Boppard, perla Rinului

TIPĂREȘTE

Acolo unde Rinul începe un mare cot, care pe parcursul a mai puțin de zece kilometri te va conduce când spre vest, când spre est, când spre nord, de te încurci în propria umbră şi-ți vine să arunci cu busola în apă, acolo se află Boppard, cel considerat a fi "perla Rinului". Coline stăpânite de păduri şi mai ales de nesfârşite podgorii îl înconjoară precum o mantie din mătase verde.

Cu o istorie zbuciumată, asemeni multor localități de pe Rin, Boppard-ul a cunoscut stăpânirea romană, franceză, suedeză, a fost asediat, ocupat, jefuit, dar şi-a continuat existența cu încăpățânare. Mai mult, el a profitat din plin de binefacerile introducerii liniei ferate şi a dezvoltării traficului navelor cu aburi şi s-a axat mult pe industria turismului încă de acum un secol şi jumătate.

Centrul orasului a fost dintotdeauna Marktplatz, locul unde legionarii romani au instalat primele băi din fortul Bodobriga, care mai apoi au fost transformate în biserica Sf. Severus. Actualul lăcaş nu este cel original, ci al treilea, ridicat pe acelaşi loc în 1236, într-un plăcut stil romanic târziu, având două turle semețe. Doar cristelnița de piatră şi câteva pietre funerare din sec V-VI au supraviețuit din prima biserica construită. Principalul punct de atracție la Sf. Severus este marele crucifix triumfal suspendat deasupra altarului, creat în sec. al XIII-lea, care-l prezintă pe Isus ca pe un învingător asupra morții, spre deosebire de imaginea mult mai cunoscută şi mai răspândită a unui Isus suferind. Într-un colț, unde se pot aprinde ofrande de către credincioşi, este o statuie zâmbitoare a Fecioarei cu pruncul, datată tot in aceeaşi perioadă. Alături, pe un perete, este ilustrată viața sf. Severus, care a trăit în sec. al IV-lea şi a ajuns dintr-un simplu țesător episcopul Ravennei.

La mică distanță de biserică se află fosta primărie, o clădire încântătoare zidită ca o reminiscență a renascentismului italian. Fără a impresiona prin dimensiuni, este supraînalțată şi prin treptele de la intrare i se adaugă prestanța funcției. Ferestrele de la etaj sunt divizate de coloane fragile şi prelungite cu arcade refuzând sobrietatea germană.

Cea mai impunătoare construcție din oraş este fără îndoială Alte Burg, fostul castel al electorului, situat lângă actuala trecere cu bacul. Deşi în sec. al XIV-lea a fost destinat de către Balduin, episcopul Trierului, a fi punctul forte al sistemului de fortificații al oraşului, în timp aspectul i s-a îndulcit mult. Astăzi este muzeu şi eleganța sa se potriveşte de minune cu expozițiile dedicate lui Engelbert Humperdinck, autorul operei "Hänsel und Gretel" sau lui Michael Thonet, creatorul de mobilă rococo care a făcut vâlvă la Viena.

Continuând plimbarea mai departe pe malul Rinului îmi atrage atenția una dintre cele mai vechi locuințe din Boppard-ul de azi, casa Ritter-Schwalbach. Restaurată pentru a i se reda înfățişarea gotică şi strălucirea din anii evului mediu, găzduieşte Academia de administrație publică. Întorcându-mă, ajung la Poarta nisipului (Sandtor), cam ceea ce a mai rămas din zidurile destinate a apăra oraşul de furia apelor şi a sloiurilor de gheață.

În vecinătate este biserica carmelitelor, refăcută într-o manieră barocă, conformă cu timpurile, al treilea lăcaş al ordinului zidit în Germania, după Kőln şi Wűrzburg. Altarul principal îl prezintă pe inițiatorul ordinului, Simon Stock alături de Fecioara Maria. Sunt de remarcat şi scaunele din altar, migalos sculptate în lemn, datând din a doua jumătate a sec. al XV-lea. Restul din ceea ce a fost altădată mănăstirea carmelitelor serveşte azi drept sediu al administrației locale.

Înspre aval, pe malul apei sunt vile cu aspect patrician, mărturii ale bunului gust în arhitectură şi vile cu înfățişare medievală, dovezi ale stabilității economice a zonei. Printre ele iese în evidență fosta poartă Ebertor, paznic de nădejde în fața unui imobil cu aspirații de antichitate, în prezent hotel şi restaurant.

Mai departe de centru, de arterele sale comerciale înțesate cu magazine şi cu mărfuri revărsate în stradă pe trotuar, de terasele plin-plinuțe unde cu greu găseşti un loc liber, atmosfera se destine, căci doar pe localnici îi poți întâlni. Rar, câte un turist rătăcit îşi scoate camera fotografică şi rămâne uimit că a descoperit adevărata față a Boppard-ului. Angertstrasse te conduce spre parcul arheologic unde la începutul anilor '90 s-au pornit excavațiile pentru a da la iveală un puternic zid roman şi două turnuri de apărare, bine păstrate grație iscusinței meşterilor pietrari care au lucrat la construcția fortului. Trec de biserica protestantă, ridicată simplu, în stilul neo-romanic şi mă afund pentru a cunoaşte Boppard-ul de dincolo de afişele agențiilor de turism. Case simple germane, aşa cum se construiau acum câteva veacuri, se înşiră de-a lungul drumului. Vița de vie îşi face simțită prezența chiar şi aici în plin oraş. În Balz, mica piață cu formă triunghiulară, cu un simplu exercițiu de imaginație poți readuce atmosfera patriarhală a vechiului Boppard. Mai în față, masiva Poarta Bingen încă veghează neclintită, deşi a ajuns să fie cam departe de marginea oraşului.

Vestigii ale puternicului fort roman sunt răspândite peste tot în oraş, servind în general pe noii locuitori. În apropierea gării stă aproape neclintit Säuerlingsturm, turnul apei minerale, unul dintre cele 28 de turnuri de apărare. Aproape "neclintit", deoarece la începutul sec. al XX-lea a fost desfăcut şi refăcut mai la nord de poziția inițială, pentru a permite extinderea liniei ferate.

Amintind de transporturile feroviare, din Boppard pleacă Hunsrückbahn, una dintre cele mai abrupte linii ferate din Germania, cea in spre Emmelshausen. Cum am avut timp liber la dispoziție am mers în gară să mă conving. Într-adevar, trenul o ia spre coama dealului lăsând valea mult în jos. Până la Buchholz depăşim cinci tuneluri şi două viaducte cocoțate sus de tot, traversăm prin inima pădurii, crengile copacilor aproape luându-ne de mână. Priveliştea este cu adevărat frumoasă, chiar dacă nu atât de spectaculoasă precum în munți.

Dar principala atracție turistică a oraşului este Vierseenblick, tradusă aproximativ drept "priveliştea celor patru lacuri". Este vorba de imaginea Rinului întreruptă de câteva coline, care lasă să se vadă patru sectoare ale marei meandre a fluviului. Ineditul priveliştii a fost speculat de multă vreme, construindu-se două restaurante cu terase pe culmea colinei şi un telescaun, pentru accesul mai uşor. Nici automobiliştii nu au fost uitați, o şosea ajungând până sus, în punctul de belvedere. Şi ca un amănunt, am urcat din nou acolo după mai mulți ani şi am constatat ca punctul de belvedere devine tot mai mult un punct. El mai are doar un metru, restul spațiului fiind adjudecat de restaurantul Vierseenblick no. 1. Nu m-am zgârcit şi am admirat peisajul de pe terasă, în compania unui pahar de vin alb, un stimulent energetic absolut necesar.

Am poposit de mai multe ori la Boppard şi am încercat să-l cunosc cât mai bine. Perla Rinului este un loc de relaxare dar şi un excelent punct de pornire pentru a explora defileul bătrânului fluviu, pentru a-i vizita castelele, a urca pe celebra stâncă Loreley. Dacă sunteți în trecere pe valea Rinului încercați să petreceți măcar o oră în mijlocul unui oraş cu aer medieval şi miros de vin bun.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI