Călătorie vs turism!

Excelent, interesant subiectul - unul în care mă şi regăsesc — dacă nu de altceva (deşi eu cred contrariul) atunci măcar prin... natura mea ardelenească

-

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Filozofări... turistice, DE LA LUME ADUNATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!

@anuca27: Din ce in ce mai "de acord"!

Am incercat ambele variante. Am fost la Florenta 3 zile cu ocazia unei conferinte si in dupa-amiezile libere am incercat sa vad TOT!!! Tot, cat mai mult, cum sa ma duc eu la Florenta si sa nu vad aia, aia si ailalta?! Ba am sacrificat si ultima dimineata... Ma intorceam in camera cu creierii si picioarele varza, cu un amalgam de informatii care se amestecau, incat la final n-am mai inteles mare lucru! Si evident ca oricum n-am vazut TOT, ca era imposibil.

... Cand spun Bruxelles insa, prima amintire care-mi vine in minte e gustul zmeurei pe care am cumparat-o dintr-o piata mica, in care am ajuns intamplator, cautand nu stiu ce parc celebru si pe care am savurat-o pe prima banca intalnita, la umbra unui tei parfumat, privind spectacolul strazii!...

@anuca27 - Dragă Anuca, mi-a plăcut mult această filozofeală. Și eu mă gândesc câteodată – ca mulți dintre noi, presupun – la graba cu care trăim în ziua de azi. Tot suntem pe fugă... De-aia am luat hotărârea, acum ceva timp, să încerc să nu mă mai agit atâta. Dacă pot să fac curat sâmbătă dimineață, fac, dacă nu, fac după amiaza sau duminică sau când oi avea eu timp. Chiar și cu studiile pe care le-am reluat anul trecut: mi-am propus să fac totul de drag și fără stres; profit la maxim de orice pauză la serviciu ca să citesc bibliografie sau să fac vreo fișă, dar nu am reununțat nici la serialul meu preferat, nici la plimbarea de seară, pentru că atunci mă relaxez și am nevoie.

Așa și cu plimbările. Mie întotdeauna mi-a plăcut cel mai mult să cunosc oameni de toate națiile și felurile, să mănânc din mâncarea lor, să le cunosc obiceiurile... De-aia nici nu mă deranjează să călătoresc singură (deși nu prea am mai plecat singură în ultimul timp). Stau la o terasă, unde iau masa, și analizez oamenii, le creez povești de viață pestrițe și mi-e bine. Evident că (aproape) toți vrem să vedem și cutare catedrală, și cutare muzeu... Dar ai dreptate și tu și Crismis când spuneți că informațiile se amestecă de multe ori atunci când e grabă mare. Mie Afa îmi ține evidența monumentelor și muzeelor vizitate, și mă bucur că este așa. Dar am descoperit de ceva timp turimul gastronomic, sau cel vinicol, sau cel cultural care nu include musai toate obiectivele din oraș, ci doar un festival de dans tradițional, de exemplu, și... ce s-o mai lega... Și mi se potrivesc mult toate astea.

Drept pentru care conceptul de slow travel și de slow living în general îmi place la fel de mult. Trebuie să încerc să îl aplic și mai bine. Uite o temă de discuție cu R. pentru una din plimbările pe câmp de zilele astea, la o... slow walking. Totul e așa verde și frumos, aici abia acum a venit primăvara.

Scuze că m-am lungit atâta. Mi-a plăcut „provocarea” ta.

Weekend frumos.

P. S. Știți ce aș schimba eu? Denumirile. „Limba noastră e-o comoară”, spunea poetul, și... de ce nu am putea vorbi de prânz liniștit sau tihnit, de plimbare domoală sau de... viață molcomă? Dar intru pe terenuri mlăștinoase și nu e cazul/momentul/locul.

OK, merg la Roma si ma plimb prin Trastevere, mai fac o halta pentru un cappuccino, mai admir niste rufe la uscat, intinse pe o sarma intre doua case, mai ma opresc sa beau un vin si fac putina conversatie cu niste pensionari, si tot asa. Dar imi permit asta abia acum, dupa o saptamana petrecuta in Cetatea Eternal. Caci prima data n-as fi conceput sa nu vad Colosseum-up sau Vaticanul sau Fontana di Trevi sau... si lista poate continua. Sa nu fi vazut Laocoon, pe care-l stiu de peste patru decenii, nu as fi conceput. Cand vad un film care se desfasoara printr-un loc pe unde am fost imi tresare inima de bucurie. Este placut sa faci slow-tourism, dar dupa ce cunosti locurile. Daca vii la Amsterdam si faci numai slow-tourism ramai cu o impresie cam neplacuta. Vezi seara prin centru numai drogati, numai tineri scapati din lat de acasa beti turta. Asta-i frumusetea orasului? Cu ce impreasie pleci acasa? Eu plec de acasa ca sa cunosc ceva nou. Stiu dinainte ce vreau sa vizitez, cand stau la o cafea sau la un vin, cand merg cu taxiul, cu trenul, cu autobuzul, caut sa intru in vorba cu localnici, sa-i intreb cum este viata lor. Poate vacantele mele nu sunt prea relaxante, dar daca vreau sa dorm pana la 10 stau acasa ca-i mai ieftin. Muncesc din greu pentru bani si nu-mi permit sa-i arunc. Daca vreau o plimbare merg pe faleza la Calarasi, nu plec la Koln. Asa ca slow-travel-ul nu-i de mine decat prin Olanda sau Germania, si nici acolo peste tot.

@anuca27 - Bună filozofia ta și cum spune @alinaro mai sus să facem o plimbare mai domoală și să luăm un prânz tihnit.

Eu astăzi pot spune că am facut o plimbare domoală și am mâncat atât de în tihnită, că doar sunt în Ardeal.

Apropo de filozofia articolului tău, eu am o vorbă după ce treci munți -Carpați binențeles - oameni sunt altfel, totul are o altă semnificație, nimeni nu se agită, totul se face cu calm, chiar și turim.

Toate cele bune.

P.S. Te rog să citești articolul lui @michi - 7 zile în Toscana - și să vezi cât de frumos a încheiat articolul (asta apropo de articolul tău).

@alinaro- eu as inlocui mai degraba termenul de " slow walking, eating, and slow living" cu "slow working and well (and long) living, and endless traveling".

@anuca zici "Acesta pare să fie principiul de baza al mișcării slow, un curent care a luat naștere tocmai în secolul vitezei și luptă împotriva a tot ceea ce înseamnă fast living, adică trăitul pe repede înainte : de la mâncatul pe fugă în restaurantele de gen până la turismul amețitor. "

Wrong... planeta se misca cum vrea ea. Viata isi urmeaza cursul ei, lent sau rapid, nu putem impiedica nimic. O noua teorie zice ca acum noi poercepem ziua de 24 de ore ca avand 17,5 ore. deci traim mai repde si sigur mai mult. Se pare ca acceleratia Terrei in jurul axei sale s-a cam schimbat. Totul se-nvarte si se misca mai repede.

Pe Fratii McDo, nu-i poti condamna, ca asta a cerut piatza ( sau mai bine zis,stomacul omenirii)... "Vrem bani, patronul ne-a dat doat o ora liber, dati-ne sa mancam consistent si repede". Si intr-un minut, BIG-Mac-ul aparea in fatza clientului. ba chiar circula vorba, ca daca McDo, nu serveste clientul intr-un minut, mancarea se arunca sau i se va da clientului gratis.

Chinezii mesteca mancarea de cel putin 50 de ori, americanii o-nghit si locul unul mondial la mai toate, e detinut tot de "Fast eating"-isti, nu de cei cu "slow eating". Stiu ca e bine sa mananci incet, dar rapiditatea ingurgitarii e conditionata genetic. Unii se satura mancand repede, altii nu. Te mai si adaptezi si eparcurs,daca vrei sa supravioeturiesti. Stii cat timp aveau detinutii de la Auschwitz pentru mancare? 10 secunde! Un nazist bucatar trecea cu oala de ciorba lunga si cu un polonic de-a lungul sirului de detinuti ce stateau aliniati in picioare, si le-ndesa in gura sarmanilor cate o portie de mancare. Cel ce mesteca alene, murea de foame, caci bucatarul trecea la urmatorul. Cel ce reusea sa-nghita tot polonicul ca crocodilul, supravietuia (citat aproxiamtiv din cartea "Am fost medic la Auschwitz"). Astazi americanii isi iau hot-dogul din masina, nici nu opresc motorul masinii. Totul e viteza si omul s-a adaptat la acest ritm, pentru ca planeta ne-o cere. Nu ai observat ce repede trece saptamana? E bine? E rau? Acum e luni... (Bueaahh!)... si nu dupa mult timp, e deja vinerii (Uraaaa!). Ceea ce nu inseamna ca acum nu ne bucuram din plin de viata. Noi, azi, intr-o saptamana, datorita informaticii, putem sa ne bucuram de informatiile pe care bunicii si strabunicii nostri, le primeau intr-un an sau chiar mai mult. Da! Viteza ucide! Asiaticii, chinezii, fanaticii de japonezi pot lucra 16 ore non-stop. Unii cad la locul de munca si mor. Dar altii, care vor rezista la acest ritm, le vor lua locul! A aparut in lume miscarea de opozitie, chiar un fel de nihilism al muncii, in randul tinerilor occidentali... "Adica cum? Noi sa muncim toata viata? Iaca nu vrem! pai noi cand ne mai traim viata? " Si ce-au facut guvernele lor? Le-a pasat prea mult? Nu! Au adus in tara muncitori din fostele colonii care trag pana crapa. De ce credeti ca unii oameni isi iau lumea in cap si pleaca prin Alaska ca sa scape de legi, impozite, taxe si munca excesiva si se descurca cu ce le ofera natura?

Din vacanta nu trebuie sa te intorci cu 1000 de poze precum o fac asiaticii? Pai noi, ce de pe AFA, daca u venim din concediu cu cel putin 200 de poze, si nu le reluam"slowly", nu putem scrie nici un reviu. memoria nu retine ea prea multe imagini. Mai ales in concediu. Acolo, se relaxeaza si ea. Aparatul foto, retine insa totul si chiar mai perfect (uneori) decat ochiul omenesc. Si retine pentru totdeauna. As mai screi... dar... e tarziu... poate maine

@anuca27 -

Ploua rau in Lefkas si ma intreb unde mergem azi dar oricum vom hoinari.

Am fost in Corfu si am hoinarit, ne-am oprit dupa cum am intalnit cate ceva demn de vazut, am intrat pe drumuri de munte si ne-am oprit la cateva taverne mici, foarte mici. Este prima data candam "uitat" in valiza planificarea zilelor si locurilor de vizitat dar providenta a tinut cu noi, a fost superb. Am zis ca la acest drum trebuie sa cunoastem insula adevarata si a meritat. Iar oamenii care nu sunt implicati zilnic in turism si-n forfota statiunilor m-au fascinat.

@webmaster - multumesc! si pentru mutare si pentru aprecieri! inca ma obisnuiesc cu site-ul si am nedumeriri cand scriu, de genul unde pun, unde caut, etc... multumesc!

@crismis - multumesc! dupa ce l-am scris m-am tot codit, sa il pun pe site, sa nu..., dar ma bucur ca am provocat o dezbatere...

@dorgo - multumesc pentru ecou! l-am citit slow și nu am înțeles dacă ești pro sau contra. zici așa:

Păi în slow ideea e să nu te raportezi la noi, să lași la o parte valul, să încerci să faci măcar câteva kestii în ritmul tău și să iei piciorul de pe accelerație. ca tine gândeam și eu. aveam întotdeauna argumente pentru cei care îmi spuneau să încerc să o iau mai ușor.

După 15 ani de presă (scrisă, tv, radio) când totul s-a desfășurat pe repede înainte într-o zi am zis stop și m-am oprit. Şi știi ceva mi-am dat seama că într-adevăr Planeta are ritmul ei, așa cum zici tu, dar într-un alt sens. În vreme ce tu alergi și crezi că așa face toată, că ăsta e ritmul, că s-a micșorat ziua, că... etc, alții care au înțeles că alergatul ăsta doar obosește s-au bucurat lmai mult de lucrurile cu adevărat importante și la vremea lor. când te oprești și privești mai atent îți dai seama că TU ai un rol important în alegeri.

Mi-a fost extrem de greu să admit, spre exemplu, că la ora 19,00 când eu ardeam la propriu pentru un un jurnal de știri având impresia că tot orașul e în fața televizorului, în parcul din centrul orașului o mulțime de oameni se bucurau de primăvară, de vară, de înghețată, de Crăciun, de beculețe, etc... și aș putea continua.

Așadar, zic eu, slow e mai OK... eu am sintetizat ce am citit pe ici și colo despre fenomen, dacă citești, traduci, eu cred că o să mai meditezi asupra argumentelor scrise...

Zi frumoasă!

@Radu Tudoran - deci "toate pânzele sus" în concediu. ma bucur că nu te trezești la 10 în vacanță, dar slow nu înseamnă să OCOLEȘTI obiectivele turistice. ideea e să o faci în ritmul tău, pe placul tău.

Și în slow poți să planifici, să te documentezi, dar să alegi ce vrea suflețelul tău, ce crezi că ți-ar umple într-adevăr și inima și creierul... să fii convins că nu e nimic în neregulă dacă în orașul X ai ales să vezi doar Biserica A, muzeul B si ai decis sa vezi stadionul, că așa vrei tu... slow nu e doar despre plimbări pe jos, mese la terasă si inghetate... fiecare să cunoască ce vrea, cât vrea și cum vrea din locul respectiv...

adică să dispară intrebările de genul: Cum ai fost la Paris si nu ai fost la Louvre??? ... ai fost la Florența și nu ai vizitat Palazzo Pitti???

mulțumesc de ecou

Foarte interesant articolul iar ecourile minunate. Ce as putea spune si eu, cu unele sunt de acord cu altele mai putin, cred ca fiecare face ceva dupa cum simte ca e potrivit pentru el.

Daca ajung in China incerc sa vad cat mai mult deoarece nu se stie daca mai ajung si a doua oara. Asta nu inseamna ca merg sa vad ceva doar pentru ca cineva l-a catalogat drept "Must See".

Am ajuns sa vad mormintele dinastiei Ming din intamplare insa nu mi-a parut rau. Am vazut Marele Zid Chinezesc pentru ca imi doream sa spunem doar pentru ca era un obiectiv "Must See" insa cand am ajuns pe zid si am vazut in orice directie ma uitam serpuirea zidului printre munti m-am simtit extraordinar.

M-am plimbat seara printre localnicii adunati in parc si care faceau tot felul de activitati de relaxare (dans, cantat, lupte, tot felul de alte exercitii) si m-am simtit ca facand parte din atmosfera lor.

Nu ne putem planifica viata pe incet, incetisor dar nici pe repede inainte, important este sa o traim frumos si sa simtim fiecare clipa ca pe ceva din noi si nu ca pe ceva ce trece doar pe langa noi. Felicitari votat cu placere.

@anuca27 - Interesant puncul de vedere. Cam acest turism il practicam si noi. Nu ne plac city break-urile. In acelasi timp, asa cum spunea si cineva intr-unul din ecourile anterioare, nu poti sa mergi intr-un mare oras prima oara fara sa vezi anumite locuri/cladiri de care ai auzit şi pe care doreai cu ardoare să le vezi. Da, ideal e să stai cât mai mult intr-un loc astfel incât să vezi pe indelete cât mai mult, să cunoşti oameni, obiceiuri. Dar câţi dintre noi avem timp pentru aşa ceva! Am fost şi eu in Cinque Terre, şi intr-adevăr nu e un loc unde să stai o zi. Cred că aş fi stat cel puţin o săptămână.

E adevărat că nu e o idee rea să te întorci din vacanță odihnit.

La fel de adevărat e că unii preferă totuși să revină acasă obosiți, de mers sau activități sportive, drumeții etc.

Și la fel de adevărat e că pare o extravaganță ideea de a te duce la Paris și a ignora Notre Dame în beneficiul unei taclale cu măturătorul din parcul din Place des Vosges și a unei partide de pescuit cu localnicii pe Sena. Ca paradoxul să fie mai evident, putem înlocui Parisul cu o destinație mai exotică, Noua Zeelandă de pildă. Tendința de maximizare a rezultatelor face ca, după ce am depus eforturi financiare și fizice ca să ajung acolo, să încerc totuși să văd cît mai multe, la un nivel de detaliu satisfăcător. Fiecare își apreciază nivelul de detaliu în funcție de cît de mare e efortul depus. Pentru unii Noua Zeelandă e o destinație banală, pentru alții orașul vecin e o destinație exotică.

Tot pentru că cele două tipuri de turism pot fi separate, există destinații care se pretează la vizitare și destinații de odihnă, cum ar fi Baden Baden, Marianske Lazne sau Băile Govora. Iată alt motiv pentru care poate părea o nepotrivire să alegi Parisul pentru odihnă.

Înțeleg articolul ca o pledoarie pentru o abordare tihnită, fără fugăreală, și ca o atenționare spre a privi locurile vizitate și din altă perspectivă. Salut ambele valențe, și eu am descoperit, după ce au trecut anii tinereții impetuoase și după ce am făcut multe vacanțe fugărite și privite prin obiectivul camerei, în încercarea de a absorbi cît mai multe, beneficiile relaxării și dezavantajele fotografierii obsesive.

Relaxarea de care vorbesc nu ține atît de partea fizică, cît de psihic. Poți descoperi că vizitezi la fel de „mult”, dar cu altă atitudine, mai puțin stresată.