Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj Napoca cu trandafirii înfloriți

TIPĂREȘTE

În reviewul despre cazarea noastră din Cluj-Napoca, vezi impresii, spuneam că am parcat mașina, am lăsat o parte din bagaje la City Center Festival Apartament și am plecat în oraș. Adaug acum că destinația noastră era Grădina Botanică, aflată undeva, la circa 650 de metri.  

În acest sejur îmi propusesem să văd Grădina Botanică pentru Rosarium-ul ei aflat în plină floare despre care știam că este spectaculos!! , dar și pentru celelalte plante din Grădină. Am fost acolo acum vreo 40 de ani, mi s-a părut atunci atipică, îmi aduceam aminte doar că urcam și coboram prin ea, nu era plată ca cea din București!!

Grădina Botanică, o veche locuitoare a Clujului, și-a schimbat domiciliul de mai multe ori, primul cel de  la începutul secolului 19 a fost în zona Străzilor Mihail Kogălniceanu și Avram Iancu, mutat pe la jumătatea secolului 19 în zona parcului de pe Strada Clinicilor, stabilit definitiv pe noul amplasament în anul 1919. Din vara anului 1925 Grădina începe să-și primească musafirii, care sunt din ce în ce mai mulți, în zilele noastre 200.000 anual.  

Grădina Botanică ocupă o suprafață de 14 hectare aflată în perimetrul Străzilor Republicii, Alexandru Borza, Ceahlău, Cireșilor, Louis Pasteur și Ion Creangă. Are site-ul gradinabotanica.ubbcluj.ro.

Poate fi vizitată zilnic între orele 9 și 20, costul unui bilet fiind de 15 lei redus la 7 lei pentru copii, elevi, studenți, pensionari, costă cu 2 lei mai puțin când serele sunt închise, începând cu ora 18. Muzeul botanic este deschis de luni până vineri, între orele 9 și 15.

Așadar, marți 4 iunie, pe la ora 13 eram la intrare, la Poarta Principală din Strada Republicii 42, am cumpărat două bilete pentru seniori și un Pliant, cost 2 lei, cu Planul Grădinii, alei, sectoare, clădiri mai importante, ghidaj bun în plimbarea prin Grădină și am plecat pe Aleea Centrală. L-am întâlnit și ne-am salutat cu Alexandru Borza, (1887 – 1971), botanist, profesor universitar, membru post-mortem al Academiei Române din 1990, Bust de bronz ce veghează Grădina al cărui creator a fost și care-i poartă numele.

Am ajuns la Sectorul Ornamental unde se află colecţii de specii de plante decorative, anuale şi perene, dar şi specii botanice cultivate ȋn scop decorativ a căror înflorire urmărește succesiunea anotimpurilor, rezultȃnd o „expoziţie vie” cu caracter permanent ce debutează primăvara cu narcise și zambile, continuă cu panseluțe și lalele, urmate de crini, trandafiri și gladiole, și se încheie toamna cu dalii și crizanteme. Ne-am oprit la Rosarium, Grădina cu Trandafiri unde ne-am plimbat pe alei și am admirat cele peste 250 soiuri de trandafiri care te fascinau cu parfumurile și culorile lor!! Pe o alee, la umbra unor falnici tei, Mihai Eminescu turnat în bronz admiră și el frumusețea trandafirilor. În spatele trandafirilor se profilează clădirea albă a Institutului Botanic.

Am continuat plimbarea peste o Punte de piatră și un Pod de lemn și am intrat în Grădina Japoneză prin care doar am trecut, o vom vedea la întoarcere și mergând pe o alee spre stânga după niște indicatoare am ajuns la Sectorul Persoanelor cu deficiențe de vedere. Este cel mai nou sector din Grădină și cuprinde Plante aromatice ce pot fi percepute olfactiv datorită uleiurilor eterice degajate și Plante cu frunze și flori cu forme specifice sesizabile cu ajutorul simţului tactil, explicațiile fiind scrise în Limbajul Braille. O idee bună, după părerea mea, această lume plină de parfum de levănţică, rozmarin, petunii sau lămâiţă.  

De aici am mers prin Sectorul Fitogeografic, la Complexul Serelor Mari cu plante exotice din zonele calde mergând la Sera Plantelor Mediteraneene și Australiene cu plante din cele două regiuni sau din zone cu climat asemănător și de aici la Sera Acvariu, un Pavilion hexagon cu un bazin plin cu nuferi, se remarcă Nufărul de Amazon cu frunzele de peste 1,5 m diametru, cel mai mare din lume, printre ei înotând mulțime de pești colorați. A urmat Sera Palmierilor cu palmieri mai mari sau mai mici, plantați în ghivece sau în sol, ornamentali sau industriali. Celelalte două sere, Sera cu Orhidee și Ferigi și Sera cu Plante Carnivore, erau închise, se vizitează numai în anumite condiții.

Am continuat plimbarea pe la Grădina Romană cu vestigii romane: în centru Statuia zeiței Ceres, zeița agriculturii la romani, două Sarcofage romane din secolul 3 d. Hr. provenite din necropola anticului municipiu Napoca, altare. Alături se găsește partea inferioară a unei prese de struguri, în spatele căreia crește vița de vie sălbatică.  

Mai multe indicatoare ne-au condus la Sectorul Fitogeografic oprindu-ne la Flora și Vegetația României acolo unde, în condiții cât mai apropiate celor naturale, cresc plante caracteristice principalelor regiuni ale țării, Dobrogea, Banat și Oltenia, Transilvania și Munții Carpați.  

Ne-am continuat plimbarea, am trecut Podul peste Pârâul Țiganilor și pe lângă Frasinul Secular ce se apropie de 200 ani, urcând ușor în Sectorul Sistematic dedicat Botanicii Sistematice, acea ramură ce stabilește relațiile dintre plante pe baza caracterelor lor (morfologice, anatomice) și a informației genetice. Am trecut pe lângă o frumoasă clădire alburie unde a locuit și activat Profesorul Eugen Ghișa responsabil ştiinţific și director al Grădinii în anii 1950,1960 și,  urcând, am ajuns la Turnul de Apă, în trecut Rezervor de apă pentru irigații, azi Punct de observație. Am urcat pe scările metalice prevăzute cu balustrade până la ultima platformă de unde se vedea doar frunzișul verde al copacilor și în depărtare Sectorul Economic ce cuprinde colecția plantelor considerate utile, întrebuințate direct sau indirect de către om. Sunt grupate în Plante Medicinale, Plante Alimentare, Plante Furajere, Plante Tehnice, Plante Tinctoriale și Plante Melifere.  

Am văzut și pozat un frumos Bazin cu nuferi și ne-am oprit puțin la „Marea Doamnă a Călatei” Statuia, doamna Gyarmathy Hory Etelka (1845 – 1910) din comuna clujană Mănăstireni, care prin măiestria sa în arta broderiei, a făcut cunoscută lumii întregi Ținutul Călatei, regiune etnografică maghiară ce cuprinde zone din județele Cluj și Sălaj.

Am revenit pe pod și am luat-o spre stânga pe alei umbroase cu mai multe Panouri cu Explicații despre viețuitoarele din Grădina Botanică, lilieci, păsări, fluturi și am coborât la Grădina Japoneză care era în restaurare dar am văzut Ceainăria, construită pe un mic lac și îmbrăcată în glicină, și alte elemente arhitecturale specifice japoneze: două mici Cascade, o Punte de piatră ce duce pe o insulă, un Pod curbat tradițional japonez, Lanterne de piatră, Pietre de pășit ce alcătuiesc cărări ce străbat grădina, o Fântână de piatră precum și o Poartă Tori, poarta sacra japoneză.  

 Vizavi de grădină erau Serele Mici, care nu se vizitează dar am pozat Cactușii din fața lor, aveau și flori și fructe. În fața lor Bustul lui Florian Porcius, (1816 – 1906), academician, unul dintre cei mai de seamă botaniști români.

De aici am mers la Muzeul Botanic de la parterul Institutului Botanic unde cele circa 7.000 de exponate sunt prezentate în două secțiuni, Expoziții permanente ce se adresează atât specialiștilor cât și vizitatorilor nebotaniști.

Secțiunea Plante utile cuprinde Plantele alimentare, Plante pentru materii prime, Plantele medicinale și Plantele textile. Pentru specialiști valoroasă este Colecția dendrologică, mie mi-au plăcut Vitrină cu produse manufacturiere realizate în gospodăriile țăranilor din Țara Moților, donițe, ciubere, tulnice etc., Gospodăria tradițională din zona Câmpulung Moldovenesc si Produsele obținute prin prelucrarea lemnului, hârtia de scris din frunze de palmier, cauciucul din arborele de cauciuc, etc.. 

Secțiunea Sistemică a Muzeului prezintă speciile în ordine filogenetică, a evoluției regnului vegetal și are câteva colecții ce fac parte din patrimoniul cultural național: Colecția de plante medicinale și droguri farmaceutice, cea mai mare din țară, Colecția de secțiuni longitudinale și transversale prin diferite esențe lemnoase și Colecția de fructe și semințe de palmieri și ele valoroase pentru cercetători. Pentru noi interesante au fost cele două exponate de Welwitschia mirabilis, bărbătesc și femeiesc, pe care cresc separat florile mascule și female, respectiv conurile de polen și conurile de semințe. Aduse în anul 1900 din deșertul Namib, unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ, sunt unicate în muzeele din Europa. Interesant este și Fructul de 16 kilograme al unui „Cocotier de mare”, specie ce produce cele mai mari semințe, ajung și la 25 de kilograme.  

Aș mai fi stat prin Muzeu dar trecuse de mult ora de închidere așa că l-am părăsit și ne-am continuat plimbarea trecând din nou prin Grădina Trandafirilor, alte poze, un filmuleț și pe drumul pe care venisem ne-am întors la intrare, acum ieșirea din Grădină.

Mi-a plăcut mult Grădina Botanică la început de iunie, chiar dacă, proiectul a fost realizat de un botanist, nu de un arhitect, grădina fiind în primul rând o expresie a conceptelor botanice și nu un parc public artistic. Amenajerile, stânci, bazine, nisip, colțuri umbroase au fost făcute pentru a crea condițiile naturale de care au nevoie plantele pentru a trăi și nu ca decor arhitectural, estetica horticolă și arhitecturală trecând pe locul doi.  

Mi-a plăcut mult, a fost o plimbare deconectantă dar și instructivă și mi-am propus să o mai văd peste un timp, poate toamna, și vă invit să o vedeți indiferent de anotimp.  Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI