Un vis... Ce distopie!

TIPĂREȘTE

8 aprilie 2020. Dimineața, taxiul ne-a adus la Aeroportul Internațional „Henri Coandă”. Puțin buimaci, dar, hei! , nu e prima oară... Coada la check-in, coada la controlul bagajelor. Și – ce bine! Sunt mai multe ghișee la controlul pașapoartelor – o mică așteptare înainte de a ajunge la magazinele Duty Free... Și încă puțin peste o oră de așteptat la poartă, o mică sincopă pentru mine, o mare bucurie pentru consoartă...

Apoi, o altă coadă la intrarea în avion – niciodată nu am înțeles de ce se așează cu o jumătate de oră mai devreme la rând, doar ca să intre cu papornițe, deși le este interzis. Dar am observat că nu e o chestie românească, cum numai idioții de pe Facebook încearcă să acrediteze pentru românii spălați pe creier, deoarece am văzut chestii asemănătoare pe curse de soi, dar, hei! , câți români își permit acele curse și, din puținii, câți au și capacitatea de a observa și de înțelege?

Apoi aterizarea la Fiumicino, Roma... Italia, țara pe care am evitat-o timp de doisprezece de ani – ca și Grecia, de altfel. E adevărat, prin 2009 am atins-o, tangențial, la Milano – un oraș stupid, fără sens – și la Veneția – un adevărat paradis, dar Veneția nu e Italia și doar cine cunoaște istoria înțelege asta.

Drumul până la cazare, cu metroul și autobuzul, s-a desfășurat conform planului. Aglomerat, cu turiștii cosmopoliți, nepăsători – mulți asiatici, chinezi și japonezi, dar și germani. Și câțiva conaționali, dar mă îndoiesc că erau turiști. Bine că nu se auzeau manele*...

Roma... Vacanță la Roma... Gregory Peck și frumoasa Audrey Hepburn. Am planificat traseul lor, inclusiv Gura Adevărului. Și, în plus, o plecăciune în fața Columnei lui Traian. Noi și badea Cârțan. Frumos, incognito. Cui i-ar fi păsat că doi oarecare ar fi făcut o plecăciune în fața Împăratului? Care nici măcar nu mai stă în vârful Coloanei! Eventualii diasporeni, ăia de scuipă pe România și ne împroașcă cu plăcuțe suedeze, cu siguranță nu, iar turiștilor? A, da, poate dacă ar fi fost niscaiva americani, care sunt înnebuniți de istorie.

Și vizita la Vatican, periplul prin Capela Sixtină! Știu, un lucru de bifat, un „must do”, cum spun doar proștii! Ei, bine, numai cine a citit în copilărie „Agonie și extaz”, magnific ilustrată de Irving Stone, poate înțelege.

Și vizita la Colloseum... Două mii de ani de istorie! Ard ca o flacără!

Și vizita la Pompei – cireașa de pe tort – cu o oprire la Monte Cassino. O, Monte Cassino nu are de-a face cu un film de tipul 007... Câți au citit cartea lui Sven Hassel? Câți mai știu că a fost un Razboi Mondial al Doilea? Câți mai pot integra istoria europeană în toleranta Uniune Europeană? Dincolo de spălatul fundurilor?

Eh, acesta era planul primăverii lui 2020... Cine putea anticipa scenariul de distopie SF care ne-a pătruns?

Măcar, după această criză, să deschidem bine ochii și să vedem! Și să cernem pleava!

---

VIZUALIZĂRI: 320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI