A cincea vizită - încă o bună alegere

TIPĂREȘTE

Sâmbătă 13 mai, ora 06.00, am plecat din București spre Lara, la fel de nerăbdători ca de fiecare dată. Mirosea a vacanță, iar Antalya ne aștepta.

În prima zi am parcurs cea mai mare parte din drum, pe traseul arhicunoscut, dar şi preferat de noi şi anume: București – Giurgiu – Ruse – Razgrad - Târgoviște – Omurtag – Kotel – Yambol –Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Istanbul – Adapazari – Osmaneli – Bilecik - Bozüyük – Kütahya (998 km).

Poate unii vor considera că sunt lipsită de imaginaţie, alegând în fiecare an acelaşi hotel.

Pentru a cincea oară am ales tot Grand Çinar, același la care am mai stat de patru ori în ultimii şase ani (despre care am tot scris pe AFA vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii şi vezi impresii =))), mulțumiți fiind de condițiile oferite, de raportul calitate-preț, dar, mai ales, de poziția acestuia care ne-a permis împărțirea traseului în cel mai convenabil mod pentru noi.

Anul trecut a fost singura dată când am făcut o variaţie alegând altceva, respectiv Hilton Garden Inn 4* tot din Kutahya, un hotel de patru stele situat ultracentral de care am fost foarte mulţumiţi, dar anul acesta diferenţa de preţ dintre cele două a fost prea mare, astfel că am revenit la Grand Çinar :)).

Nu am intenționat să mai scriu despre Grand Çinar Kutahya, deja cred că am plictisit pe mulţi :), am făcut şi foarte puţine poze acolo, dar am văzut că din 2015 nu a mai scris nimeni, deşi hotelul este unul foarte frecventat de către turiştii români aflaţi în drum spre Antalya.

Rezervarea a fost făcută pe booking încă din ianuarie, iniţial la un preţ mai mare şi pentru o altă dată, ulterior la un preţ mai bun de doar 40 de euro camera dublă pe noapte cu mic dejun inclus și cu posibilitatea de anulare până cu o zi înainte.

La ora 17.45 ajungeam și parcam în curtea hotelului Grand Çinar 3* din Kütahya. Fiind sâmbătă seara, ne așteptam deja ca în hotel să se organizeze câte o nuntă, ceea ce s-a şi întâmplat :D. În patru cazuri din cinci am prins nuntă, deci eram obişnuiţi. Găsim loc destul de greu în parcarea principală a hotelului, chiar lângă cabina paznicului. Loc ar fi fost şi mai mult dacă nuntaşii nu ar fi parcat aiurea maşinile. Chiar dacă am ajuns la hotel mai târziu ca de obicei, nu aveam nicio emoţie în legătură cu parcarea, ştiind că pot folosi şi parcarea secundară, cea din spatele hotelului spre sala de evenimente şi poate că era mai bine dacă parcam acolo, deoarece am fi văzut perfect maşina de pe geamul camerei de hotel. Este o chestie de obişnuinţă asta cu văzutul maşinii de pe geam, adânc înrădăcinată de acasă, dar fără vreo utilitate în Turcia, unde niciodată nu am avut vreun motiv de teamă legat de siguranţa maşinii.

M-am prezentat la recepție cu rezervarea printată de pe booking și cu pașapoartele. Am încercat să fac puţină conversaţie cu recepţionerii, dar am renunţat repede fiindu-mi clar din primele momente că am nimerit pe tura celor care nu vorbesc decât turceşte :D, engleza fiind o limbă „foarte străină” pentru aceştia. Am completat formularul de cazare și am primit cardul unei camere situate la etajul al treilea. Am refuzat serviciile bell boy-ului, neavând la noi decât rucsacul şi o geantă cu strictul necesar pentru o noapte, restul bagajelor rămânând în mașină.

Intrând în cameră am avut o surpriză plăcută și una mai puțin plăcută. Am primit o cameră renovată, foarte asemănătoare cu cea în care am stat cu doi ani în urmă, cu pat matrimonial, dar fără frigider/minibar. De neconceput, mai ales pentru soţul meu care abia aştepta să bea o bere rece după ce parcursese un drum obositor de o mie de kilometri, iar hotelul nu comercializează niciun fel de băuturi alcoolice.

Mă întorc la recepţie şi solicit schimbarea camerei pe motiv de lipsă minibar. Mi se răspunde în doi peri că nicio cameră nu are în dotare minibar. Şi-au găsit şi cu cine să facă glume din astea :D. Încerc să le explic politicos că nu îi cred, că am mai fost acolo de alte patru ori şi ştiu exact dotarea camerelor. Ei o tot ţineau pe a lor. Deja mă enervasem. Mai aveam în geantă un exemplar al rezervării de pe booking, cel în limba engleză, deoarece la cazare îl dădusem pe cel în turceşte, le arăt că scrie clar minibar, ameninţ cu reclamaţie la booking şi cer să vorbesc cu un şef. S-au tot uitat unul la altul, au comentat ceva pe limba lor, pentru ca în final să-mi dea o altă cameră.

Camera 315 este situată la etajul al treilea, prima cameră pe partea stângă din aripa hotelului perpendiculară pe D650. De pe geam aveam vedere la parcarea din spatele hotelului şi în camera vecină :D, la fel şi cei din camera respectivă.

Camera era tot din cele renovate. Mi-ar plăcea să cred că au terminat renovarea tuturor camerelor din hotel în cei doi ani scurşi de la ultima mea vizită aici, dar nu am informaţii în acest sens. Da, avea minibar şi acesta a funcţionat chiar foarte bine, dar nu am mai beneficiat de pat matrimonial, aşa cum solicitasem la momentul rezervării şi aşa cum hotelul îmi confirmase via booking. Eram prea obosită şi nu mai aveam energia necesară pentru un nou drum la recepţie şi o nouă discuţie în contradictoriu cu recepţionerii, de această dată pe tema patului.

Am mutat noptiera dintre cele două paturi şi le-am unit într-o improvizaţie de pat matrimonial. A fost foarte ok şi aşa. Din cameră lipsea şi canapeaua, utilă în cazul celor cu un copil mai mic, dar mie nu mi-a lipsit. Mai exista un dulap cu două uşi, o parte cu bară pentru umeraşe şi o parte cu rafturi, în care am găsit, ca de fiecare dată, mătănii şi covoraş pentru rugăciune, dar pe care, tot ca de fiecare dată, le-am ignorat :)).

Aerul condiţionat este model split. A funcţionat foarte bine. Temperatura din Kutahya nu impunea folosirea aerului condiţionat decât eventual pe cald, dar noi l-am folosit pentru evacuarea mai rapidă a fumului de ţigară. Aici este un mic paradox. Hotelul nu are balcoane, ştiam asta încă de acum şase-şapte ani, au afişe prin care interzic fumatul, dar îţi oferă scrumieră în cameră :D.

Am mai avut un suport pentru bagaje, un birou, televizor LCD, seif gratuit (nu l-am folosit), cană electrică, pliculețe de ceai și cești. Pe jos era parchet laminat.

Baia este de dimensiuni normale, suficient de mare, cu cabină de duş şi, spre bucuria mea, cu duş mobil, nu fixat pe tavan cum am avut în urmă cu doi ani în cabina de duş care a înlocuit, în urma renovării, vechea cadă de baie. Baia a fost curată, dar nu sclipitoare. Am avut dozator de săpun lichid la chiuvetă și dozator de șampon&gel de duș în cabina de duș, de calitate medie. Prosoapele au fost albe, curate. Există uscător de păr și funcționează.

Cina oferită bonus de acest hotel constituie un avantaj care ne-a influenţat alegerea pentru a cincea oară a aceluiaşi hotel. Cu ocazia ultimelor vizite la Grand Çinar am mers cu rezervări făcute pe booking, doar cu mic dejun, dar, odată ajunşi acolo, am fost invitaţi la cină fără a ni se solicita bani în plus pentru aceasta. Am apreciat acest gest de ospitalitate. Nu costul cinei este important, mâncarea în Kutahya fiind ieftină, am verificat personal cu un an înainte, cât faptul că nu mai cauţi un local să mănânci, nu te plimbi cu taxiul sau autobuzul până în centrul oraşului, hotelul fiind destul de izolat, într-o zonă fără prea multe variante, eu nu am văzut niciun restaurant în apropiere, iar după cei o mie de kilometri parcurşi niciunul din noi nu mai avea chef să conducă.

După ce am făcut un duș, am coborât să luăm cina. Am regăsit același restaurant cochet. Gama de produse oferite în sistem bufet este destul de redusă, dar a fost absolut suficientă pentru noi. Ne-am astâmpărat foamea cu niște curcan cu cartofi la cuptor, o tocăniţă cu multe vinete, servite „cu porţia” de către un angajat și salată, încropită de fiecare după gust. Soţul a fost absolut încântat de ardeii copţi, mai buni ca acasă. Apa la dozator a fost disponibilă gratuit.

În holul hotelului se află permanent la dispoziția oaspeților, gratuit, o vitrină de fursecuri, chec și miniprăjituri și ceai și cafea instant.

După cină am ieșit pe terasa hotelului la un ceai și o țigară, dar am găsit terasa goală şi atât: mesele şi scaunele dispăruseră sau poate nu deschiseseră încă terasa, fiind abia jumătatea lunii mai. Aşa am crezut eu până am aflat că nici măcar la sfârşit de iunie terasa nu era funcţională. Mie mi-a lipsit acea terasă. Pare un fleac, dar nu face decât să-mi confirme impresia de delăsare, de dezinteres, de „merge şi aşa”.

Micul dejun, inclus în costul camerei, se servește începând cu ora 07,00. Noi am coborât pe la 07,20. La fel ca și în cazul cinei din seara precedentă, gama produselor oferite a fost una redusă, dar nu ne-am ridicat flămânzi de la masă. Am luat un mic dejun modest, incomparabil cu cele care au urmat în timpul vacanţei la hoteluri de cinci stele cu ultra all inclusive. Am preferat ceaiul turcesc cafelei instant oferite şi a fost ok.

Nu pot să nu constat o scădere la capitolul mâncare, tot mai vizibilă de la o vizită la alta.

Am făcut câteva fotografii în restaurant doar la micul dejun.

Internet wireless

Există internet wireless gratuit în tot hotelul şi în camere. De această dată l-am testat doar în cameră şi în restaurant şi a funcţionat foarte bine. Amuzant a fost faptul că telefoanele mai vechi s-au conectat instantaneu, având deja memorată parola de data trecută.

Nunta nu ne-a deranjat de această dată chiar deloc. Fiind o seară destul de răcoroasă, petrecerea de nuntă a avut loc în sala de evenimente şi nu pe terasă, astfel că muzica nu a ajuns până la noi.

A doua zi la plecare am făcut și plata camerei, cu card bancar în lei, transformarea în lire turcești a sumei în euro de pe rezervare făcându-se la paritatea oficială din acel moment - pentru 40 euro am plătit 155 lire turceşti. Am avut încă o dată confirmarea faptului că este mai avantajos să rezervi pe booking, preţul unei camere duble afişat la recepţie fiind de 200 TL, micul dejun 25 TL, iar cina 35TL.

La ora 08,30 am plecat mai departe pe traseul Kütahya – Afyon – Sandikli – Burdur – Antalya - Lara – 388 km. Ne aștepta Antalya şi Maria la Royal Seginus 5* Lara.

Recomand în continuare hotelul Grand Çinar 3* pentru raportul calitate preț bun și pentru poziționarea excelentă a acestuia la o mie de kilometri de București, chiar dacă serviciile sunt în scădere. Îmi par mai interesaţi de evenimentele organizate (nunţi) decât de serviciile oferite turiştilor individuali. Dacă vă cazați cumva sâmbătă spre duminică este bine să știți că șansele de a prinde o nuntă sunt foarte mari, eu am prins nuntă în patru cazuri din cinci, situaţie în care sunt preferabile camerele cu vedere spre fața hotelului (spre intrarea în hotel), din celelalte existând riscul să fiți deranjați de muzică și să nu puteți adormi până la miezul nopții, cu toată oboseala drumului. Chemarea la rugăciune o veţi auzi oricum pe oricare parte ar fi camera. Eu am identificat două moschei în imediata apropiere a hotelului.

Înainte de plecare am tot studiat și alte variante de cazare în zonă, dar prețurile mai mari m-au determinat să-l aleg, din nou, tot pe acesta. Cazarea de anul trecut de la Hilton Garden Inn 4* a fost foarte ok, pat confortabil ca acolo nu-mi amintesc să fi găsit altundeva, mâncarea a fost peste cea de la Grand Çinar, dar anul acesta am apreciat că nu se justifică diferenţa de preţ.

Pentru septembrie am rezervat tot Grand Çinar, pentru a şasea oară :D, acesta rămânând încă o bună alegere pentru oprirea intermediară, în pofida minusurilor semnalate.

Adresa: Cumhuriyet Mah. Haymeana Cad. Esnaf Sok.No 4

43200 Kutahya

Turcia

---

VIZUALIZĂRI: 2652 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI