Ce este turismul?

TIPĂREȘTE

La aceasta intrebare, fiecare om raspunde altceva, sau are zeci de raspunsuri. Cei mai multi se refera la cate feluri de turism sunt, sau cunosc ei. Din dictionar sau din alte surse oricine afla ca turismul poate fi; cultural, culinar, de relaxare, istoric, medical (de ex. balnear), religios, agroturism, geoturism, educational, creativ sau turism negru (in care sunt vizitate locuri unde s-au pertecut fapte odioase, crime).

Eu personal cred ca le-am testat pe multe din ele si pot spune ca fiecare fel mi-a ocupat alta perioada din viata. Fiecare are farmecul ei, fiecare are amintirile ei si mai ales din fiecare ramai cu ceva ' cu o experienta, cu o cultura generala imbogatita sau pur si simplu cu o mintea si corpul odihnite.

Desigur primele vacante au fost in copilarie alaturi de parinti. Dragii de ei, se straduiau sa ma duca prin toata tara (putini reuseau pe vremea aia sa plece afara) sa imi arate tot ce avem noi mai frumos si mai valoros. Reuseau intr-o luna cat aveau ei concediu sa mergem si la mare, si la munte, si la bunci la tara. Asa ca mi-au cultivat de mica dragostea pentru natura, respectul pentru cultura romaneasca si pentru naturaletea oamenilor si obiceiurilor de la tara. Cunosteam atat de bine Dobrogea, Oltenia, Transilvania si Moldova, incat notele mele de la geografie se bazau pe amintirile de vacanta.

Atunci am invatat sa acord primul ajutor in caz de accident, atunci am invatat sa fac foc de tabara si foc in soba... atunci am aflat ce gust minunat au merele rupte din pom si sterse de tricou... atunci am furat primul stiulete de porumb pe care l-am copt pe jar... aunci m-a invatat un var sa fac frigarui si sa cant la chitara intr-o poienita la Vatra Dornei... atunci m-a invatat bunica sa hranesc iepurasii si sa beau lape de vaca muls acolo pe loc... atunci am ramas cocotata intr-um par batran cand toti verii mei au mers la masa si mi-a luat scara de langa pom... dar tot atunci am intalnit si prima vipera in fata careia am paralizat de spaima.

Colegii de scoala nu erau asa norocosi ca mine; prietenii de la bloc stateau toata vara in Bucuresti, iar eu la intoarcere trebuia sa le povestesc lor ce am vazut pe unde am colindat. La scoala luam inevitabil un 10 pe compunerea obligatorie la acea vreme cu titlul „ ce am facut in vacanta „... dupa care se asternea uitarea. Mi-as fi dorit sa ascult povestile altora, sa ii pot spune tatei „... acolo vreau sa mergem „. Dar multa vreme am mers doar unde au considerat ai mei ca merita. In mare ma simteam bine, ai mei fiind niste oameni tare simpatici si glumeti. O singura vacanta de cosmar am avut, cand am mers cu cortul. Am fost atat de nefericita incat m-am jurat ca nu voi mai repeta experienta. Si pana acum asa a fost. Au ramas martore ale acelor ani, zecile de albume de fotografii, si multe amintiri dragi mie.

Apoi a venit tineretea, cand locatia era mult mai putin importanta. Faceam turism de distractie, de dragul prietenilor nu al locurilor. Acea perioada o pot incadra la categoria „ turism nebun, din care ma intorceam mai obosita decat plecasem. Cred ca de atunci am ramas cu obiceiul ca la intoarcere sa mai am o zi de vacanta, inainte de a reveni la programul zilnic. Sa am timp sa ma adaptez. Cele mai mult la vremea accea mergeam la mare; ziua ne prejeam la Soare de dimineata pana sera, iar seara mergem in disco la dans. Cat era vara de lunga, in weekend-uri noi fugeam la mare vara si la munte iarna. Perioada asta a tinut putin la mine, doar vreo doi- trei ani. Ceva nu imi placea in mod deosebit. Cred ca nu era genul meu, dar de dragul amicilor participam.

Din acea perioada imi amintesc cu placere cele trei excursii in fosta URSS; alta lume... imbelsugata pentru noi, cu o istorie de imperiu, cu bogatii in palate si muzee... cum nu gaseam in Romania. Moscova m-a fascinat; bulevardele erau imense, hotelurile erau imense, opera era imensa... totul era „ balsoi „. Kremlinul era ceea ce chinezii numesc orasul lor interzis. Desigur imbinam placutul cu utilul si faceam si turism de „ shoping „ sau cum se zicea la vreme aia „ de bisnita „. Caci de acolo veneam incarcata cu o multime de lucruri pe care dupa ce le vindeam recuperam banii de excursie plus un profit frumusel.

Apoi a venit marea schimbare in Romania, cand mi-am spus in sinea mea ca cel mai mult imi doresc sa calatoresc; sa vad cat mai mult din lumea asta, sa calc pe urmele diverselor personalitati, sa simt briza altor mari decat Marea Neagra, sa aud cum fosnesc palmierii nu doar brazii, sa simt dogoarea aerului fierbinte in desert, sa gust altceva decat samale cu mamaliguta (delicioase dealtfel), sa beau ozo, sa dansez greceste, sa ascult o orga intr-o catedrala... si cate si mai cate sunt de vazut si de facut in lumea larga.

Primele experiente dupa 1990 au fost legate de un turism de relaxare. In Antalia am vazut ce inseamna un resort si cum te simti la un hotel de cinci stele cand ai AI. Cum e sa nu faci nimic... sa stai la piscina, sa te intorci de pe o parte pe alta, sa te muti de la Soare la umbra si sa mananci mai mult dect iti trebuie, doar de pofta si de curiozitate. Serile lor cu programele de animatie mi se pareau super. Veneam din Romania, unde anii la rand restaurantele se inchideau la ora 22.00 si doua sapatamani cat stateam acolo fiecare noapte era o mare petrecere; bautura si mancarea erau la discretie, animatorii frumosi si veseli de parca erau incarcati la baterii si toata lumea prietenoasa. Croazierele pe mare cu peste fript la gratar chiar acolo, pe vaporas, erau o incantare. La intoarcere doua zile erau dedicate Istanbulului; cat de fascinata am fost prima oara in bazar... nu are rost sa mai spun. Cat de incantata am fost de toate dulciurile si cum imi placea sa manac la terase la care sa vad eu cum prepara bucatarul sis kebab si doner, in fara clientilor... poate parea azi o chestie banala. Dar pentru mine erau noi si interesante. Ce ochi cat cepele am avut prima oara in Dolmabahce nu va puteti imagina (a doua oara doar gura o mai deschidem din cand in cand ca pestele pe uscat).

Dupa trei vacante de acest fel a venit randul Greciei sa o descopar. A fost dragoste la prima vedere. Trebuie sa recunosc ca acolo am vazut (nu doar odata) cei mai multi barbati frumosi / mp din lume. Acolo am prins gustul fructelor de mare, acolo am mancat smochine proaspete culese din curtea vilei la care am stat prima oara, si mi-am cumparat primele statuete din alabastru si o scoica mare..... cine mai era ca mine?

Un lucru a fost mereu comun turismului facut de mine; dorinta de a vedea si intelege pe cat posibil intr-un timp scurt istoria, traditiile si civilizatiile popoarelor cu care am intrat in contact. Dezamagiri mari nu am avut niciodata; poate pentru ca ma documentez inainte sa plec si pentru ca prefer sa nu am asteptari peste masura si mai bine sa fiu placut surprinsa cand ajung la destinatie. Pentru ca stiu sa separ gunoiul aruncat in spatele unui bloc, de zambetul vanzatorului din magazin.

Pentru mine este o binecuvantare ca nu suntem toti la fel. Cum eu nu sunt la fel cu voi, care citi randurile mele, tot asa noi ca popor nu semanam cu egiptenii, cu turcii sau cu nemtii, cu grecii sau cu francezii si tot asa.

Am descoperit rabdarea si tenacitatea beduinilor, cand am calatorit prima oara in Sahara. Am ramas placut surprinsa de deschiderea catre civilizatia occidentala, a iordanienilor, despre care s-ar crede, ca arabii fiind sunt mult mai conservatori. Am simtit un fior unic, ce m-a stabatut din talpi pana in varful capului, intr-un mare templu in Egipt si a fost singura data cand am avut acea unica senzatie de „ deja vu”. Am ramas de multe ori muta de uimire in fata sau in interiorul unor mari palate si catedrale europene. Fiecare cu farmecul ei... fiecare cu maretia si frumusetea ei.

Cand eram mica si ma intreba cineva ce vreau sa ma fac cand voi creste, raspundeam senina „ turist”. Si acum tot asta imi doresc cel mai mult; nu sa fiu foarte bogata, dar sa am suficient de multi bani incat sa nu imi lipseasca nimic, si sa calatoresc mult... mult de tot. Sa imi umplu casa cu amintiri din calatorii si cu albume cu fotografii. Sa cunosc oameni, sa schimb cateva vorbe cu ei, sa dau mana si cu un suedez, dar si cu o indianca, sa ma incante si un delfin, dar si un fluture. Sa am ce povesti nepotilor si sa am la ce sa ma gandesc cu drag la batranete.

Sa fii turist este o arta; unii o au in sange... altii o invata.

---

VIZUALIZĂRI: 2483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI