Borsec - trecut și prezent

TIPĂREȘTE

Prin 2015, rămânând singur acasă pentru câteva zile, după ce soția și copiii plecaseră împreună cu bunicii la mare, mi'a dat târcoale gândul să evadez câteva zile într'un loc cu aer curat, brazi (neapărat) și musai liniște cât mai multă. Locuind în Iași, mi'am stabilit să caut pe o rază de maximum 200 km. Pentru că zona Cheile Bicazului-Lacu Roșu nu prea indeplinea criteriile subiective menționate mai sus, un "je ne sais quoi" m'a atras către o zonă necunoscută mie, Borsec, așa că m'am aventurat cu gândul de a descoperi un loc despre care știam doar că ajunsese o palidă amintire a ceea ce fusese în anii săi de glorie de dinainte de '89.

Recenzia de față vine ca urmare a revenirii la locul faptei după 4 ani.

Urmând axioma "drumul cel mai scurt e cel în linie dreaptă", traseul a fost Iași- Pașcani-Târgu Neamț- Ceahlău-Borsec. Am regăsit Borsecul aproape la fel cum îl descoperisem cu 4 ani înainte, în sensul că nu prea s'a schimbat mare lucru în esență, ci doar timid și punctual în câteva locuri, mai precis câteva renovări ale unor foste vile ce au găzduit turiști în vremurile când România exploata din plin potențialul terapeutic al izvoarelor din Borsec sau alte stațiuni balneo-climaterice renumite în toată Europa.

Victimă a incompetenței și- de ce nu? - a relei voințe a celor care se ocupă de 30 de ani de turismul românesc, Borsecul contemporan pare încremenit într'un statu quo în cate prezentul încearcă încă să coexiste cu trecutul omniprezent în speranța unui viitor demn de o cauză mai bună.

După cum se poate observa din pozele atașate, multe clădiri sunt lăsate în paragină, unele pur și simplu abandonate vremii și vremurilor, altele aflate, de ani întregi, în proprietatea unor firme cu nume oarecum dubioase și care le'au lăsat pradă intemperiilor.

Trecând la partea mai plăcută a speței, stațiunea este îngrijită, curată, pe aleea pietonală pavată cu piatră cubică care începe chiar de la intrarea în stațiune sunt multe bănci, mici părculețe din loc în loc amenajate cu bun gust, pe alocuri și câte un mic loc de joacă pentru copii, cu leagăn, balansoar, tobogan.

În împrejurimi se pot face câteva trasee accesibile oricui, de cel mult o oră și un pic de mers lejer, fără diferențe de nivel semnificative. Începând cu Poiana Zânelor, unde se găsesc două bazine micuțe cu capacitate de câteva persoane având apă cu proprietăți benefice pentru afecțiuni ale picioarelor, traseul continuă spre cele două puncte de atracție: Peștera de gheață și Grota Urșilor. Ín prima se poate intra doar vreo 10 metri la lumina unei lanterne, nefiind foarte spectaculoasă în absența micului ghețar din anotimpul rece, pe când cea de'a doua este de fapt un canion ín miniatură cu o lungime de cca. 30 metri.

Imediat ce treci de Poiana Zãnelor există și o mofetă unde se pot face tratamente sub îndrumarea și supravegherea unui specialist.

Celebrele izvoare sunt frumos împrejmuite cu foișoare din lemn și are fiecare un panou cu informații privind compoziția chimică a apei precum și indicațiile terapeutice. O doamnă localnică îmi spunea că e preferabil să nu se consume apă de la izvoare diferite într'o singură zi. Am preferat să îi dau crezare fără să verific veridicitatea informației, așa că în prima zi doar am degustat căte puțin de la fiecare pentru a mă hotărî căruia să îi rămân fidel.

Referitor la posibilitățile de a servi masa, există pensiuni care oferă acest serviciu cu circuit închis pentru turiștii cazați (Korona, unde am stat eu) ori cu acces liber (Vila Borsec). În afara acestora, fix la intrarea în stațiune este restaurantul Faló - probabil rămas singurul după falimentul celuilat de peste stradă - despre care însă nu mă pot pronunța, nici gastronomic, nici pecuniar.

În încheiere, declar Borsecul vizitabil și frecventabil, cu speranța că va rămâne aceeași oază de liniște spre deosebire de suratele sale de pe Valea Prahovei.

P. S. Proprietarul pensiunii WEBER, la care de altfel m'am și cazat, spunea că există deja proiect pentru amenajarea în zona pârtiei a unui bob pe șine asemănător celui de la Lunca de Sus, primul de acest gen din România.

---

VIZUALIZĂRI: 3879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI