Greu la deal cu burta plină – Dalboka Ferma de midii

TIPĂREȘTE

Când ne-am hotărât că anul acesta mergem la Constanţa, am stabilit câteva detalii privind plimbările noastre pe litoral.

Eu am insistat să mergem într-o zi şi în Bulgaria, vizităm Cap Kaliakra şi la final mâncăm la Dalboka.

M-am documentat aici pe AFA şi am văzut că sunt articole scrise pro sau contra despre această locaţie. Pro sunt articolele unde colegii recomandă măcar o dată să ajungi aici pentru midii iar contra sunt articole, mai vechi cei drept, legat de furtul din maşinile lăsate parcate pe drumul până la locaţie.

Recunosc că despre aspectele negative privind parcarea maşinii sau drumul în pantă nu i le-am spus soţului, l-am convins doar spunându-i că merită să ajungem şi noi să mâncăm midii – el fiind mare amator.

Am urmat sfatul colegilor şi am plecat la drum într-o zi de joi pentru că la sârşitul săptămânii este foarte aglomerat.

Am plecat din Constanţa pe la 7,30 via Mangalia pentru câteva ore de plajă şi după aceea drumul spre Bulgaria. Drumul din Constanţa până la Mangalia este bun, se aglomerează pe podul de la Agigea, unde se circulă pe o singură bandă şi dacă mai prinzi şi o oră de vârf cu trafic intens, aşa cum am prins noi la întoarcere, se stă în coloană.

În Mangalia am lăsat maşina în parcarea de lângă port, care culmea este fără plată, am stat la plajă până pe la ora 11 şi am ridicat ancora şi am plecat la drum spre Dalboka, pe binecunoscutul drum cu ieşire la vamă prin Vama Veche.

La graniţă erau ceva maşini, am trecut fără probleme, la prima gheretă am cumpărat vigneta cu 8 euro. Aici fac o paranteză, de câte ori am trecut prin Bulgaria nu am avut niciodată leva, pe unde am fost şi trebuia achitată vreo taxă am plătit în lei sau euro, dar trebuie să recunosc că plăteşti mai mult în lei sau euro pentru că bulgarul îţi face paritatea convenabilă lui, dar nu am avut probleme din punctul ăsta de vedere.

Am intrat în Bulgaria, drumul bun fără trafic intens, nici un poliţai, am mers până la intrarea în Kavarna unde este o intersecţie cu indicatoare către Cap Kaliakra, am făcut stânga. Ce am observat de data aceasta în Bulgaria că sunt şi la ei indicatoare din acelea pe fond maro-roşcat cu obiective turistice de vizitat.

Cum intri pe acest drum spre Kaliakra primul indicator ne arată că drumul este cu denivelări pe o distanţă de 6 km, n-a fost chiar aşa de rău, se circulă bine.

Pe acest drum erau mai multe maşini cu numere de România, uite că mai sunt şi alţi la plimbare ca noi am zis eu, încercând să fiu atentă la indicatorele cu Dalboka, toţi cei din faţa noastră fac dreapta, noi o ţinem înainte.

Da, am ratat intrarea spre Dalboka şi am zis lasă că este mai bine, mergem la Kaliakra vizităm ruinele cetăţii şi la întoarcere mâncăm. Zis şi făcut.

Trecem prin Bulgarevo şi ajungem la poarta de taxare pentru a vizita Kaliakra. N-am realizat sau poate nu m-am documentat eu mai bine că se plăteşte taxă, 3 leva de persoană, dar băiatul de la intrare ne-a taxat cu 10 lei de persoană, nici o problemă, asta e.

Am lăsat maşina în parcare, care era plină, şi am mers să vedem Kaliakra.

Despre aceste locuri n-am să vă spun prea multe, sunt aici pe AFA multe articole cu toată istoria locului, doar atât vă pot spune că locul este superb.

Fiind deja ora 14, soarele ne ardea era o căldură sufocantă, ne era foame şi sete aşa că ne-am întors spre Dalboka.

Am trecut de Bulgarevo şi eram atenţi de data aceasta la indicatorul de Dalboka, îl vedem, facem stânga şi mai mergem aprox. 1,5 km (cf. indicatorului) pe un drum betonat.

Trebuie să recunosc că eu am crezut că Dalboka este o localitate pe malul mării unde este şi acest restaurant. Dar nu, este un drum care duce numai la acest restaurant.

Bun, am ajuns la primul loc de parcare unde erau destule maşini printre care şi un autocar cu numere de CT. la umbra căruia stătea şoferul cu o doamnă de vorbă. Parcăm şi noi lângă ei şii întreb aici este Ferma de midii? Aici este prima zonă de parcare dar până jos mai aveţi de mers şi o să vedeţi cum este la întoarcere după ce mâncaţi.

Haide şi noi pe jos, în faţa noastră coborau o familie cu o fetiţă de câţva anişori, dacă au luat-o ei per-pe-des putem şi noi.

Ştiam că drumul este în pantă, chiar abrupt, acum i-am spus soţului ce recomandări au făcut colegii să nu ne aventurăm până jos cu maşina dacă avem maşină cu garda joasă.

Am coborât, pe stânga drumului mai erau maşini parcate, am ajuns la poarta de intrare în restaurant şi când ne-am uitat înapoi soţul a zis că nu s-ar fi încumetat să coborâm cu maşina, în condiţiile în care nu prea erau locuri de parcare şi mai are şi ambreiajul cam uzat.

La poartă, unde şi acum erau muncitori care construiau cred că o terasă, am coborât cele câteva trepte (sub care există toaleta imediat în dreapta, pe care am descoperit-o la plecare, pentru că mai există o clădire unde sunt toalete, intre cele două restaurante, dar pe care nu v-o recomand) şi ne-am îndreptat spre terasa din dreapta.

Prima impresie a fost de mirare, amplasarea este superbă, mie mi s-a părut inedit. Ceva rustic, ceva practic, umbră de la copaci dar şi de la plasele amplasate deasupra meselor de pe malul mării, mese şi băncuţe din lemn dar pe mese feţe de masă albe de mătase. Mai există un rând de mese sub o terasă acoperită la baza stâncilor, dar acolo nu era nimeni, toată lumea vrea pe malul mării.

Mesele de pe terasă erau toate ocupate, ne-am învârtit puţin pentru recunoaştere şi poze, moment în care se ridică doi tineri de la o masă unde ne-am aşezat noi. Masa era la malul mării în dreptul ferestrelor de la bucătărie unde ospătarii dau şi luau comenzile cu mâncare.

Imediat a venit o tânără pe care am salutat-o româneşte şi ne-a înmânat meniul în limba română. Bogat meniul, predomină midiile, gătite în toate felurile posibile şi peşte.

Am comandat: o porţie de icre şi una de midii marinate cu pâine prăjită – acestea fiind prezentate în meniu ca gustări pregătitoare, o ciorbă de midii şi una de peşte, o porţie de midii la tigaie şi o scrumbie la grătar, eu am băut bere locală Kamenica iar soţul apă, că de el conducea şi la întoarcere.

N-am aşteptat foarte mult, imediat mi-a fost adusă berea-într-o halbă daia din sticlă groasă de juma de litru-după care ne-a fost adusă mâncarea în ordinea pe care v-am spus-o mai sus.

Probabil unii o să zică mamă cât au mâncat ăştia, dar logica noastră a fost să luam căte ceva din toate şi să mâncăm amândoi. Totul a costat 44,80 leva, i-am spus tinerei că plătim în lei, a făcut imediat socoteala şi ne-a arătat pe telefon 117 lei, am achitat în final 130 lei cu tips cu tot.

Totul a fost foarte bun, se simte că midiile şi peştele sunt proaspete. Soţului i-au plăcut cel mai mult midiile marinate, altceva faţă de ce mai găseşte el pe aici pe la noi.

Concluzia noastră a fost că se mănâncă ieftin şi bun, făcând comparaţie cu ce am plătit noi pe la restaurantele din Constanţa.

Am mâncat, ne-a plăcut, ne-am simţit bine, dar trebuie să ne mai şi întoarcem de unde am plecat. Eh şi acum să vezi cum urci cu burta plină. Am urcat încet pe partea stângă a drumului unde mai este şi câte un pic de umbă, cu pauze dese la umbra copacilor de pe margine, şi am ajuns la maşină pe care am găsit-o întreagă şi nevătămată. La întoarcere în maşină i-am spus soţului ce au păţit unii cu ani în urmă, replica lui a fost şi acum îmi spui? , da dragă dar asta a fost demult, acum nu s-au mai întâmplat chestii deastea.

Vă recomand cu plăcere acest restaurant la care puteti ajunge în drumul vostru spre sau din staţiunile de pe litoralul bulgăresc sau să faceţi ca noi dacă sunteţi la mare pe litoralul românesc, pentru că de la vamă până la Dalboka sunt exact 48 de km, pe care îi poţi face lejer cam într-o oră.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 3193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI