasă a contribuit din plin alipirea localităților din jur devenind cartiere ale Antalyei în prezent.

Excursia

Așa cum am povestit mai sus ziua am început cu drumul de la locul de cazare care se afla în apropierea de Side. Prima oprire a fost la magazinele de aur și piele. Clădirile sînt păzite ca la închisoare, ziduri cu sârmă ghimpată, și mulți paznici. Dar este de înțeles la câtă valoare am văzut înăuntru. Atât la bijuterii cât și la articolele de piele am văzut numai obiecte frumoase. Și scumpe bineînțeles. După ce o mare parte a turiștilor a și cumpărat am înțeles de ce sînt atât de importante aceste vizite pentru organizatori și de ce se organizează în prima parte a zilei. Aproape trei ore am petrecut în acest loc.

Cascada Karpuzkaldiran (Düden)

După vizitele comerciale a urmat vizita cascadei Karpuzkaldiran-Düden după numele râului care se varsă în marea Mediterană în acest punct. Ca să ajungem aici din drumul principal D400 se face la dreapta dinspre centrul Antalyei fie pe strada Canalului fie pe strada 1687. (Kanal Sokak/1687 Sokak) Acestea sînt denumirile străzilor aici. Se va circula pe malul râului Düden și se va ajunge într-un parc imens Düden Park care continuă și pe malul mării. Când vedem parcul însemană că am ajuns. Este aproape și de Lara, se văd plajele Lara de sus

Noi am văzut doar Cascadele Düden de jos, există și cele de mai sus la aproximativ 12 km spre nord. Cascada este vizitabilă și de sus de la un punct de belvedere și de jos de pe vaporaș, barcă etc contra cost. Neavând prea mult timp la dispoziție am reușit să admir pe îndelete cascada de 40 m înălțime plus am făcut o scurtă plimbare în parc.

Antalya centru

După vizita cascadelor am ajuns în centrul Antalyei autocarul a fost lăsat într-o parcare subterană situat pe bulevardul Konyaalti din apropierea parcului Atatürk, Yavuz Ozkan Parki, orașul vechi și portul turistic. În cele 3 ore și jumătate am reușit să văd o mare parte din orașul vechi plus obiectivele lui, portul turistic, și parcurile din această zonă. Nu a mai rămas timp pentru un muzeu sau pentru a lua masa undeva.

Plimbarea am început dinspre Yavuz Ozcan Park și Atatürk Park acolo unde se află un excelent loc de belvedere asupra orașului vechi și a portului turistic. Tot aici vedem un monument deosebit al lui Atatürk și există un lift la care este mereu coadă și duce turiștii în jos sau în sus până la nivelul portului turistic. Din locul de belvedere vedem casele orașului vechi inclusiv pe cele dărăpănate dar interzis a fi demolate-fac parte din patrimoniu. Tot din acest punct observăm o moschee din secolul XVIII Yivliminare și Turnul cu ceas construit în secolul XIX o clădire emblemă pentru Antalya.

Am luat-o la pas pe o stradă numită Cumhuryet continuarea la Konyaalti și undeva în dreptul moscheei am luat-o spre orașul vechi. Până acolo am trecut lângă 4 parcuri mai mici Mehmetcik, Recep Bilgin, Tophane și Cumcuriet. Pe băncile din parcuri era plin de turci, iar pe la intersecții și zone pietonale am văzut multă poliție. Ca și în paranteză cel puțin în orașul vechi la fiecare colț de stradă există câteva camere de supraveghere. O străduță pe care am mers până la Poarta lui Hadrian nu degeaba este denumită Hadi Efendi Sokak.

Nici în Antalya nu lipsea un zid de apărare construit în jurul orașului. Una din porțile orașului Poarta lui Hadrian a fost construită după vizita împăratului roman cândva în anul 130. După observarea porții am luat-o la pas pe bulevardul Atatürk practic granița între orașul vechi și restul localității și am ajuns la malul mării dar nu înainte să trec prin parcul Karaalioglu cu o vegetație foarte luxuriantă sincer pe la sfârșitul lui noiembrie m-am simțit ca la tropice pe acolo. Am ajuns la mare înapoi după care am luat la pas toate străduțele din orașul vechi dar nu înainte să văd o parte din fosta fortificație turnul Hidirlik construit în secolul II.

După ce am intrat pe străduțe să le străbat în sus și în jos, pentru mine a început spectacolul străzii din centrul vechi. Pitoresc este puțin spus. Am văzut clădiri vechi și foarte vechi, din lemn, cărămidă, piatră. Aceste clădiri găzduiesc fie restaurante fie pensiuni, terase, bazare, boutique hoteluri, magazine, cafenele, cofetării, moschei dar și biserici creștine. Cred că numai cârciumile mai lipseau, ar fi fost culmea să vezi acolo așa ceva. Relieful zonei face ca tot decorul să fie mai interesant nu există nici o străduță care să nu fie în pantă, toate drumurile coboară la mare. O mare parte din străduțe duce jos către portul turistic. Și aici era plin de turiști, să nu zic că nu prea era ambarcațiune care să nu vină sau să nu plece. Chiar și pescarii amatori erau la datorie iar pe plajele din apropiere am văzut încă destui care făceau baie. Din portul turistic am urcat din nou sus pe scări până în parcul lui Atatürk după care m-am îndreptat spre locul de întâlnire.

---

VIZUALIZĂRI: 2985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI