MIA'S children -- o casa de copii, o casa de poveste [2]

TIPĂREȘTE

Doamna MIA sau mama MIA cum o numesc copiii, care pentru ea sunt totul, este o femeie de 50+ ani care a avut norocul de a fi calauzita in viata de oameni minunati atunci cand a avut mai multa nevoie. Nu spune despre sine prea multe, mai ales de trecutul greu de care a avut parte insa povesteste cu drag si patos despre copii. Astfel am aflat lucruri ingrozitoare despre "viata din canal" unde a avut curajul sa patrunda tocmai in ideea de a putea fii de un real folos aceator "pui de om". De profesie pedagog/psiholog face acest lucru -- ajuta copii culesi de pe strazi/din canale -- de peste 19 ani.

Si sa incepem cu inceputul.

Dupa cum unii stiu, admin centrul si sufletul acestui sait/forum incearca sa mobilizeze oamenii pentru a ajuta cazuri sociale care ii sunt aduse la cunostinta pe diverse cai. Astfel am primit intr-o zi un telefon de la el si ma intreba daca as putea sa ma ocup de un astfel de caz, adica sa il monitorizez si sa duc la bun sfarsit lucrurile. Fara sa stau mult pe ganduri am zis un DA hotarat, desi nu pot sa zic ca nu am ce face cu timpul insa nici sa refuz nu imi venea. Asa ca iata-ma cu datele problemei primite pe mail si incepe munca de teren ca sa zic asa, adica incercarea de a aduna date si a decide daca e sau nu un caz social. Este vorba despre cazul Busteni/Florin. Din diverse surse si cu mult timp/ telefoane am reusit sa pun cap la cap informatiile asa cum au fost descrise pe forum. Deoarece nu a avut un impact "la public" prea bun am decis sa ne orintam catre 10 copii ai scolii din Poiana Tapului. Timpul trecea si noi bateam pasul pe loc, asa ca Dumnezeu nu a lasat ca o idee buna sa moara in fasa si a scos la iveala prin intermediul lui santana -- cazul copiilor institutionalizati din Chiajna -

De cum a aparut parca s-au mai desmortit lucrurile si asa am reusit cu ajutorul vostru sa strangem 2000lei si dulciuri in valoare de 250lei. nu cred ca are rost sa descriu pasii colectarii de fonduri sau drumul achizitionarii dulciurilor si am sa trec la povestea in sine.

Mia’s Children incearca sa rezolve probleme ale copiior defavorizati, daruindu-le speranta, iubirea, dreptul de a avea un trai decent. Aducem o schimbare in viata multor copii care, desi oficial nu sunt abandonati, traiesc la limita saraciei, privati de bucurii, de un trai decent, agresati in diferite forme, blamati, etichetati, discriminati, unii dintre ei experimentand durerea, agresiunea, abandonul familial sau scolar la varste foarte mici. Incercam sa facem acest lucru in conditiile in care exista o lispa de viabilitate a masurilor luate de politicile sociale, o lipsa de implicare intr-un mod autentic si moral a multora dintre cei care au posibilitati si o insuficienta pregatire a societatii de a inteleage si a gestiona destinele celor aflati in situatia de risc social. -citat de pe net -

Asa cum am stabilit cu santana in jurul orei 14 ne intalnim (eu, el si sotia lui Dana) la metro Militari si pornim la drum catre caz/copii.

Ajungem intr-o zona de case unde sunt si cateva blocuri, aici prin bunavointa unei familii, asociatia Mia’s Children a primit o casa noua, mult mai adecvata principiului de "Familie largita" cum numeste d-na MIA ceea ce incearca sa faca pentru aceste suflete.

Inca de la intrare suntem intampinati de fetele zimbitoare ale copiilor, semn ca le e bine sau mult mai bine asa si aici.

Deoarece nu beneficiaza de nici un ajutor din partea statului, iar banii din sponsorizari uneori nu vin/ajung la timp aici nu exista personal de deservire, curatenia si toate celelalte treburi ale CASEI sunt facute de cei mari impreuna cu o mamica care sta cu ei si bineinteles cu ajutorul si sub indrumarea d-nei Mia.

Fiindca Dana facuse o actiune de strangere de fonduri la scoala unde ea este invatatoare, d-na Mia stia despre dorinta noastra de ai ajuta.

Am scris in cartea de "oaspeti", un caiet unde se tine o evidenta clara a ceea ce se primeste si din partea cui vine, asta pentru un eventual control ca doar nu te joci cu statul, nu te ajuta dar te controleaza.

Urcam cele cateva trepte de la intrare si dam intr-o sala mare, luminoasa unde erau toti copii adunati, in vizita la ei fiind si un grup de tineri de la o fundatie/asociatie ceva cu schimb de experienta nu prea am retinut. Suntem imbratisati, pupati de cei micuti, salutati respectuos de cei mari si invitati in biroul d-nei Mia de catre aceasta.

Aici in timp ce eu scriu contractul de sponsorizare dinsa incepe sa povesteasca despre cum aduna copii si despre "peripetiile"din viata anterioara a lor. Nu ma pot abtine si pornesc camera -- este mai mult un monolog, intrerupt rareori pt a cere ceva date sau a pricepe mai bine unele lucruri. Sper sa pot urca acest filmulet la rw cat mai repede. Nu am sa redau cele spuse de d-na Mia.

Am iesit in sala mare si am filmat copii cum stateau si ascultau o fata citindu-le o poveste. Ce m-a impresionat a fost faptul ca desi la venirea noastra a fost o explozie de entuziasm si bucurie din partea lor, cand li sa cerut sa stea cuminta ca avem ceva de discutat, pur si simplu au devenit niste ingerasi nu se auzea un zgomot inafara povesti.

Gandindu-ma acum la ei nu pot sa nu admir forta de munca a d-nei Mia si mai ales talentul de ai face sa convietuiasca intr-o armonie perfecta. Majoritatea avem unul sau mai multi copii si stim cum e atunci cand avem pe cineva in vizita, atunci se dau in petic, trebuie sa iasa in evidenta si multe altele de genul. Acesti copii parca nici nu existau acolo, nu li se auzea gura, stateau cuminti la locul de lectura.

Am vazut si zona de dormitoare care e la etaj separata fete/baieti, aici am fost uimita de curatenia care domneste pretutindeni, de faptul ca in spatiul destinat spalatoriei sunt frumos asezate hainutele ceea ce mie mi-a dat impresia ca acesti copii se imbraca la gramada, adica cu ce pot/au fara pic de nazuri. Toti, dar absolut toti au acea frumusete angelica, blinda si educata. Am vazut sala de pictura, sala de dans, sala calculatoarelor si am aflat ca toti sunt foarte buni la invatatura iar unii chiar cu aptitudini bine dezvoltate la pictura, muzica, aptitudini ce sunt atent indrumate de catre d-na Mia, ea insasi cu un mare talent la pictura.

Pictura este si una din sursele de venit, chiar daca modeste. Am mai aflat ca se zbate cu geu sa poata face acte copiilor, buletine, pt a putea fi ok si pt a putea munci, asta atunci cand va fi cazul, aici ma refer la cei mari.

Ar fi multe de zis insa eu cred ca e suficient, am sa urc si ceva poze si promit sa nu va las sa asteptati dupa filmulet.

Nu am talente deosebite nici la scris nici la filmat/pozat asa ca ve rog apreciati gestul.

Inchei, cu sufletul fericit si implinit ca am facut ceva bun si de aceasta data si sper ca pe viitor sa pot zice cel putin de 10 ori mai multe MULTUMESC-uri.

Multumesc tuturor celor care au raspuns actiunii si multumesc si celor care vor citi si sper ca pe viitor ni se vor alatura in alte campanii.

Multumesc lui Dorgo care nu s-a abatut de la ideea principala si a mers singur, doar cu ce a putut si el la cazul Busteni. Nu s-a lasat impresionat de unele discutii de pe forum.

Nu uitati ca vine 1 IUNIE si cine stie...poate...

---

VIZUALIZĂRI: 6722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI