Grand Cave Suites - un hotel peşteră autentic

TIPĂREȘTE

Manata de dorul Turciei si aflata sub influenta unui aburind ceai turcesc :) am prins un moment de inspiratie pt a-mi asterne impresiile despre locatia cazarii aleasa in urma cu doi ani pt sejurul kapadokyan. Pe AFA nu sunt review-uri despre acest hotel si ma gandesc ca poate cuiva vor prinde bine la un anumit moment dat.

Cei care imi cunosc review-rile, sunt obisnuiti probabil cu preferintele mele privind locatii mai putin experimentate de romani si nu pt ca as fi eu mai speciala, nici pe departe, insa am anumite criterii care stau la baza alegerilor facute. Sunt iubitoare convinsa de tot ce insemna Turcia; respect Islamul (latura pacifista) si intotdeuna merg pe doua citerii in algerile facute; musai sa fie locatii cu arhitectura autentica, sau cat mai aproape de... si aflate in preajma unei moschei/geamii. Citeam in nenumarate impresii aici pe AFA despre disconfortul creat de muezin, ceea nu-i si cazul meu. Prima data am luat contact cu acest fenomen in urma cu 7 ani, intr-o dimineata de august, cand opriti intr-o parcare pt a fura un pui de somn adiacent unui drum istovitor de 15 ore, am fost treziti de chemarea la rugaciune ce rasuna dintr-o mica geamie. A fost momentul care mi s-a intiparit andanc in suflet; acolo am realizat ca am patruns intr-o alta lume, mai fascinanta, mai vie si mai colorata decat ce stiam pana atunci.

Revenind la subiectul acestui review, hotelul ales de acessta data a fost Grand Cave Suites, o locatie cotata cu 5 stele dupa clasificarea turceasca, nu tot atatea si dupa parerea mea, insa per ansamblu se apropie de...

Grand Cave Suites este un hotel pestera autentic, din centrul rezidential al orasului Goreme, Isali Mahallesi Isali Caddesi No:17,50180. Proprietatea se afla la doar 2 minute de Geamie si centru, 5 minute de autogara Goreme, 40 km de Aeroportul Nevsehir-Kapadokya si 75 km de Aeroportul Kayseri.

Grand Cave Suites a fost amenajat într-o structură din tuf vulcanic autentic si construit în stilul vechilor peşteri din zonă. Din ce am vazut pe un site de specialitate imi pare ca i s-au adus imbunatatiri recente, pe care eu nu le-am regasit in 2015. Este asezat pe terase ce ofera o panorama de ansamblu a micutului Goreme; dispune de 16 camere autentice, construite chiar în peşteri, dar şi camere boltite, cu pereţi de piatră. Fiecare camera este decorata individual în stil traditional turcesc, cu mobilier şi covoare tipice, bai cu spa privat. Accesul WIFI este gratuit si disponibil in intregul hotel (spatii interioare si terase exetrioare). Deasemenea, proprietatea dispune de un restaurant, care serveşte în fiecare dimineaţă un mic dejun tip bufet si include o curte mare înconjurată de numeroase spatii de relaxare, dupa cum spuneam anterior, toate cu vedere la Goreme; ideale pentru a savura un ceai sau o cafea turcească.

Deasupra masivului acoperis din piatra, se sprijina practic o sosea,deservita de o parcare intesata cu Jeep-uri .Soseaua se continua in inima stepei anatoliene,fiind folosita de firme ce pesteaza servicii gen Jeep-safari,aflate la mare cautare printre amatorii de aventuri kapadokyene.Personal, am vazut pe parcursul sederii numeroase microbuze care aduceau si imbarcau in masinile cu pricina, turistii mai multi sau mai putin apti de conditie fizica,dar dornici de a explora ungherele Kapadokyei.

Pentru posesorii auto hotelul pune la dispozitie o parcare privata, situata imediat in spatele locatiei.

Cam acestea ar fi datele generale pe care le puteti afla la o simpla accesare a site-ului hotelului, insa in cele ce urmeaza tin sa va fac cunoscuta si parerea mea, daca tot Am Fost Acolo :)

Desi spuneam candva intr-un review ca nu vanez 5 stele, am ales GCS, din dorinta de a experimenta "viata” in pestera si mai ales un binemeritat somn pe un pat de piatra, fie si pentru cateva zile. Si unde altundeva poti face asta daca nu in Kapadokya. Daca iau in consideratie si faptul ca locatia a venit la pachet cu dotari tipic ototmane, si localizarea in imediata apropiere a Geamiei, e lesne de inteles de ce am ales-o. Cum nu am gasit recomandari ale romanilor, inca o data am pornit in necunoscut si mi-am asumat alegerea, care nu mi-a displacut deloc. Venind dinspre Istanbul-Ankara-Konya-Nevshir, lungul drum catre Kapadokya a fost inlesnit de mult utilul GPS si sfanta harta :).

Dupa ce am facut cunostinta cu selenara lume kapadokyana, in clasica pozitie specifica stomatologului, am trecut de castelul Cavusin si am ajuns in Goreme, respectiv centrul micutei urbe, iar de aici cu usurinta la hotelul GCS. Din cate imi amintesc, in centrul orasului se bifurca doua strazi principale,cea din stanga duce catre Goreme Open Air Museum, ori orasul Avanos, iar cea din dreapta, intesata cu numeroase terase, magazine de suveniruri, Geamie si o piata locala, duce dupa o usoara panta la cateva hoteluri printre care si GCS.

Sositi in jurul orei 14, pe o caldura torida, de august, am lasat masina in parcarea din spatele hotelului, cei drept cam cu strangere de inima, avand in vedere ca deasupra se inaltau o parte din faimoasle “Fairy-Chimney”, din care se desprind cu usurinta materiale stancoase, iar noi asigurare Casco-yok; si inarmati cu voucerele cazarii am intrat in receptia amenajata intr-un spatiu mic si cochet, din curtea interioara a hotelului.

Pe fondul unei racori atipice, generata de un aparat AC (din nou un must-have pt Kapadokya, in special in sezonul cald), am fost intampinati de un tanar turc, brunetel-pana corbului, conform poemului :) si caruia tocmai ii stricasem huzurul (tolanit pe o canapea, era dezmierdat de o domnisorica blonduta, evident rusoiaca, dupa cum s-a dovedit ulterior):). S-a pliat repede situatiei si cu scuzle de rigoare s-a ocupat de tot ce a presupus cazarea noastra in hotel, sevindu-ne si cate un fresh rece de portoacale, mai mult decat bine venit. Inca de cand facusem rezervarea cerusem camera 107, pe care o studiasem indelung pe site-uri straine; lucru care s-a si respectat. Am achitat contavaloarea cazarii-350 euro, am primit toate explicatiile de rigoare privind politicile hotelului si chiar informatii suplimentare privind faimoasele obiective turistice; imi facusem insa lectiile de acasa, asa ca tanarul odata convins ca stiam deja mai mult decat trebuie, a concluzionat “sigur sunteti prima data in Kapadokya? ” :). La auzul tarii de provenienta-Romania, domnisoara blonda s-a luminat la fata si a inceput sa converseze cu noi, paradoxal in limba romana. S-a dovedit a fi din Rusia, fosta studenta la Brasov, ulterior stabilita in Turcia, dupa tanarul amorez. S-a bucurat enorm si ne-a multumit ca a avut ocazia sa converseze in limba romana, ceea ce nu mai facuse de doi ani, de la plecarea din Romania. Hmmm, inca o locatie in care suntem primii romani...

Ulterior, o alta doamna, foarte prietenoasa, pe nume Sabiha, ne-a condus la camera solicitata si de aici totul s-a desfasurat cu cea mai mare discretie din partea personalului, nefiind deranjati de prezenta acestora, cu exceptia clasicelor saluturi, cum va simtiti, etc... Cei drept si noi eram extrem de scumpi la vedere, la modul ca plecam foarte devreme si ne intorceam dupa lasatul intunericului, avand la activ ore de cotrobait prin maruntaiele Kapadokyei.

Plusurile hotelului:

-Alegerea camerei 107 s-a dovedit a fi inspirata, avand in vedere faptul ce se afla la primul nivel al cladirii, lucru care ne-a scutit de penibilul si epuizantul tras de bagaje pe scarile inguste de piatra ce conduceau la etajele superioare;

-Camera tip suita, uriasa (50 m 2, conform site-ului de prezentare), incadrata de pereti de tuf vulcanic, negru-cenusiu, decoarata cu numeroase obiecte otomane vintage,

tablouri, carpete, covor, asternuturi, diverse vase, dulap depozitare bagaje, mobilier din lemn masiv, consumabile cafea, ceai, racitor, TV-programe locale, WIFI. In centru trona un imens pat de piatra, prevazut in partea anterioara cu o sofa din acelasi material, iar pe laterala stanga, un alt pat mai mic, pentru o persoana. Noi l-am folosit doar pt a sprijini eventuale bagaje, insa familiilor cu copii le este mai mult decat util. Recunosc ca somul primei nopti a fost destul de ciudatel, avand in vedere senzatia de a fi prizonierul unei capsule din piatra,sau mai bine zis al unei cripte din beton,asta si datorita tavanului boltit,din piatra masiva,care lasa impresia a se prabusi.Facand abstractie de tavan si revenind la sol,patul de piatra s-a dovedit insa a fi foarte confortabil, deloc racoros,iar spoturile luminoase amplasate in podea sporeau aceeasi idee de confort. Desi este spatioasa, pentru cei cu usoare inclinatii claustrofobe, incaperile pot crea un usor disconfort, ideea de pereti care strang si a lipsei de aer... In ce priveste atmosfera per ansamblu, in timpul noptii nu prea a fost racoare, ba chiar usor sufocant, intr-ucat AC –nu exista. Insa daca noi am supravietuit intr-o perioada atat de torida, cu siguranta o vor face si altii. Totul arata exact cum ma asteptasem, mult dorita camera-pestera si binemerita experienta venita la pachet odata cu ea;

-Baia, la fel ca si camera foarte spatioasa, decorata cu un travertin de culoare galben-maroniu, ce dadea impresia de caldura; prevazuta cu o cada spa, o cabina dus, un cufar vintage-cu rol decorativ, ustensile pt aromaterapie, consumabile toaleta, feon, prosoape, halate de baie. Personal, nu am incercat nici cada, nici aromaterapia. Mi s-a parut mai igienic, mai rapid si la indemana cabina dus, spatioasa si ea.

-Amplasarea hotelului este mai mult decat fericita, iar panaorama pe care o ofera asupra orasului este divina. Si daca aveti nocul sa va bucurati de feerica priveliste a zecilor de baloane ce impanzesc cerul Kapadokyei la primele orele ale diminetii, locatia as spune ca este breath-taking;

-Constructia in sine, scobita in maruntaiele stancoase, arhitectura, decoratiunile curtii interioare, spatiile de relaxare sunt la superlativ;

-Apropierea de autogara, faciliteaza accesul catre orice alt oras al Kapadokyei si pt cei care iubesc miscarea in conditii solicitante, la o distanta de o jumatate de ora de mers pe jos, se poate ajunge la Goreme Open Air Museum;

-In imediata apropiere se afla numeroase restaurante, terase, marketuri, insa pregatitiva retina si timpanele pentru a face fata hoaredelor chinezesco-coreeano-japoneze, cu limbajul din dotare, care navalesc la tot pasul. Spuneam si intr-un alt review ca oricat de pacifisti si toleranti suntem cu celelalte rase, la un moment dat situatiile de genul devin iritante;

-Personalul este promt, prietenos, dar discret in acelasi timp;

-Micul dejun este servit la ultimul nivel al hotelului, accesul facandu-se pe scari din piatra, incadrate de pereti asemeni unei fortarete. Au o sala de mese acoperita, dar turistii pot opta sa ia masa pe una din terasele exterioare, in timp ce se bucura de vestitul peisaj nepamantean al Kapadokyei. Sortimente de mancare sunt din belsug si cuprind tot ce insemna un mic dejun turcesc regesc:mezeluri, diverse aluaturi coapte, diferite soiuri de dulceturi, legume, fucte si alte seminte, cafea, ceai si diverse fresh-uri proaspete. Dupa preferinta fiecaruia, un bucatar prepara omlete in diverse combinatii. Nimeni nu sta sa vada cat si cum mananci, doar discret completeaza unde este cazul. Personal m-am bucrat doar de fructe proaspete, intr-ucat treceam printr-o perioada vegana a existentei mele :)

Minusurile hotelului:

-Cei care vor cazare in camere tip pestera trebuie sa stie, ca fascinantele spatii vin la pachet cu mici inconveniente, asa cum am descoperit si eu la fata locului. Aceste camere sunt spatii inchise in proprortie foarte mare, iar peretii respira destul de greu, prin urmare intotdeauna ve-ti simti un miros de aer inchis, vechi, care se v-a impregna in tot ce tine de camera. Este primul lucru pe care l-am sesizat in momentul in care s-a deschis masiva usa de lemn a camerei mele si marturisesc ca m-a dezamagit putin. Intr-un fel a daramat usor ideea vietii de poveste pe care mi-o imaginam, intr-o astfel de camera. Initial am pus vina pe ingrijirea preacara a camerelor, insa ulterior m-am lamurit cum stau lucrurile. Oricat de mult s-ar aerisi, nu se schimba mare lucru., desi camera era prevazuta in tavan cu o gura de aerisire ce comunica cu acoperisul cladirii, si el tot din stanca masiva;

-Am avut reticente in a folosi halatul si prosoapele de baie, din acelasi considerent; desi erau schimbate zilnic si 'pareau curate, aveau acelasi miros imbacsit, specific camerei, prin urmare am facut uz de cele personale; imi amintesc chiar ca in ziua cazarii, o doamna camerista cara intre camere un imens sac de plastic din care scoatea proasoapele cu pricina si asta mi-a intesificat si mai tare ideea de umed, inchis... ;

-Asternuturile, desi albe, curate, nu mi-audat impresia ca ar fi fost schimbate pe parcursul celor 4 nopti;

-Cei care echivaleaza cele 5 stele turcesti cu cele occidentale, vor fi usor dezamagiti aici si la asta contribuie si nota de vechi pe care o impune intreaga locatie, avand in vedere decoratiunile... deh’ poate nu toti aprecieaza ideea de vintage; pentru mine tot ce insemna autentic si mai ales vechi este sinonim cu valoros.

Per ansamblu, Grand Cave Suites este o locatie deosebita, usor scumpa, bine cotata in ceea ce priveste raportul calitate/pret, fiind un loc des frecventat de turistii din Goreme. Chiar si cu micile incoventiente nu m-a dezamagit si cu siguranta m-as reintoarce, daca nu pentru experienta camerei -pestera, macar pt locatie.

---

VIZUALIZĂRI: 1947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI