Un hotelaș cu ștaif

TIPĂREȘTE

Cu Hotelul Karlhof a fost dragoste la prima vedere, adică mi-a căzut cu tronc întâiași dată când am văzut pozele postate pe booking. Prețul era corespunzător celor 4 stele de pe coronița sa, dar am zis că merităm și noi o dată-n viață (sic!) o asemenea aroganță!

Am intrat în Sebeș la ora înserării, venind de pe Drumul Regelui, obosiți dar fericiți, dornici de un duș fierbinte și de întins oasele la orizontală. Adresa hotelului am găsit-o destul de ușor, ajutați de Helga noastră cea destoinică, str. Șurianu nr. 30, o străduță liniștită, cu case vechi, bine întreținute și o biserică. Am recunoscut din poze hotelul nostru, de fapt arată mi mult ca o vilă - o clădire albă, destul de sobră, cu 2 niveluri, cu acoperiș în mai multe V-uri care se întrepătrund. „Casă de inspirație austriacă, construită acum mai bine de 120 de ani” - după cum aveam să aflăm din pliantul de prezentare a locației.

Am ocupat ultimul loc în parcarea din curte, din dreapta (mai târziu am aflat că mai există una și în stânga, în apropierea restaurantului). Am urcat cele câteva trepte și, la mica recepție din hol, am fost întâmpinați de o domnișoară amabilă, care ne-a oferit cartela camerei după ce ne-a pus să completăm formularul de rigoare.

Din holișorul cu recepția se trece într-un hol mai mare, din care se fac ușile spre camerele de la parter. Holul are și rol de spațiu comun de relaxare, fiind dotat cu fotolii și canapele și decorat cu tablouri și vitrine elegante cu porțelanuri.

Noi am avut camera 2, „cameră dublă deluxe” după cum rezervasem pe booking. Prima impresie a fost de „imensă! ”, deși citisem despre cei 35 mp măsurați oficial. Mi-e o ciudă de mor acum, uitându-mă pe fotografiile pe care le-am făcut acolo, că nu e niciuna relevantă pentru dimensiunile camerei! În fine, trebuie să mă credeți pe cuvânt, aveam loc de flick-flack-uri, dacă ne-ar fi trecut prin cap. În plus, te impresionează încă de la ușă nota de eleganță sobră: mocheta de culoare verde închis cu crini aurii, mobilierul din lemn natur, perdelele diafane dublate de draperii bej, totul simplu și funcțional.

Evident, am avut la dispoziție tot ce ne-am fi putut dori: un pat matrimonial imens, cu o saltea genială și cu așternuturi imaculate de bumbac; noptiere de fiecare parte a patului, întrerupătoare și veioze-aplice deasupra, încadrând un tablouaș; o comodă cu sertare și cu TV modern pe ea; minibar corect dotat și set de făcut cafea/ceai; oglindă; măsuță și două scaune.

Camera are o nișă separată special destinată depozitării bagajelor, unde se află un dulap din lemn în două uși. Înăuntrul lui am găsit o pilotă împachetată (n-a fost cazul să apelăm la ea totuși), seif, papuci de unică folosință, perie de haine și set de lustruit pantofii, precum și umerașe agățate de bara de sus.

Baia are și ea o suprafață apreciabilă și un aspect liniștitor, fiind decorată în tonuri calde. Chiuveta cu „aripi” laterale este încastrată într-un dulap cu spații de depozitare, deasupra s-a montat o oglindă mare, iar în apropiere uscătorul de păr. Un coșuleț cu variate consumabile de calitate excelentă completează decorul. Cabina de duș e și ea dintre cele mai moderne, din cea cu funcție de hidromasaj (de care chiar aveam să profităm cu mare folos!). De tron și de coșul de gunoi din inox cu capac nu ne-am mirat că le-am găsit, în schimb ne-am mirat de cele două halate de baie albe și pufoase; 4 stele, ce să mai!... Evident, hârtie igienică și prosoape de mai multe dimensiuni. Evident, curățenie la superlativ!

În prețul camerei intră wi-fi (nu prea știu cum funcționează, că în timpul scurt cât am stat acolo nu mi-am mai dezactivat datele mobile de pe telefon) și micul dejun. Despre micul dejun o să vă povestesc în paragraful următor, deocamdată să vă zic vreo două vorbe de restaurantul Karlhof. Citisem înainte de a pleca de acasă despre preparatele sofisticate oferite de acesta și a fost destul de greu să decidem unde mâncăm: la Popasul Regelui, pe Transalpina, sau la Karlhof. Până la urmă, am mâncat felul principal la Popas, urmând ca dincoace să ne regalăm cu unul dintre deserturile cu denumiri extravagante!

Restaurantul are două secțiuni, una înăuntru (se poate ajunge direct din hotel sau din afară) și o terasă exterioară. Am vrut inițial să stăm la terasă, dar era destul de răcoare și oricum am fi fost singurii. Așa că am ocupat una din mesele din interior, într-unul din cele 3 saloane, decorate în același stil cazon, dar corect. Am ales din meniu ceva gen cheese-cake cu ciocolată și... morcov (parcă) și pară fiartă în vin și acompaniată de un fel de gem (cred că de prune, nu mai știu sigur). Bune amândouă, dar nu memorabile. Poate și pentru că - am mai spus-o - dulciurile nu sunt pasiunea noastră, nu știu ce ne-o fi apucat la Karlhof să comandăm două porții, pe care abia le-am dovedit; probabil pentru că totul suna atât de bine! Prețul consumației a putut fi „trecut pe cameră” și achitat la final.

Micul dejun se servește în stil „bufet suedez” și cuprinde o varietate mare de produse, inclusiv ceva chestii făcute în casă. N-am făcut poze și nu mai știu cu exactitate care erau ele. Am citit păreri excelente ale turiștilor legate de acest aspect, dar experiența noastră n-a fost tocmai de nota 10. E drept că n-am ajuns chiar la ora deschiderii, dar nici prea târziu, însă am constatat că multe din platouri se goliseră deja și nimeni nu se înghesuia să le completeze. Am adunat ce-am mai putut și, când eram aproape gata, s-au mai adus ceva produse. Toată lumea prezentă s-a repezit pe ele și evident că în câteva minute iar nu mai era mai nimic. Au mai venit doi tineri turiști - ea româncă, el francez - și efectiv nu mai aveau ce să mănânce. Mi-a fost mie rușine, mă gândeam ce părere o să-și facă omul ăla! Tânăra nu și-a pierdut firea și a abordat o tanti „de-a casei”. După 5 minute, le-a adus pe-o farfurie strict cât să-și amețească foamea. Să ne înțelegem: sunt total împotriva risipei, de mică am fost învățată să apreciez ce am în farfurie în timp ce alți copii mor de foame, și acum mă doare inima dacă se strică ceva prin frigider și suntem nevoiți să aruncăm; dar atunci când plătești 62 de euro pe o cameră, parcă te aștepți să nu ți se numere dumicații din farfurie! Repet: asta a fost experiența noastră. La cât de bine e vorbit hotelul pe toate site-urile, înclin să cred că tocmai angajaseră personal nou la servit micul dejun! :)

Am plătit contravaloarea cazării și a cinei la check out, cu cardul. Ne aștepta o nouă provocare: Tranfăgărășanul!...

---

VIZUALIZĂRI: 1042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI