Coana Dobrotitso, mai da-te-n dragoSTEAUA mea!

TIPĂREȘTE

Studiu de caz: Dobrotitsa - de ce doua si nu trei?

In urma unei investigatii amanuntite, procedand rabdator la parcurgerea punct cu punct si pe indelete a procedurilor de cercetare intru aflarea adevarului, marturisesc ca, in urma interogarii (‘nainte cu binisorul si p’orma cu oleaca de torturica) agentilor de turism, consultarii chiar si pe internet a saiturilor din aceeasi ramura a economiei mondiale, totul culminand cu un e-mail iscoditor transmis (unde credeti?!) taman la receptia hotelului, insa tratat cu ignore, ceea ce mi-a inrait suspiciunea, am aflat temutul adevar, spus verde-n fata si scris negru pe alb ulterior pe voucher, in legatura cu categorisirea turisticeasca a hotelului unde aveam de gand sa-mi uit amarul pricinuit lipsirea pe perioada nedeterminata de aproape un an de apopierea mangaietoare a litoralului bulgaratata pe perioada estivala: DOBROTITSA 2**. Asta e, amandoua sunt toate, ambele sunt ale ei, nu cu +, nu cu -, doua stele intregi.

Si atunci am cugetat: ba, astia sunt tampiti? De ce sa scazi tu din galoane lu’ coana Dobrotitsa? S-o mai fi stricat la aspect exterior din motive de etate? Probabil, dar asta nu cred sa fie criteriu la galonare. S-o mai fi zgarcit la servicii? Posibil, dar nici asta nu pare fi afectat instelarea altor hoteluri cu care ma mai cunosc eu, din pacate. Sa fi schimbat ponta bulgareasca sistemul de taxare a hotelierilor in functie de galoane? Asta parca-i de crezut, ca parca am vazut si la case mai mari cu stele cazatoare, iar surse de la agenturili straine sugereza asemenea. Insa fara o descindere in forta la fata locului, nici o supozitie, oricat de pertinenta, nu poate conduce la o concluzie temeinic ancorata in realitate, asa ca s-a trecut la completarea procedurala a cercetarii in vederea aflarii adevarului in ceea ce priveste scaderea drastica, cu cca. 33%, a segmentului instelat din firmamentul coanei Dobtotitsa, ca doar etatea nu-i mai permite sa umble stirba sub pretext ca-i va creste alta.

Iata-ma, asadar, infipt in ambii slapi in fata receptionerului care, desi cu buricul inca verde, prefera masina de tuns in schimbul aspectului de chelios cu mot in frunte, solicitandu-i intr-o limba de circulatie mei mult decat internationala sa se conformeze celor mentionate de imprimanta HP a lu’ tanti agenta de turism din birourile central – slobozene ale agentiei cu care am inteles sa tranzactionez efectuarea cercetarii sub pretextul vacantei anuale in sanul familiei la mare, sezonul 2013. In ciuda hotararii cu care incerc sa-mi infig privirea filtrata de lentilele de plastic ai parbrizului din dotarea-mi permanenta, reusesc sa atac numai pe la tample, urechi si, mai grav, pe la ceafa de dimensiuni specifice nationalitatii tanarului functionar, care ma ocolea vizibil in incercarea de a satisface dorintele unor laici conationali de-ai mei care, imbatati de mirajul spagii pe care o inaintasera junelui costumat de dincolo de tejghea, incercau sa schimbe pentru a patra oara camera din motive de neajungere la nas nici cu prajina. M-am adresat indatoritor celuluilalt tip pitit dupa un monitor PC tip TFT cu tub, care, dupa o scurta bulgarizare cu colegul proaspat uns la buzunar, a incercuit pe un tabel toate cele doua camere din corbul B in care va fi cazat grupul nostru. Asta a fost lesne pentru el, mi-am intiparit si eu in memorie cifrele incercuite, pentru a evalua virtual pozitia acestora fata de puntele cardinale din Bulgaria. L-am inoportunat ulterior pe coleg sa ne dea cartelele in vederea descuierii usilor, acesta insa s-a abandonat din nou dragostei sale pentru navigatie pe valurile line/furtunoase, dupa caz, ale internetului, lasandu-ne din nou pe mana impodobita cu ceas in urma a colegului care incerca unirea malurior Dunarii printr-un pod de flori ale limbajului international, exprimat in romgleza si bulgleza. Intelegator, am reglat nivelul rabdarii mele la foc mic, insa, datorita timpului scurs si a incetinelii cu care se ajungea la o solutie cat de cat aceeptabila pentru valoarea si pregatirea oaspetilor de seama carora nici apropierea de mare, nici de piscine, nici de terasa, nici de parc, nici de parcare, nu le prisosea, totul culminand cu incercarea de deposedare de camere prin aluncarea altei bancnote in detrimentul subsemnatului, am transmis ceea ce era de transmis si am fost ascultat. A durat mai mult, dar nu se cade sa manjim fateta frumosului sait cu duritatea, dealtfel indulcita si mult controlata, a celor transmise. Mi-a dat camere bune, nu mai stiu ce numere aveau, dar bune.

Nu pot pune incidentul pe seama hotelului, cu atat mai putin sa transform evenimentul intr-un motiv pentru care coanei Dobrotitsa sa-i fi cazut vre-o plomba macar, ce sa mai vorbim de stele…Am trecut-o la exceptii, desi s-au cam indesit asemenea scene la receptie in ultimii ani la vecinii nostri sudici, insa, trebuie sa fim, totusi, ingaduitori cu bietii tineri lucratori ce nu pot trece cu vederea cei 10 euroi ce zambesc cu superioritate din pasaportul atat de multor turisti carpato-danubiano-pontici ce le pasesc pragul hotelului, si le depasesc pragul de suportabilitate al bunului simt.

Pentru a completa definitiv categoria exceptii de la capitorul servicii, as mai mentiona un barmar fusiform de la pool-bar, care, ignorand prinosul de clienti pe care i-l produceau desele parasiri ale postului in favoarea aprovizionarii celui mai frecventat local al hotelui cu gheata, pliculete de zahar, sau te miri ce alte marafeturi pe care le putea procura si in timpul pranzului, cand, conform fisei postului, isi umplea luleaua, mai avea si pretentia de a organiza un pic si activitatea de stat la coada. Astfel, daca doreai berica, trebuia sa te asezi ascultator la coada din dreptul aparatului ce umplea paharele cu lichidul cu pricina, daca doreai suculete, mergi, domnule, de stai la randuiala de la suculete. De doreai alte urcatoare la cap in combinatie cu mult-asteptata gheata sau alte licori, sau, si mai rau, cafea, care mai trebuia si preparata, omul te lua de-a dreptul de dusman. Mai-mai ca nu te gonea de la bar. Totul s-a rezolvat prin transformarea ad-hoc a barului intr-unul in regim autoservire, adica toata lumea intindea neregulamentar membrele superioare peste tejgheaua de lemn si se servea cu ce ii cerea pe moment lingurica sau ficatelul, dupa caz. Inevitabilele discutii generate si constatarea lipsurilor in gestiune au dus la autosesizarea atotputernicului manager peste baruri si restaurante si la disciplinarea nesocotitului pus pe intaratarea ingurgitatorilor preponderant de origine vlaha si moldava a preparatelor din dotarea locusorului sau de munca. Astfel, lucrurile au revenit pe fagasul normal, la fel si bauturicile si-au regasit fagasul catre euforizarea grupului de abonati la serviciile pool-bar-ului, deci inca o exceptie trecuta cu vederea. Cu atat mai mult cu cat, in timpul vijelioaselor evenimente, autoaprovizionarea cu bere de la dozator s-a soldat cu descoperirea unor halbe de 0,4 l tinute ostatice de catre cerberul ulterior admonestat, eu devenind mandrul posesor al unei astfel de prade de razboi, pe care cu strangere de inima si sperante desarte de regasire, am predat-o pe inserat celor in masura sa o administreze.

In rest, beneficiaram de conditii de cazare multumitoare, de curatenie facuta aproape zilnic si in masura sa nu ne afecteze deteriorarea celor gasite in ziua cazarii, de mancare buna si pe alese, de bautura pe care o gasesti pe tot cuprinsul taramurilor AI bulgaresti, de animatie buna pentru copii, medie spre slaba pentru adulti. Lui Gosho i-am substras ecusonul in timp ce-si etala calitatile de Pasa-ras-lungila tragandu-le capace mult mai scunzilor amatori de beach-volley pe care-i momise in scopul de a-i unili pe terenul din dreptul hotelului. Am umblat cu el la gat pana a doua seara trecand neobservat, dovada clara a atentiei de care se bucura turistii in ochii echipei de animatie.

Nu ca as vrea sa retez expunerea desfasurarii cerecetarii la fata locului, dar s-a cam para-povestit si ultra-expus cum arata fiecare in parte, cum sunt camerele de mari sau de mici, dupa dimensiunile si pretentiile fiecaruia in ceea ce priveste locul de intors, cum e mancarea de multa sau putina, de buna sau de lipsita de savoare, dupa capacitatea stomacului si gustul fiecaruia, insa cateva sunt aspectele care obliga pe coana Dobrotitsa sa justifice de ce sta cu steaua cazatoare invelita in batista si pitita in fundul posetei: in lobby a venit o gratioasa domnisoara la ceas de seara si ne-a incantat cu triluri compuse de compozitori celebri, probabil, de ne-a spart; intr-o seara au cantat mariachi (pe unul il suspectez ca l-am mai vazut la o nunta la Calarasi, in spatele unei harpe orizontale in care batea cu doua lingurite, dar nu asta e important); animatoarele pentru copii mi-au tinut-o pe cea mare ocupata de nu am stiut de ea; intr-o zi mi-am facut plinul pe un an la midii si crevete; restaurantul este de-a dreptul frumos, iar terasa destul de incapatoare; personalul de la baruri si restaurant era format din tineri isteti si harnici, care-si faceau treba grea cu zambetul pe buze si entuziasm (exceptand exceptia de care s-a facut vorbire in scris in randurile povestite mai sus).

Dupa atata risipa de caractere despre caracteristicile care dau sau nu dau stele in opinia mea coanei Dobrotitsa, am concluzionat urmatoarele: de-aia i-au luat steaua, ca era prea filotima, ca oferea prea multe de cinci lei, ca nu era in stare sa refuze sau sa dea peste nas, si ca sa para mai urata, de mai joasa speta. Ca in bancul ala cu calul dus la targ de era stirb, chior, nu tragea, nu mergea, nu manca – ca s-o faca de ras. Deja au inceput sa aiba success in strategia lor, din parerile scrise vara asta pe sait prima nemultumire a romanului e ca i-a stricat poza cu firma, cum sa se laude el ca a fost la doua stele?! Asta a fost si prima problema intampinata cand am incercat sa mai adun ceva masini in coloana catre Dobrotitsa de anul asta: mergem la 2*? La noi n-as intra intr-un hotel de 2* nici sa ma adapostesc de ploaie, au dreptate si ei.

Ei, nu-i rau. Poate asa vor disparea prosoapele/saltelele/tricorile/chilotii cu care se impodobesc dis-de-dimineata sezlongurile din imediata apropiere a malului marii, dar si (nu sau) a celor de la piscine, in ciuda mahmurelii profunde a celor ce nu-si ignora functiile de desteptator a gadgeturilor nici in concediu.

Poate asa vom beneficia de amabilitatea tuturor barmanilor, chiar si a flacaului care incerca sa raspunda prin metode evazive asediului romanesc instaurat la 10.00 AM la ‘otca cu oleaca di apa da’ separat.

Poate asa nu vom mai vedea mancarea rascolita prin toata tava in cautarea bucaticii perfecte, pentru a fi apoi abandonata pe masa in compania altor 3-4, sau se va mai scurta coada la gratar in lipsa celor care stau cu trei farfurii in mana pentru a le umple cat sa poata sa le scape pe jos trei metri mai incolo.

Nu mai zic ca m-am incins…

Parerea mea ar fi sa mai scada o stea coanei Dobrotitsa, sa fie un hotel de o stea, dar sa mentina preturile si conditiile.

Caz inchis.

Nu recomand! Salvati Dobrotitsa!

---

VIZUALIZĂRI: 2490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI