Câmpeni - capitala ”Țării Moților”

TIPĂREȘTE

„Munții noștri aur poartă,

Ca să scapi de cel Hain!

Versurile de mai sus, sunt scrise de marele Octavian Goga, cel care a adaptat în versuri, spusele atribuite de moți, regelui neîncoronat al locurilor, Avram Iancu.

Atunci când vorbesc despre Câmpeni, nu o pot face altfel decât cu ochii umeziți.

Pe de o parte, de plăcere, deoarece-mi amintesc de copilărie. Atunci când, îmi petreceam mare parte din vacanța de vară la rudele din partea mamei din Câmpeni sau Gura Sohodolului (unul din cele 27 sate/cătune/mici așezări, ce țin, administrativ de Câmpeni) - loc unde a văzut lumina zilei și mult mai celebrul Nicolae Furdui - Iancu și am avut parte de o copilărie foarte fericită. Da, sunt moț pe partea maternă (aia care contează, cum ar zice unii, mama s-a născut chiar în casa asta, casă păstorită azi de fratele ei), de unde și mare parte din trăsăturile mele de caracter, pe care cei ce mă cunosc le știu (integritate, loialitate, seriozitate, nefăţărnicie, muncitor, sârguincios, cumpătat şi foarte religios - nu astea nu-s trăsăturile mele de caracter, sunt ale moților :)), vezi mai multe aici).

Vacanțele mele erau cu tentă lucrativă, ajutându-mi rudele mai ales la polog (adunatul fânului de pe fânațe), și una distractivă, cu participarea săptămânală, la târgul de bunuri și de animale, desfășurat pe malurile Arieșului... de unde de fiecare dată mă întorceam cu ”puiuțul târgului”, adică îmi luam ceva de fiecare dată (o halviță, o turtă dulce, o jucărie din lemn, un titirez... ceva cât de mic...).

Ce vremuri... au fost...

Pe de altă parte, ochii-mi sunt umeziți de durere, pentru că, așa cum am (re) găsit eu ieri - 23.09.2016 cel mai reprezentativ oraș al zonei - Câmpeniul, nu pot decât să remarc că acesta se degradează, încet, dar sigur, fără ca locurile și oamenii să aibă vreo perspectivă... Ei sunt făcuți să trăiască pe veci într-o sărăcie lucie, sărăcie care pare că face casă prea bună cu țara moțească și nu vrea nicicum s-o lase-n pace... :(( (

I-adevărat că moții nu au fost niciodată bogați. Pământul lor, oricât ar fi de mult, este parțial împădurit, așa că în afara lemnului de foc și a lemnului pentru ciubare, ori alte trebuințe, pădurea nu le oferea prea multe (poate niște bureți și afine, ori alte fructe de pădure). Pământul neacoperit de păduri este foarte puțin rodnic, mai ales datorită temperaturilor scăzute, iar pe de altă parte este foarte-n pantă (ieri, pe la Vadul Moților am văzut moți și moațe adunându-și bruma de cartofi de pe un teren care avea mai mult de 45 grade, de mă minunam cum nu se prăvale sacul plin peste DN-ul pe care treceam eu).

În rest, moții au puține animale pe lângă case, deoarece și fânațele, atâtea câte sunt, se pretează la o singură coasă pe an (știu că noi acasă, lângă Alba avem locuri unde se cosește și de 3 ori pe an), așa că mâncarea pentru vaci sau oi este una slabă calitativ și destul de puțină, iar bucatele pentru porci lipsesc cu desăvârșire, trebuind să fie aduse de la mare distanță... dacă se strâng destui bani din vânzarea de donițe și ciubară... cel puțin așa era odată...

Așa că, viața moțului, una foarte aspră și austeră a desăvârșit un moț mândru, care nu are trebuință de nimeni, se descurcă singur, dar nici să nu-i calci proprietatea că te paște o revoluție...

Și dacă tot am adus vorba, să nu uităm că la Câmpeni, atât Horea, Cloșca și Crișan, la 1784, cât și Avram Iancu la 1848 și-au stabilit cartierul general, de unde au coordonat mai apoi răscoala/revoluția în care au fost figuri centrale.

Ei și trecute fiind aceste... file de poveste, revenind la zilele noastre, ieri am găsit un Câmpeni transformat puternic în mai rău, față de ultimele mele vizite (nu exclud și elementul subiectiv - am ajuns acolo spre seară, într-o toamnă răcoroasă, împrejurări care, poate sunt în măsură să influențeze percepția și să acutizeze senzațiile).

Venind dinspre Oradea, pe ruta Beiuș - Vâtop - Arieșeni - Gârda, am intrat în Câmpeni pe latura estică a orașului și nu am urmat ”varianta”, adică drumul de centură, de pe malul Arieșului, care exclude centrul orașului, recomandat celor ce vor să treacă cât mai repede de oraș, dar nu și mie, sau celor ca mine, care-și doresc să parcurgă la pas, în câteva minute centrul orașului, sens în care am intrat pe str. Moților.

Pfoai... la ce drum m-am încumetat (vezi P25)... drum aflat în reabilitare, dar pe care nu se lucrează :(

Am străbătut cei vreo 2 km. ai străzii, timp în care am trecut pe lângă blocurile muncitorești, aflate în aceeași stare de ani buni de zile și pe lângă ceea ce a fost odată fabrica de prelucrare a lemnului rebotezată Montana, o fabrică ce merge azi în regim de avarie (iar o falimentare a unei astfel de fabrici, într-un loc precum Câmpeniul este sigur o tragedie, aici locurile de muncă fiind inexistente) și am ajuns la intersecția străzii Moților cu strada Libertății, unde, ghici ciupercă ce-a răsărit... o biserică (P11) - Biserica Izvorul Tămăduirii, ce altceva, în vremuri de criză?

Of, moții sunt poate cei mai credincioși oameni pe care i-am cunoscut, poate și pentru că, de-a lungul veacurilor, doar bunul Dumnezeu a fost mereu alături de ei, că-n rest...

Cum din punctul respectiv strada Moților devine cu sens unic, musai a fost să o iau pe Libertății, am trecut pe lângă o școală generală, în curtea căreia am numărat 4 microbuze școlare (semn clar că la școală vin copii de pe toate văile din zonă, respectiv de prin multe din cătunele aparținătoare) și am privit în plan secund semeața clădire a Colegiului Național Avram Iancu (vezi P26). Am trecut mai apoi pe lângă Hotel Club Yax, mai cunoscut localnicilor drept club/discotecă, decât drept hotel (dar, pe un sait specializat am văzut câteva poze de prin camere și nu arată chiar așa rău) și am ieșit în zona centrală a orașului, respectiv zona P-ței Avram Iancu.

Acolo am parcat mașina în zona parcului, în fața fostului palat al poștei și telecomunicațiilor, ce găzduiește azi... ce altceva dacă nu o sală de jocuri/pariuri (vezi P06) și am plecat la pas prin oraș.

Am purces spre intersecția străzii Moților cu Avram Iancu și am admirat statuia ecvestră a lui Avram Iancu, care are o poveste foarte interesantă, respectiv se pare că a fost inaugurată în 10 mai 1930 la Tg. Mureș, dar după Dictatul de la Viena, pentru a nu fi distrusă de hortiști, a fost mutată la Câmpeni, unde stă de atunci mărturie a vieții din capitala moților (vezi P01, P27).

La intersecția acestor străzi am admirat spre vest str. Moților (P09) și zona pietonală dinspre primărie (P08, P10)

Am făcut mai apoi câțiva pași pe str. Meșteșugarilor, am aruncat o privire spre noua și frumoasa clădire a judecătoriei și parchetului unde, după legile lumești li se face dreptate moților (trebuie să știți că în țara moților omorurile sunt foarte, foarte rare, sinuciderile - poate și datorită credinței, nu există, iar pricinile sunt din cele comune, moții nu fură, eventual sunt furați de așa-numiții hoți voiajori... care nu-s de-ai locului :)) ) - P07, clădirea din fundal.

M-am întors și am plecat la pas pe partea pietonală a pieței Avram Iancu, am ajuns în fața primăriei (P04), o clădire de referință a orașului, bine întreținută, a cărei intrare principală este străjuită de bustul aceluiași omniprezent în viața și conștiința moților, Avram Iancu (vezi P28 - dreapta jos). Mai multe detalii despre viața cotidiană a acestei capitale moțești veți găsi chiar pe saitul oficial al primăriei : primariacimpeni.ro.

Pe aceeași parte, lângă primărie, este vechiul sediu al cinematografului (vai câte filme am văzut acolo, înainte de '89...), cam de multișor aflată în proces de extindere și modernizare (vezi P31).

Peste drum de primărie, am găsit cea de-a doua clădire nouă din Câmpeni (P05), clădire modernă cu magazine la parter și spații de birouri la etajele superioare.

Lângă această clădire, este lipită clădirea în care funcționa cândva Hotel Tulnic (P17), dar care azi arată foarte rău și din câte știu eu, nu mai funcționează din perspectiva locației de cazare (P32), în restaurant se mai țin diverse evenimente, fiind totuși o sală dintre cele mai încăpătoare din zonă.

La capătul străzii Moților găsim 3 terase (cea a hotelului/restaurantului Tulnic, cea a pensiunii Bâlea - poate cea mai bună variantă de cazare din Câmpeni - sigur sunt spații de cazare mult mai bine prin stațiuni, de la Vadu Moților până la Arieșeni, dar aici mă refer strict la spațiile de cazare din oraș și terasa Rivali).

Am luat-o în stânga, pe str. Revoluției 1848 și am trecut pe lângă pensiunea/restaurantul/terasa Bâlea (P19), pe lângă complexul Rivali, am văzut pe stânga Hanul Moților (am înțeles că funcționează cu câteva camere în regim hotelier, vreo 12 - vezi P34 ), pe str. Horea, am spus repede un Doamne Ajută la troița din P16, am aruncat o privire spre Valea Caselor (un alt cătun aparținător - P35) și am luat-o la dreapta pe str. Horea.

La intersecția str. Horea cu str. Catedralei, am găsit următorul punct de reper turistic, cele 3 biseric (P15).

Prima, este o abia reabilitată biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Petru și Pavel - biserica din vale (P12), mai apoi vine Biserica Romano-Catolică (P13) și în fundal, este vizibilă cea mai mare și importantă biserică din localitate, în spatele căreia este amplasat și cimitirul orașului, Biserica Sf. Nicolae - din deal (P14).

M-am întors pe str. Revoluției 1848, am ajuns la un alt complex comercial (P33) și apoi un altul, la intersecția cu șoseaua de centură (P36), iar peste drum de acesta, am găsit cel mai important reper turistic al orașului.

În clădirea în care între 1848-1849, a funcționat cartierul general al lui Avram Iancu - Prefectul Legiunii Auraria Gemina (după cum ne informează placa comemorativă - vezi P47), ființează Muzeul Avram Iancu - conducătorul revoluției române din Munții Apuseni (așa cum scrie în placa din P 48). Din ce am citit pe net, deoarece la ora la care am ajuns eu era închis : este un muzeu de mici dimensiuni, în care sunt prezentate câteva momente importante din viața moților, conține 4 săli - în prima sală a muzeului se prezintă istoria veche și străveche a Munților Apuseni, în a doua sală sunt manuscrise și obiecte legate de constituirea statelor feudale românești, înfăptuirea primei uniri a celor trei țări române sub Mihai Viteazul, în a treia sală se prezintă Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, iar în sala a patra sunt expuse imagini, documente și obiecte legate de Revoluția din 1848-1849 și de personalitatea lui Avram Iancu. Vezi (P02, P03).

În aceeași clădire este amplasată și biblioteca orășenească.

Apoi, am ieșit pe șoseaua de centură (P39), am trecut bătrânul pod de fier de peste Arieș (P38) și am ajuns la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Câmpeni (P18) închis și el la acea oră, așa că...nu prea știu ce promovează :)

M-am întors pe șoseaua de centură, am mers până la Hotelul Yax (P42), lângă care există și o benzinărie - atunci am constatat că în toată Țara Moților, benzina este mult mai scumpă decât la Oradea sau la Alba Iulia - așa că... pe lângă că-s săraci, moții au și traiul mai scump... :(

Am revenit în P-ța Avram Iancu, unde-mi lăsasem mașina, după vreo 2 ore de străbătut la pas Câmpeniul și am băut o cafea bună (Illy) în incinta cazinoului Gold Games (ala din P06), pentru că eram obosit de infernalul drum Oradea - Beiuș și mi s-a părut că în cafeneaua aia merită să beau o cafea, celelalte îmi dădeau impresia de birt...

La plecare, am trecut pe lângă singurele marketuri adevărate (un Profi și un Penny, alte branduri occidentale nu au cucerit încă capitala moților :)) - P45), am făcut cu mâna Mocăniței care circulă pe calea ferată îngustă Abrud - Câmpeni (vezi P24), am trecut podul peste Arieș, am făcut cu mâna ultimei pensiuni din zonă, una de luat în seamă, Pensiunea La Pociu (vezi P44)... și m-am concentrat la drum, că mai aveam vreo 70 km. până la destinație și mă ajungea deja noaptea din urmă...:)

În concluzie, cu toate că, orașul este într-o clară... ruinizare, eu vă recomand să opriți câteva ore în Capitala Țării Moților, în drumul vostru spre Arieșeni, ori Ghețarul de la Scărișoara și poate o să vă umpleți sufletul cu patriotism. Așa cum o fac și eu de fiecare dată!

Și... de ce nu, să le cumpărați moților produsele, să cheltuiți câțiva bani acolo, pentru ca astfel... spiritul moților să rămână de-a pururea așa, ca pe vremea lui Iancu.

Așa că, AmFostAcolo, am să mai merg când am să am posibilitatea si vă recomand si vouă să nu ocoliți Câmpeniul!

---

VIZUALIZĂRI: 4189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI