Pe drumul Banatului

TIPĂREȘTE

În 2006 am făcut un circuit în Apuseni, de unde am revenit făcând un ocol prin Banat, pentru că doream să mai revăd locuri pe unde nu mai trecusem de ceva vreme. Traseul descris aici, de la Arad la Orşova, aproximativ 250 km, l-am parcurs într-un ritm alert, în două zile.

Am parcurs acest traseu, dar fără opriri lungi, în ambele sensuri şi în vara anului trecut, dar data trecută la review este cea din 2006, pentru că atunci am făcut şi pozele ataşate.

Dacă în 2006 DN6/E70, care formează cea mai mare parte a drumului parcurs în această descriere era la începutul reabilitării, în august 2009 aceasta era spre finalizare şi, între timp, ea a fost finalizată, astfel că traseul poate fi parcurs în condiţii foarte bune, constituind, pentru cei din sud, o alternativă categoric de preferat, pentru ieşirea în Ungaria, la E68. Chiar şi ieşirea prin vama Cenad, venind de la Timişoara şi drumul până la Mako, sunt de preferat variantei mult mai cunoscute, dar şi mai aglomerate, prin Arad şi vama Nădlac.

În 2006, însă am parcurs traseul Arad-Timişoara-Lugoj-Caransebeş-Orşova venind din ţară, mai exact de la Brad, prin Chişineu-Criş. De aici am ajuns, pe DN79, la Arad, pe la 10 dimineaţa.

Aici am dat o raită prin centru, constatând că oraşul arată bine, este curat şi străzile proaspăt asfaltate, fără gropile din anii '90.

Am făcut fotografii, am vizitat Catedala Romano-Catolică, după care am pornit spre Timişoara.

Aici ne-am oprit (unde altundeva? ) la Catedrala Ortodoxă, pe care am admirat-o încă o dată, ne-am plimbat prin Piaţa Victoriei până la Operă, am dat de mâncare dintr-un covrig porumbeilor de la fântâna arteziană şi, după vreo trei-patru ore, am pornit mai departe, pe DN6/E70.

Prima oprire nu a fost prea departe, la vreo 25 km de Timişoara, la Recaş. Dacă sunteţi în trecere pe-aici, nu rataţi ocazia de a vă opri ca să daţi o raită printr-unul din cele două magazine (aflate de-o parte şi de alta a şoselei) de prezentare ale Cramelor Recas şi, eventual să cumpăraţi un vin "de la mama lui", îmbuteliat în sticle, sau direct din butoi. În acest caz, nu vă faceţi griji că nu aveţi recipient, magazinele vă oferă recipiente de plastic, de diferite capacităţi (pare-mi-se, chiar de 10 litri), bineînţeles noi, virgine, de unică folosinţă. Eu am cumpărat vinul clasic roşu, dulce, într-un recipient de 3 litri, care s-a păstrat foarte bine şi pe care l-am băut cu plăcere când am ajuns acasă.

Ne-am continuat drumul spre Lugoj (încă vreo 40 km), unde am ajuns spre seară şi ne-am oprit doar pentru o scurtă plimbare în centru, după care am pornit mai departe, spre Caransebeş (încă 45 km). Am înnoptat la un popas aflat chiar la şosea, la intrarea în Caransebeş, pensiunea Simina, unde am luat o cameră dublă la mansardă, cam înghesuită, dar decentă. În afara dimensiunilor minuscule ale camerei şi, mai ales ale băii, nu am ce reproşuri să fac, mai ales că amabilitatea gazdelor a compensat aceste mici neajunsuri.

A doua zi, ne-am continuat drumul spre sud, pe DN6. La vreo 25 km de Caransebeş am oprit la un popas, unde se găseşte mănăstirea Piatra Scrisă. Schitul de la icoana ce dă numele mănăstirii este săpat chiar în stânca ce susţine podul de cale ferată ce trece peste râul Timiş.

Mănăstirea propriu-zisă este un pic mai departe (amănunte despre mănăstire aflaţi pe crestinortodox.ro.

De aici am continuat pe un drum cu peisaje splendide, am trecut prin Mehadia şi ne-am îndreptat spre Orşova. Deşi acest oraş face parte din Mehedinţi, istoric el este bănăţean get-beget. Oltenia începe abia de la Turnu-Severin. Aici mă opresc şi eu cu povestirea, invitându-vă să vedeţi fotografiile ataşate.

În acest timp, ascultaţi şi o melodie bănăţeană, pe care am să-l rog pe WB să o ataşeze de la adresa:

http://www.trilulilu.ro/mary_pantziru/c063d6e2c2078d

---

VIZUALIZĂRI: 2515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI