Capri, insula sirenelor

TIPĂREȘTE

Vizita la Capri am aranjat-o printr-o agenţie turistică locală, la pachet cu cea la Pompei, unde de altfel s-a format grupul ad-hoc şi s-a făcut şi comanda. Preţul, 40 euro de persoană, asta însemnând intrarea la Pompei, biletul la feribot Napoli-Capri dus-întors, transportul cu autobuzul Capri-Anacapri dus-întors şi, bineînţeles, nepreţuitele servicii ale ghidului.

Pe Fabio, un napoletan la vreo 30 de ani, ghidul local pe care l-am "angajat" la Napoli pentru a ne conduce prin ruinele Pompeiului l-am întâlnit chiar la intrarea în situl arheologic. După vizita la Pompei, tot el a fost cel care ne-a dus şi la Capri. De fapt, Fabio este un freelancer, care îşi oferă servicile de ghid în zona Napoli, prin intermediul unor agenţii turistice care apelează la el când au nevoie. Aşa am ajuns şi noi să beneficiem de serviciile lui şi nu am fost dezamăgiţi. Nu ne-a mai interesat procurarea biletelor de feribot (Traghetto), singurul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem în port (Porta di Massa), la locul de îmbarcare, să trecem pe lângă cei aflaţi pe cont propriu şi care stăteau la coadă pentru îmbarcare (asta după ce stătuseră la coadă şi pentru bilete) şi să ne facem comozi, pregătindu-ne pentru traversare.

Am făcut această introducere pentu a sublinia faptul că, de foarte multe ori, este util să apelezi la serviciile unei agenţii locale, scutind astfel timp şi beneficind de servicii de calitate. Asta este valabil doar pentru ţările civilizate, care ştiu să facă turism, iar România, din păcate, nu se numără printre ele.

...

După vreo 45 de minute, iată-ne ajunşi la Capri. Admirând peisajul şi respirând aerul tare, plin de mirosuri de mare, nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul şi am ajuns pe vestita insulă aflată la intrarea golfului Napoli.

Capri, o stâncă de vreo zece kilometri pătraţi, acoperită de o luxuriantă vegetaţie mediteraneană, o pată verde între albastrul mării şi cel al cerului primeşte permanent mii de turişti, atraşi de renumele de necontestat, creat şi consolidat de-a lungul anilor.

Primul contact este cu orăşelul Capri, în al cărui port, Marina Grande, debarcă toţi turiştii. De aici, înghesuiţi într-un mic autobuz (înghesuiala era datorată dimensiunilor mijlocului de transport, impuse de îngustimea drumului, altfel fiecare membru al grupului lui Fabio având locul asigurat), am plecat spre Anacapri. De altfel, întregul aranjament cu transportul pe insulă a intrat tot în sarcina ghidului nostru, nouă nerămânându-ne altceva de făcut, decât să ne bucurăm de peisaj şi de faptul că ne aflam la Capri.

Insula nu are decât aceste două orăşele "rivale": Capri, la malul mării, în partea estică a insulei şi Anacapri, cocoţat "la munte", la o altitudine de aproape 600 m, în partea vestică a insulei. Pentru a ajunge de la Capri la Anacapri (patru km distanţă unul de altul), odinioară nu exista decât o scară abruptă, de vreo 800 de trepte săpate în stâncă de către fenicieni. În prezent, există şi un drum îngust şi şerpuit, care urcă pe marginea prăpăstiilor. Anacapri este, tot atât de liniştit şi desprins de lume, pe cât este de turistic şi efervescent Capri.

Drumul este pitoresc, dar foarte îngust, te şi miri cum şoferii reuşesc să se strecoare, iar peisajul este mirific. Ajungem în Piazza Vittoria din Anacapri, care cred că este singurul loc din orăşel unde este ceva mai mult spaţiu. Aici, pe lângă staţia terminus pentru autobuze, se află şi staţia de plecare a instalaţiei de telescaune spre Monte Solaro (Seggiovia di Monte Solaro).

Conduşi de Fabio, ajungem pe Rampa Capodimonte, la Belvedere, locul de unde ni se desfăşoară în faţa ochilor panorama ce a făcut celebră insula Capri.

La întoarcere, pe Viale Axel Munthe, ne oprim la Villa San Michele, singura vilă privată de aici deschisă vizitării, pentru că ea adăposteşte muzeul Axel Munthe.

Aţi citit "Cartea de la San Michele? " Dacă nu aţi citit-o până acum, vă recomand cu insistenţă să o faceţi, cu siguranţă nu veţi regreta. Această carte este una dintre cărţile preferate ale adolescenţei mele, cartea din care am aflat de fapt despre insula Capri.

Vila San Michele şi Muzeul Axel Munthe

San Michele este o instituţie culturală suedeză cu sediul pe insula Capri şi care, pe lângă vila San Michele, cuprinde un muzeu înconjurat de o frumoasă grădină, un grup de locuinţe pentru scriitorii, artiştii, oamenii de ştiinţă şi cercetătorii suedezi şi un parc natural, "Muntele Barbarossa", pentru protecţia păsărilor migratoare şi a vegetaţiei mediteranene.

San Michele este creaţia medicului şi scriitorului suedez Axel Munthe (1857-1949). Era un tânăr medic, atunci când a decis să-şi realizeze visele şi ambiţiile, instalându-se într-o vilă din Anacapri devenită celebră în lume mai târziu, datorită cărţii scrise de el, "Cartea de la San Michele" (publicată în 1929).

Medic de profesie, Axel Munthe îşi datorează totuşi renumele activităţii de scriitor. A fost un amator de artă, filantrop şi un iubitor al animalelor.

Cu excepţia unor scurte perioade, Axel Munthe a trăit la Capri timp de peste 56 de ani.

Pentru a proteja păsările migratoare din Capri, care riscau în acea perioadă să fie exterminate ca urmare a vânătorii, Axel Munthe a achiziţionat terenul pe care se găseşte Muntele Barbarossa, pentru a oferi păsărilor migratoare o zonă protejată.

...

Am rămas în zonă, de capul nostru, pentru că Fabio ne-a dat program de voie, nu înainte de a ne spune ce ar mai fi de văzut şi cum vom proceda pentru întoarcere.

În plus, ne-a recomandat şi un local unde să mâncăm la preţuri promoţionale. "Mergeţi la Stefania şi spuneţi acolo că v-a trimis Fabio, veţi beneficia de preţuri speciale", ne-a spus el. Şi aşa a fost.

Ne-am regrupat în Piazza Vittoria la ora stabilită şi am revenit în Capri. Aici, aveam planificată o vizită la Grota Albastră, exact la ora potrivită, dupăamiaza, când lumina cade cum e mai bine. Tocmai în toiul bucuriei, Fabio ne dă vestea: grota e închisă, pentru nu ştiu ce probleme "tehnice". Vă imaginaţi, să ajungem la Capri şi să nu vedem Grota Albastră? E bine, da, noi am avut ghinionul să nimerim într-una din foarte rarele ocazii când grota nu se poate vizita. Aşa că Grota albastră a rămas pe altă dată. :((

Ne-am mulţumit cu o plimbare prelungită prin Capri (câţiva s-au dus la plajă). În afară de o gustare de "limoncello di Capri" (un fel de lichior de lămâie, dacă vă interesează reţeta, o găsiţi aici; click aici, nu ne-am permis alte cumpărături deoarece trebuie să ştiţi că la Capri pot face shopping doar cei bogaţi.

Oricum, nu era asta o problemă, noi am fost (aproape) fericiţi că am văzut CAPRI.

---

VIZUALIZĂRI: 5683 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI