Eltville sau vraja burgului medieval

TIPĂREȘTE

Nu căutați Eltville prin ofertele agențiilor de turism. Numele vechiului burg de pe Rin este mereu uitat, căci un oraşel medieval, mărginit de bătrânul fluviu şi de dealuri potopite de podgorii, nu este în această parte a Germaniei ceva inedit. Dar deşi marile vase de pasageri arareori acostează aici şi autocarele cu turişti nu-i umplu parcarile, el nu se plânge de lipsa de vizitatori.

În Eltville se ajunge uşor cu autoturismul, trenul sau autobuzul, Rűdesheim, Wiesbaden sau Frankfurt am Main fiind eventuale locuri de pornire. A fost supranumit Oraşul vinului, Oraşul şampaniei sau Oraşul trandafirilor şi motivul îl veti găsi cu uşurință în fotografiile ataşate. Desigur pentru mine a fost mult mai facilă descoperirea, cel puțin în cazul vinului.

Numele cu rezonanță franceză este o moştenire a trecerii legiunilor romane pe valea Rinului. În prima atestare documentară, de acum o mie de ani, localitatea se chema Altavilla şi denumirea s-a transformat de-a lungul vremii ajungând în 1812 la Eltville. Apropierea de Mainz şi influența arhiepiscopului de Mainz au făcut să apară un castel şi ziduri de cetate, înaltul prelat dorindu-şi o reşedință întărită.

Vizita în Eltville presupune obligatoria degustare de vinuri, nenumăratele terase umbroase, ocrotite de ziduri din piatră, oferindu-ți o gama largă de licori produse chiar din struguri. Sunt în marea lor majoritate vinuri din zonă, cu prețuri accesibile.

Simbolul oraşului, cel mai vizitat şi mai fotografiat, este Castelul electoral, construit pe la 1329. În secolele următoare a fost reşedință a arhiepiscopului de Mainz, dar deşi arată maiestos a cunoscut înfrângerea şi prăpădul la sosirea suedezilor în 1635. Şanțul de apărare s-a metamorfozat în ultimii ani într-o splendidă grădină cu trandafiri care se continuă spre malul Rinului, punct de atracție al oricărei vizite la castel. Din 1936 aparține primăriei oraşului şi astăzi găzduieşte un mic muzeu şi centrul de informare turistică, iar în turn este amenajată o galerie de artă. O placă memorială aminteşte de Johannes Gutenberg, deoarece inventatorul tiparului a poposit în oraş şi probabil sub îndrumarea sa s-a deschis la mijlocul sec. al XV-lea o mică tipografie, unde aveau să se tipărească mai multe cărți în limba latină printre care şi "Summa de articulis fidei" a lui Tommaso d'Aquino.

Cea mai veche construcție din oraş este Castelul Crass, o îmbinare între romanic şi gotic, vopsit acum uniform într-un roz medieval. Destinația prezentă este de hotel şi restaurant, având amplasată la umbra platanilor o terasă, care se deschide doar pe vreme bună, în general după-amiaza şi seara, mai puțin lunea. Flexibilitatea strategiei castelanilor oraşului în scopul păstrării castelului este şi mai importantă în zilele noastre, când inamicul nu mai vine cu catapulte sau tunuri, ci cu avocați şi contabili.

În aceeaşi culoare roz este înveşmântată biserica de rit romano-catolic Sf. Petru si Pavel, ctitorită cu peste şase secole în urmă şi împodobită cu lucrări de artă la fel de vechi. Nu departe, înconjurată de clădiri bătrâne de sute de ani, este principala piață a oraşului, acaparată aproape în întregime de terasa unei cofetării. În mijloc tronează o fântână, cu aspect vetust, dar de producție relativ recentă, simbolizănd istoria urbei printr-o grămadă de ciorchini de struguri care îmbrățişează o barca plină cu butoaie de vin. Ce putea fi mai sugestiv? La numarul 1 îți atrage atenția Vechea Primărie, o casă cu etaj şi mansardă, având ferestrele cu obloane. Proprietarii au avut grijă să nu se distrugă locul unde este însemnat anul construcției, 1511. Ajuns aici autorul a luat o pauză pentru o înghețată mare, lungimea pauzei datorându-se lentoarei cu care se mişca "junge"-le care servea la mese.

Lângă malul Rinului se mai văd nişte fragmente din zidul cetății oraşului şi bastionul de sud-vest, Turnul Sebastian, numit astfel după sfântul protector al urbei, un turn aproape în întregime acoperit cu verdeață. Spre nord, mergând de-a lungul unei alte porțiuni din zidul orasului, se ajuge la "Sohlern'scher Hof", acolo unde în 1837 Matheus Műller a fondat prima cramă dedicată şampaniei.

Tot pe malul fluviului, amintesc de vremuri trecute imobilele dintre străzile Martin şi Trandafirilor, închizând "Eltzer Hof" şi Martinstor (Poarta Martin), dar numai prin arhitectura medievală, căci sunt perfect întreținute. Nu departe "Haus der Rosen" (Casa Trandafirilor), ridicată conform informațiilor de la intrare în 1739, pe locul unde fusese "Hof uff der Rosen", amintită prin cronicile de la sfârşitul sec. al XV-lea, iar la nord de castel nu poți ignora "Das gelbe Haus" construită în 1635 direct pe zidurile oraşului. Deşi îşi păstrează aspectul de acum câteva sute de ani "Casa galbenă" precum canarul s-a adaptat perfect economiei de piață transformându-se într-un restaurant care se laudă cu bucate locale şi vinuri din regiune, dar mai ales cu o terasă cu vedere spre Rin.

Poate castelul din Eltville nu este falnic precum Burg Eltz, nici faimos ca Marksburg, iar terasele de aici nu sunt cunoscute precum cele din Rűdesheim, însă vraja acestui mic burg german poate fi uşor găsită colindând pe străduțele lui pietruite, lăsând privirea să zăbovească pentru câteva clipe pe pereții caselor, albi străbătuți de bârne groase din lemn, un simbol al continuității vieții paşnice. Iar privind prin vinul limpede din pahar precum printr-o lupă veți vedea următoarele clipe mult mai frumoase.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI