Un loc in care poti fi copil, indiferent de varsta (episodul 3) - Gradina Zoologica din Ramnicu Valcea

TIPĂREȘTE

Pentru ca:

- a fost Ziua Internationala a Animalelor, pe 4 octombrie, iar noi am aflat mult prea tarziu, sunt sigura ca a fost foarte frumos acolo

- am inceput sa scriu despre locuri care imi plac mult din orasul in care locuiesc de 5 ani deja, si care oras imi place din ce in ce mai mult

- am dat in mintea copiilor :) lucru pe care nu il consider foarte daunator si de aceea vreau sa va trag dupa mine, asa cum v-am mai invitat si aici (click aici)

(- mai am un motiv pe care o sa vi-l dezvalui in final)

pentru toate astea, mi-am agatat aparatul foto de gat (ok recunosc nu a fost premeditat, motiv pentru care am si ramas fara acumulatori dupa primele 3 poze, dar am continuat cu telefonul sotului), am vestimentat copiii corespunzator celor 10 grade de afara si ne-am avantat catre dansa... Gradina Zoologica din Ramnicu Valcea.

Asa... localizare... pai e simplu, in cartierul Ostroveni, pe malul Oltului, pe strada Ostroveni la nr 95, adica dupa ce iesi din oras si treci de sere, sau noi preferam Calea lui Traian - Bdul Tineretului (are si pista de biciclete) apoi cotim stanga pe str Ostroveni (adica nu spre strand care-i la dreapta) si... am ajuns :)

Sau virtual, prin amabilitatea Wikimapiei (lat=45.0830361 lon=24.3717098) sau si mai virtual, trebuie mentionat site-ul (click aici) pentru ca este foarte-foarte frumos facut, aveti acolo imagini foarte bune dar si toate informatiile care v-ar putea interesa despre subiect, inclusiv o scurta prezentare a majoritatii animalelor, dintre care am inteles ca, cei mai tineri membi au primit si nume cu ocazia celei mai recente aniversari (click aici).

Noi nu am dus carti astazi, nu am stiut de initiativa (click aici) dar o vom face in curand si va invit sa faceti la fel, daca sunteti prin zona, astfel de initiative imi plac foarte mult (chiar daca unii considera ca este o "pomana" nemeritata).

Panoul cu ziua animalelor si invitatia la donatii de carti, se afla chiar la intrare si presupun ca va ramane acolo pana la finalul campaniei, pe 30 noiembrie (nu 31, cum au scris acolo, probabil a fost o dra blonda care a scris si care nu stia ca luna noiembrie are, absolut in fiecare an, doar 30 de zile, eu stiu bine ca doar e ziua mea de nastere, si de nume, ultima zi de toamna, Sfantul Andrei, AM ZIS! :)).

Deci sa purcedem la vizita...

Vizitarea se face in fiece zi de luni pana duminica, intre orele 8-20, pentru o suma insignifianta de 3 lei pentru adulti, 2 lei pentru copiii 5-18 ani si gratis pt mai mici. Intrarea se face, mai nou, printr-un sistem de securite asemanator cu cel utilizat la metrourile bucurestene, asta i-a distrat maxim pe copiii mei iubitori de lucruri din capitala :)

Dupa ce intrati, gasiti tot felul de afise cu informatii utile (m-a distrat ca am vazut si o invitatie la salina despre care am scris si eu (click aici), un automat de lichide si daca am vazut eu bine, posibil si un magazinas pe viitor, mai este unul amenajat in strada, inainte de a intra in complex, putin in lateral, opus parcarii.

Daca urmati sagetile galbene cu "Traseu de vizitare", cu siguranta nu va veti rataci, sau "Visiting rute", aveau o engleza romanizata de ma distram copios la fiecare vizita (concitadinii stiu de ce :)), se pare ca si-au angajat un translator serios de cand s-au reabilitat :)

Prima oprire este la cladirea cu serpisori si taratoare, Terrarium adica :) Acolo nu aveti voie cu: bicicleta, role sau skateboard, dupa cum ne anunta la intrare, nici sa faceti poze cu blitz (destul de logic) ori sa loviti geamurile acvariilor sau sa faceti prea multa galagie (la fel de logic). Daca sunteti siguri ca puteti indeplini toate aceste conditii (noi nu am avut probleme niciodata desi copiii sunt mici si zglobii) atunci va puteti bucura de o adunatura decenta de gandacei, viermisori, innotatoare de diverse dimensiuni si specii sau cataratoare de culori schimbatoare. Sunt simpatice si frumos aliniate dar mie nu-mi place domeniul prea tare si prefer sa ies cat mai repede, mai putin azi cand mi s-a parut ca era o caldura imbietoare fata de gradele, numarabile pe degetele de la doua maini, de afara.

Daca reusiti sa iesiti de acolo intregi, puteti purcede catre zona cu pasari si animale mici...

Aici "paranteza", sfaturi vestimentare nu am, cum aveam in alte povesti, dar am sfaturi "incaltatoresti" :) Nu veniti pe tocuri sau cu platforme sau cu talpa subtire sau cu orice altceva ce va ganditi ca v-ar impiedica la... un catarat pe munte sa zicem. Nu e de catarat aici dar o mare parte din aleile secundare au pietris pe jos, petris mare si rau incurcator la toate genurile de incaltari mentionate deja, si ar fi tare pacat sa pierdeti o buna parte din exponate, din cauza acestui minor incomvenient, ce poate fi prevenit usor.

In aceasta parte de "gradina" gasiti tot felul de exotisme dar si vietuitoare "loco", nu are rost sa le insir pentru ca am incercat sa le surprind in poze pe cele mai multe sau le mai puteti vedea si pe site, n-as putea spune nimic in plus decat ca erau acolo, majoritatea la pozitiile lor, vioaie, splendide, bucuroase de oaspeti.

Atentie, nu le hraniti! Anii trecuti, cand nu era atat de amenajat (era contact direct printre zabrelele gardurilor), toata lumea le dadea pufuleti sau alte crontopene, mie nu mi se pare in ordine, nici macar pentru "placerea copiilor", dieta unor animale/pasari nu ar trebui sa se compuna din pufuleti si biscuiti, plus potentialele riscuri de a fi ranit in procesul hranirii, acum sunt mai bine securizate in spatele gardurilor intarite (fara a fi deranjante estetic pentru vizitatori) iar accesul la ele este mult diminuat, asa ca... e mai bine sa fie hranite cu ce stiu oamenii de pe acolo ca trebuie.

Dupa ce terminati de admirat ultimul babuin si ultima gaina motzata, puteti reveni la aleea principala, cu vedere directa la animalele mai mari. Aceste animale mai mari nu mai au doar simple garduri ci au parapeti de beton, in spatele lor, acolo unde se afla animalele, este o "vale" cam de 2m adancime, astfel incat animalele, care tind sa se apropie de vizitatori, nu mai ajung la nivel cu acestia, ci undeva mai jos, evitand astfel contactul direct. Vizualizarea se poate face foarte bine prin "geamurile" foarte mari, presarate din loc in loc in gadrul metalic/parapet (aici are doar 1m inaltime) ce inconjoara zona aferenta fiecarui exponat (sugerez curatarea mai frecventa, pentru ca fotografiile cam ies cu pete :)). In afara de gardul metalic, pe partea spre vizitatori, mai este inca un gard, din lemn (eu am fost si in primavara cand se deschisese proaspat renovat si tot lemnul acela mirosea demential) care gard, se presupune ca ar trebui sa ne protejeze si suntem sfatuiti sa nu-l trecem.

Acum ca am vizitat si cerbii lopatari si toate capritele, ne putem indrepta si catre cusca ursilor care se aud vociferand, cam de fiecare data, inca de cand intrii pe poarta gradinii. Astazi am avut parte de un spectacol neasteptat, doi ursi, mama si pui presupun, se luptau in joaca, erau multi vizitatori care ii admirau si fotografiau, s-au jucat minute in sir, ridicandu-se pe doua labe si laudandu-se cat sunt ei de mari si de puternici. Recunosc ca m-au impresionat, nu vad prea des un urs ridicat in doua labe la mai putin de 5m de mine si... nici nu-mi doresc asta :)

Mai departe copiii au vazut cai si ponei, care nu aveau cusca, doar gardul orizontal din barne de lemn ii retinea, puteau fi mangaiati si scarpinati, aveau o zona foarte larga de alergat si pasunat, pareau sa se simta foarte bine si mi-au amintit de perioada cand gradina era mai putin amenajata si erau mai putine garduri sau custi, mai rudimentar si mai multe zone verzi, dar... nici acum nu e rau, este "la standarde" :)

Nu mai stiu ordinea... important e ca ne place de fiecare data. Ne impresioneaza mereu partea cu lei, tigri, jaguari, leoparzi (au alocate zone foarte intinse) si ce feline mai sunt pe acolo, domnisorul mic, de fiecare data cand da cu ochii de ei exclama "PIIISIIII!!! ", noi ne prapadim de ras, nu e niciuna sub 200 de kg si sunt in numar destul de mare, dar noi sa fim sanatosi :)

Ar mai fi de mentionat ceva animalute dar nu le-am numarat, clar nu avem girafe sau elefanti dar e satisfacator din punctul meu de vedere, restul le vedem cand vine cate un circ in oras (apropo, vor fi reprezentatii chiar week-end-ul urmator, am vazut afise prin oras), insa trebuie mentionat si locul de joaca din incinta gradinii. Oricat de mult timp am sta pe acolo nu putem pleca niciodata fara a mai poposi putin si la acesta, este foarte simpatic, cu mult pietris pe jos, sponsorizat de River Plaza Mall (click aici), jucarele sunt noi si mai sigure decat cele de generatie veche care erau inainte, este aerisit, sunt pomisori tineri plantati destul de multi, deci are perspective :)

Parcarea este destul de incapatoare, peste 20 de locuri am numarat eu, cam putine? hm... va credeati cumva prin ZOO Praga? :)) (click aici) vazut - placut mult :) sau la cea mai mare si mai tare: ZOO Basel, Elvetia (click aici) ? va reamintesc ca suntem doar o urbe mica, de 100 de mii de locuitori, dar avem noi ZOO? AVEEEM :))

Asadar... daca sunteti in zona, n-aveti program vreo juma'de zi, vreti sa copilariti si vremea de afara va permite... eu va invit, noua ne place mult :)

Va las un citat, preluat de pe site, care mi se pare foarte justificat: "... ne alăturam părerii biologui român, Ştefan Milcu, care spunea: ”Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti animalele, vom rămâne în cele din urmă singuri pe o planetă pustiită”... "

Dar nu plecati! mai am o mentiune, daca vreti sa-i acordati cateva clipe, v-am spus la inceput ca mai exista inca un motiv, cititi mai jos va rog, si sper sa va comving sa faceti chiar ceva mai mult decat sa cititi...

Ultimul, dar nu cel din urma, motiv pentru care scriu (si) review-uri cu locuri pentru copii este acela ca port cu mine in gand, pretudindeni, un inger de copilas, pe care desi nu-l cunosc, mi-e cel putin la fel de drag cum imi sunt ai mei.

Se numeste Ioana (click aici), am aflat despre ea relativ recent, dar asemeni celor doua persoane (ale caror bloguri le citesc constant) de la care am aflat despre ea (Ioana Chicet Macovenciuc click aici si Doru Panaitescu click aici) imi scotocesc toate ungherele mintii incercand sa vad cum o pot ajuta. Am mai scris despre ea, am scris si in finalul povestii despre Creta (click aici) dar inca nu am ajuns sa si public.

In seara aceasta (sambata, 15 oct), in timp ce scriam despre ZOO, am primit un mail (cel despre strangerea de fonduri si nominalizarea unui caz la care aceste fonduri vor ajunge de Sarbatori), pe care presupun ca l-au primit toti membrii AFA, mail care m-a surprins tare placut si care mi-a confirmat inca odata ca aici este o comunitate cu suflet.

Imi era teama ca nu este locul potrivit sau ca nu as fi inteleasa daca voi incerca sa v-o prezint pe Ioana, dar primind acest mail am considerat ca este mai mult decat un semn. Recunosc ca nu sunt o persoana extrem de religioasa dar cred cu tarie in dorinta oamenilor de a face bine si in puterea de a muta muntii pentru un scop nobil, imi doresc cu toata fiinta sa pot ajuta acest copil.

Daca ati mai citit macar o singura poveste de-a mea si ati considerat ca nu a fost o pierdere de timp, atunci va rog sa mai acordati 3 minute pentru a citi povestea acestei micute. Pe mine m-a induiosat enorm, are niste parinti pe care ii apreciez pentru atitudinea pe care o au, si alaturi de care imi exprim consternarea dar si neputinta, din pacate, pentru modul in care au fost tratati de sistemul medical romanesc.

Haideti sa incercam sa mai reparam cate ceva! Cum nu stiu pe nimeni care ar putea da foc la cabinetul doctorului acela ce a vazut-o in pantecele mamei ei, dar nu a spus nimic, atunci cand se mai putea face ceva, si cum lucrul acesta oricum nu ar rezolva nimic acum, repet, haideti sa ajutam acest copil care nu are nici o vina!

Au scris nenumarati despre ea, ma alatur si eu, prin acest prim mesaj catre voi, drumul este lung si oricum nu va fi niciodata ca noi, cei cu toate bucatile intregi de la natura, caci s-a nascut fara o mana, dar eu nu pot sa nu fac nimic si sa uit, poate deveni ceva mai "normala", doar ca o proteza bionica este incredibil de scumpa...

Nu e un concurs, ar fi necinstit sa spun ca nu sunt cazuri, multe si mai grave cu siguranta, multe chiar urgent de rezolvat, dar cum nu le pot rezolva pe toate, vreau sa cred ca macar prin acest unic deznodamant fericit, am facut ceva pe lumea asta.

N-ar fi grozav sa poata scrie si ea cu ambele maini la calculator, atunci cand va invata sa scrie?

Pentru detalii despre initiativa AFA de Sarbatori, puteti citi pe forum (click aici), in caz ca sunteti prin zona dar nu sunteti membru al comunitatii si nu stiti despre ce vorbeam mai sus...

---

VIZUALIZĂRI: 3792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI