Inca una si ma duc

TIPĂREȘTE

Inca una si ma duc. Promit! Gata, este ultimul review din seria despre Italia ca v-am facut capul calendar sporovaind intr-una pe aceeasi tema. Adevarat, am parcurs 4000 de kilometri numai in aceasta tara asa incat, daca m-as apuca sa descriu fiecare locsor vizitat, mi-as serba pensionarea cu voi aici, inca povestind despre... Italia. Apoi, stiti cum e, cand esti incantat de ceva, povestesti si povestesti si povestesti pana iti adormi auditoriul. Nu va mai spun ca am vazut atatea biserici si bisericute, catedrale, domuri si capele de zici ca am facut turism ecumenic, nu alta. Cred ca m-am spalat nu numai de pacatele trecute, dar am asigurare pentru inca vreo zece ani de calcat stramb. Va dati seama daca m-as fi apucat sa scriu despre fiecare bisericuta in parte, despre fiecare pod sau tunel prin care am trecut, despre fiecare parc in care m-am odihnit... ehe... cred ca as fi fost acum cel putin pretorian, sau pretor sau consul sau cum le-o mai zice gradelor astea din Imperiul Roman, ca ma tot incurc in ele. Noroc ca nu scriu pentru voturi asa ca o sa scapati de mine destul de repede, dupa ce voi termina de povestit si aventurile de anul asta de prin Elvetia si Franta. Bine, ar mai fi cateva lucruri de istorisit despre Italia dar am obosit si nici nu-mi place sa bat apa in piua pe aceleasi subiecte despre care s-a tot scris si ras-scris. Aleg sa scriu atunci cand cred ca am ceva de spus, iar prin ceea ce fac sper sa pot fi de folos celor care vor trece prin aceleasi locuri. Daca articolele mele reusesc sa va faca concediul mai placut si drumul mai usor de parcurs, atunci ma bucur ca n-am muncit degeaba si poate chiar am ajutat pe ici, pe colo. Deh, asa este naturelul meu, simtitor. :) Nu bag mana in foc ca pe la iarna, cand omatul va fi de un metru iar eu voi sta cu o cana de vin fiert la gura semineului, n-o sa ma apuce asa o nostalgie si un dor de duca de o sa pun repede mana pe condei si am sa evoc iarasi o parte din vacantele trecute. Cum n-am semineu, am sa dau drumul la aragaz si o sa-mi imaginez ca-i tot aia. :)

De data asta am sa va povestesc despre o pensiune care cred ca poate fi de folos celor care strabat drumul lung pana in Italia. Nu stiu altii cum sunt dar noi, dupa vreo 900 – 1000 de kilometri parcursi aproape fara pauza, simtim nevoia sa ne odihnim. Din experienta vacantelor trecute stiu ca nu este tocmai simplu sa cauti cazare seara sau chiar in toiul noptii, in zone pe care nu le cunosti. Asa ca am grija sa ma pregatesc de acasa, studiez traseul, calculez distantele si aleg o pensiune/hotel la capatul a o mie de kilometri strabatuti. De la Bucuresti la Bergamo sunt 1750 km si conform regulii, ar fi trebuit sa innoptam undeva in zona Balatonului la aproximativ 950 de km de casa. Fiind august, deci in plina perioada a concediilor, toate hotelurile erau ocupate. Singurele camere libere pe care le-am gasit depaseau bine 100 euro. Pentru o noapte de tranzit mi s-a parut cam mult asa ca am continuat cautarea. Drumul nostru catre Italia trecea prin Slovenia, prin urmare m-am uitat dupa cazare la granita cu Ungaria sau chiar in Slovenia, dar la limita celor o mie de kilometri. Harta de la Booking.com imi arata insa prea putine pensiuni sau hoteluri in zona, aproape deloc. Cea mai apropiata localitate in care am fi gasit cazare era Maribor in Slovenia. Mi-am intrebat sotul daca poate “duce” cei aproape 1200 km fara intrerupere pana acolo, a zis ca da si am facut rezervare.

Guesthouse Janez (adresa: Ćiril Metodova 4,2000 Maribor, Slovenia) este o pensiune de trei stele, destul de maricica, avand 11 camere si restaurant. Cand am facut rezervarea, pe saitul Booking.com imi aparea pretul de 65 euro, camera tripla cu mic dejun inclus ca fiind “oferta” pentru perioada aleasa de mine. La pensiune insa aveam sa constat ca pretul afisat era tot atat, 65 euro, fara sa fie vorba de nicio “oferta”. Nu stiu prea bine cum functioneaza treaba, ma gandesc insa ca, datorita comisionului este posibil sa fie costurile mai mari prin saitul de rezervari decat daca va adresati direct pensiunii. Am observat insa ca personalul este mult mai amabil daca te duci prin booking.com decat daca le bati direct la poarta. Probabil se tem de eventualele recenzii negative.

Amplasare

Guesthouse Janez se afla chiar in oras, foarte aproape de centru (aproximativ 1 km), in apropierea raului Drava. Zona este linistita, cu o priveliste foarte frumoasa asupra muntilor din zona. De la geamul camerelor se pot vedea partiile de schi din apropiere.

Maribor este al doilea oras ca marime si importanta dupa Ljubljana, fiind totodata si o renumita statiune montana, cautata mai ales iarna pentru partiile de schi. Mie mi s-a parut un oras foarte curat si frumos pe care l-am asemuit cumva cu Brasovul.

Pensiunea dispune de o curte generoasa, cu multe flori, amenajata ca terasa cu mese si scaune unde va puteti bea cafeaua si, foarte important pentru mine, se poate fuma in liniste. :)

Parcarea este gratuita. Va puteti lasa masina pe trotuar chiar in fata intrarii, locul fiind foarte bine luminat.

Personalul

Marea bila alba pe care o acord pensiunii se datoreaza in primul rand personalului extrem de amabil. La plecarea de acasa atata m-am mosmondit incat am pornit cu ceva intarziere. Bineinteles ca am ajuns la cazare mult peste ora de check-in (21,30), adica pe la 12 noaptea. Totul parea incuiat asa ca am sunat la numarul pe care il aveam trecut in rezervare. Ne-a raspuns un barbat care, desi parea abia trezit din somn, in cinci minute a fost in fata pensiunii si, foarte amabil, ne-a condus pana in camera. Am apreciat ca nu s-a aratat in niciun fel deranjat de ora tarzie la care ajunsesem.

Camera

Este potrivita ca marime si are aer conditionat, baie proprie, televizor si telefon. Mobilierul este simplu, un pat dublu si un pat suplimentar, o masuta cu televizor si un fotoliu. Impresia generala insa a fost aceea de “camera bunicii”, poate si din cauza mileurilor puse cam peste tot pe unde era un loc liber.

Paturile sunt destul de confortabile, pot sa spun ca ne-am odihnit chiar bine. Geamurile insa m-au cam deranjat, sunt mici si dispuse foarte sus asa incat am fost nevoita sa ma cocot pe un scaunel ca sa pot scoate nasul afara sa vad si eu partiile de schi.

Baia, ehe, aici am acordat o bila neagra. Este destul de mare, dotata cu strictul necesar insa curatenia lasa de dorit. Obiectele sanitare pareau aproape in regula, in schimb cand am vrut sa ma uit pe geam am constatat ca doar daca il deschid pot vedea afara, atat de murdara era sticla. Nici peretii nu erau prea ok, nici cabina de dus... in fine... Oricum, nu pot spune ca era chiar jeg, sunt eu ceva mai pretentioasa cand e vorba de baile hotelurilor unde ma cazez.

Micul dejun, inclus in pret, este destul de consistent. Obisnuiti cu bufetul suedez, odata ce am intrat in restaurant am cautat din priviri masa cu bucate, numai ca bucatele... nicaieri! . Pe o masuta langa usa erau cateva felii de pepene si un bol cu cereale. Cred ca facusem niste figuri tare nedumerite pentru ca un turist de la o masa alaturata s-a ridicat si ne-a dat un meniu. Fiind si in engleza am inteles ca puteai sa comanzi la alegere una din cele patru variante de mic dejun existente in meniu. Noi am luat omleta cu sunca si cascaval care a fost foarte buna. Pe langa asta ne-au mai adus lapte, ceai, cafea, paine, unt si gem. A fost ok si... atipic.

Ne-am baut cafeaua pe terasa apoi am plecat la drum.

Una peste alta a fost in regula, ne-am odihnit, am mancat bine iar pretul a fost chiar decent pentru ceea ce am primit.

---

VIZUALIZĂRI: 3045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI