Calea Floreasca de la A la Z (I)

TIPĂREȘTE

Din peste 660 reviewuri scrise în 12 ani ca user AFA, 328 au fost din şi despre România. Ca bucureşteancă, din când în când m-am oprit asupra oraşului în care locuiesc, respectiv o treime din reviewurile din România, mai precis 110 sunt despre Bucureşti. Am ales locurile care-mi plac şi le cunosc mai bine.

Departe de mine să am pretenţia că aşi cunoaşte în totalitatea lui oraşul, această exclusivitate apartinându-i lui Tata 123 dar şi altor useri. Am scris despre parcuri, muzee, restaurante, cartiere, străzi şi ar mai fi fost multe de scos în relief dacă ˝vârsta, anii şi etatea˝ mi-ar mai fi permis. Despre cartierul Floreasca, am postat câteva reviewuri la care Dragoş, care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa acolo, a adus multe completări, chiar corecturi. Despre Calea Floreasca- arteră cunoscută a Bucureştiului- nu am scris nimic cap-coadă, ci doar câteva punctări pe ici, pe colo. Cred că a venit vremea s-o prezint în detaliu, pentru că e o arteră principală a oraşului, foarte aglomerată la orice oră. Pe o distanţă de 4.7 km porneşte din centrul oraşului din aglomerata intersecţie cu şoseaua Stefan cel Mare şi ajunge în nord la pasajul Aviaţiei-Pipera. Alături de şoseaua Barbu Văcărescu face parte din drumurile de ieşire din Bucureşti spre DN1 sau spre vilele celor care, lucrând în capitală, locuiesc la aer curat înafara ei. Din cauza numărului mare de fotografii şi locuri care măcar în treacăt trebuie menţionate, am hotărât să prezint două episoade: de la nr1 la 113 şi de la 115 la 270.

Let´s go!

Calea Floreasca este un conglomerat imobiliar care ilustrează prin imobilele sale istoria orasului în ultima sută de ani. Locuinţele sărăcăcioase din prima parte a secolului trecut, actualele vile construite ca locuinţe ieftine prin Parcelarea Floreasca din anii 1930, imobilele construite după 1990, blocurile cu 10-16 şi 26 etaje ridicate după anii 2000 (care fac din nordul acestei artere un mic Defense al Bucureştiului), toate ilustrează etapele dezvoltării sociale a acestui habitat din Bucureşti. Fotografiile pe care le-am făcut vor demonstra ce am scris, căci 1000 de cuvinte nu fac cât o fotografie.

De la începuturi până azi

Pe locul căii Floreasca şi a întregului cartier, încă din timpul lui Mihai Viteazu exista moşia Floreşti. Biserica Sf. Sofia de pe Calea Floreasca, recent renovată, este atestată documentar înainte de cutremurul din 1736. Moşia a rezistat până după primul război mondial când a început să se contureze un cartier sărăcăcios cu acelaş nume. Din 1922 încep să se construiască pe bază de credite aşa numitele ˝locuinţe ieftine˝ cu parter şi etaj cu patru camere pe nivel, având o sprafaţă la amprentă de 100mp. Pentru a se preveni dezvoltarea lor haotică, prin anii 1920-1930 a avut loc parcelarea Floreasca autor fiind arhitectul Fr. Reiner. Marca distinctivă a Societăţii Comunale de Locuinţe Ieftine erau acoperişurile roşii din care unele reparate sau înlocuite îşi mai păstrează culoarea şi azi. Numai pe Calea Floreasca au fost 94 loturi a 200mp dar parcelarea a cuprins mai multe zone ale cartierului. Aceste case erau locuite de micii funcţionari la stat şi de la bănci, cum a fost banca Chrisovelloni. În 1936 prin regularizarea râului Colentina s-a creat salba de lacuri a Buc din care face parte lacul Floreasca cu o suprafaţă de 70 ha. În 1935 a fost construită pe Calea Floreasca cea mai mare linie de montaj din estul Europei a firmei Ford care asambla 25000 vehicule / an. A funcţionat până ce a fost rechiziţionată de germani în timpul războiului iar din 1960 a devenit baza de dezvoltare a fabricii Automatica. Alături a fost construit un bloc impunător, blocul IPA al institutului de proiectare automatizări. În anii ´50 încă exista marea groapă de gunoi a oraşului, locuită de ţigani şi persoane fără căpătâi. În 1960 groapa a fost asanată pe terenul rămas liber construindu-se parcul Floreasca cu o suprafaţă de 22 ha. Tot prin anii 50 acele ˝locuinţe ieftine˝construite pe credit au fost naţionalizate şi proprietarii de drept restrânsi într-o cameră sau evacuaţi. După 1990 au urmat procese de retrocedări, de cedare de drepturi litigioase- vechii proprietari murind săraci şi copiii lor în marea lor majoritate au plecat în străinătate şi au vândut proprietatea pe te miri ce. Astfel s-a născut o clasă de afacerişti care cumpărau pe nimic aceste locuinţe şi după ce le spoiau, le vindeau de 10-20 de ori mai scump. În esenţă, păşind pe Calea Floreasca, privind fondul locativ pe care-l deţine, recompui istoria zbuciumată a ultimilor 100 de ani.

Transportul, locuitorii de pe Calea Floreasca

La orice oră din zi, uneori şi în WE, Calea Floreasca are carosabilul foarte aglomerat. La ore de început sau sfârşit de activitate, respectiv 8-10 şi 17-19, maşinile merg bară la bară, fie în sensul spre oraş dimineaţa, sau spre nord, pe seară. Sunt salariaţi activi bine plătiţi sau oameni de afaceri care locuiesc în nordul capitalei sau la aer curat, înafara ei. În schimb pe trotoar nu e ţipenie de om, doar câte un pensioner mergând la piaţă sau plimbându-şi căţelul. În timpul pandemiei având şi o hârtie de la medicul de familie, mergeam pe stradă fără mască şi o trăgeam reglementar când vedeam un om la 50 m distanţă. Pensionarii de aici au o trăsătură comună: îşi îngrijesc sănătatea. Aşa se explică puzderia de spitale, clinici private, laboratoare de analize si farmacii care vin în satisfacerea poftei lor de viaţă şi de sănătate. Ţineţi minte de la mine, longevitatea se plăteşte cu vârf şi îndesat şi chiar dacă mental şi sufleteşte ai vrea să continui experienţele făcute mai demult, fizic ai oprelişti care-ţi aduc aminte de vârsta pe care o ai. În casele vechi şi modeste dinspre şos Stefan cel Mare, mai sunt şi amărăşteni, oameni care au refuzat să-şi vândă locuinţa în care s-au născut. Biologic sunt din ce în ce mai puţini. Casele lor vor fi demolate de rechinii imobiliari şi în locurile lor vor fi construite blocuri pentru offices sau apartamente scumpe de locuit.

Preturi terenuri, apartamente

Pe saiturile agenţiilor imobiliare am identificat pe Calea Floreasca sau limitrof ei, 20 de terenuri cu sau fără case demolabile. În majoritatea cazurilor suprafeţele lor sunt de 200-300mp iar preţurile cuprinse depăşesc 1500 eu/ mp, cele mai scumpe fiind în nordul arterei, lângă parcuri. Ansamblurile rezidenţiale de ultimă generaţie finisate după 2020 sau în construcţie sunt dotate cu facilităţi moderne şi unele sunt mobilate. Deşi nu suntem în boom imobiliar, preţul construit variază între 3000 eu/ mp şi 5000 eu/ mp… ce rost are să le mai dau au? Sunt construite în blocuri de 16-19 etaje sau mai mult şi în majoritatea lor au două sau trei camere cu suprafaţa utilă relativ mică, cuprinsă între 80-100mp. Vederea spre lac, finisările şi vecinătăţile fac diferenţa faţă de un apartament din cartierele dormitor construite în anii ´60-´70.

Repere reprezentative pentru Calea Floreasca

Banca de Credit Român are faţada pe Soseaua Stefan cel Mare nr 1 dar cea mai mare parte a corpului clădirii este pe Calea Floreasca. A fost înfiinţată în 1888 şi în timpul celui de al doilea război mondial era una din cele mai importante bănci. A avut multe locaţii în clădiri cu o arhitectură deosebită (palatul din str. Stavropoleos) dar insuficient pentru dezvoltarea ulterioară. Mulţi din directorii ei, mari finanţişti, au fost închişi sau au murit în puşcăriile comuniste.

Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca este cel mai mare spital din ţară cu o capacitate de cca. 1000 paturi. A fost înfiinţat în 1934 ca spital de urgenţă din iniaţiva şi cu fondurile proprii ale prof. Nicolae Minovici care şi-a ipotecat casa. Iniţial a funcţionat în clădirea Salvării pe malul Dâmboviţei. Această clădire a fost distrusă de bombardamentele din 1944. În clădirea actuală din Calea Floreasca, Spitalul de Urgență funcționează din anul 1949 fiind profilat pe specialităţi de bază: ortopedie, chirurgie, toxicologie, numărul paturilor fiind de 400. În 1960 este adăugat un nou corp de clădire cu 7 etaje. În noua clădire a fost înființată o clinică de chirurgie, formată din 3 secții, o secție de terapie intensivă și un departament de gardă. În anul 1969 spitalul a juns la 600 de paturi. După 1990 a avut loc o modernizare a spitalului cu înfiinţarea a noi secţii, sporirea numărului de paturi (în 2006 ajunseseră la 800 paturi) şi dotări moderne printre care achiziţia unui robot de 2 mil. dol care începând cu 2007 a permis efectuarea operaţiilor de la distanţă. Vă dau un pont: în spitalul de Urgenţă poţi face analize medicale fără trimitere, la un cost modest şi ale căror rezultate sunt gata în câteva ore.

Spitalul privat Regina Maria, fost Euroclinic este alăturat spitalului de urgenţă Floreasca. Este legat de spitalul de stat printr-o pasarelă acoperită la etajul 1 pentru ca doctorii care lucrează atât la stat cât şi la particular să poată trece uşor dint-un spital în altul. Pe această pasarelă am fost transportată eu cu targa după ce făcusem o artroplastie totală de genunchi (proteză) la Regina Maria. După operaţie şi internare de o zi la terapie intensivă am fost transportată în spitalul de stat pentru o săptămână. La Regina Maria, ziua hotelieră cu supraveghere medicală era, la preţurile de atunci, 8mil în bani vechi.

Clinica Super Diet este relativ nouă şi pentru a-şi face loc pe piaţă, medicii de toate specialităţile pot fi accesati atât cu bilet de trimite prin Casa de Asigurări cât şi cu plată.

Blocul numit Becali cu patru etaje a fost construit de unul din fraţii macedoneni şi are o formă paralelipipedică. Faţada dinspre Calea Floreasca are la parter o sală de joc, câteva uşi de intrare ale locatarilor şi pe colţ un bistrot Cave deasupra căruia ghirlande de beculeţe sunt aprinse zi- noapte, semn că proprietarul câştigă destul pentru a plăti curentul electric. Pe latura de vis-a vis de Agora sunt înşiruite mai multe terase acoperite, (Game on, Fico, Gelato&More) veşnic cu clienţi indiferent de oră, semn că nu au serviciu de opt ore. Pe colţul opus bistroului Cave este restaurantul Fish House care m-a decepţionat ca preţuri şi serviciu. Săptămânile trecute aici am servit cu nişte prieteni o singură porţie de peşte care fără garnitură sau măcar o lămâie a costat 180 lei şi am fost nevoiţi s-o împărţim în trei rezultând porţioare mici cât anafura. Urma pe latura opusă căii Floreasca clinica oftalmologică Oculus care din păcate s-a mutat, făcându-şi clădire proprie, undeva prin Aviaţiei

Agora Floreasca este o clădire paralelipipedică de mari dimensiuni cu un singur etaj. Latura lungă de pe Calea Floreasca nr. 111 are o unitate medicală cu toate specialităţile Hyperclinica Med Life urmată de mai multe restaurante şi cafenele. Raionul Floreasca- de pescărie cu bistro- e cel mai mare şi mai spectaculos, apoi Osho, Dabeef, Sara. Restaurantele din Agora deşi mai puţin cunoscute, le concurează pe cele din Centrul Civic. Pe un colţ al clădirii este o măcelărie cu cafenea şi restaurant Vacamuu unde preţurile sunt atât de mari încât ai crede că vacile au traversat oceanul înnotând. La intrarea pe terasă (care cine ştie prin ce spăgi s-a obţinut aprobarea să se extindă pe trotoarul public) sunt amplasate două vaci enorme viu colorate. După o farmacie urmează o boulangerie artizanală franţuzească care serveşte minuturi atât la măsuţele de pe trotoar cât şi pentru acasă. Pe latura opusă căii Floreasca se află din nou o farmacie, piaţa Floreasca foarte bine aprovizionată dar cu preţuri mari, un Sea Food cu intrare chiar prin piaţa de zarzavat şi două supermarketuri Mega Image şi Gemini. Dimineaţa acestea nu sunt niciodată aglomerate pentru că populaţia activă este plecată la serviciu sau afaceri şi în locuinţe rămân câţiva pensionari care, din cauza pensiilor mici sunt zgârciti la cumpărături.

Partea a doua a acestui review se ocupă de nordul căii Floreasca, zonă cu parcuri, lacuri, cel mai mare mall din ţară şi ansambluri rezidenţiale moderne care ne situează cu adevărat în sec. 21

Străbătând cei aproape 5 km, parcurgi istoria acestui loc în ultima sută de ani

Sunt multe restaurante, baruri, cafenele, săli de joc- bani să ai!

---

VIZUALIZĂRI: 576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI