NU recomand!!!

TIPĂREȘTE

Sâmbătă, 9 iunie se organizeză o întâlnire cu colegii mei din liceu și cu Dirigu... mă anunță soțul.

Unde? stai să vedem câți ne adunăm și unde găsim cazare, dar să fie cât mai aproape de Timișoara, să-i fie mai ușor Dirigintelui.

Pun aici o paranteză – am participat și la întâlnirea de 20 organizată la Craiova, foarte impresionată am fost de cum au decurs lucrurile – acum sunt 28 de ani de la terminarea liceului, iar Dirigintele a insistat să se mai întâlnească, doarece are o vârstă (79 de ani) și nu știe dacă mai ajunge la întâlnirea de 30 ani. Precizez că a venit cu Loganul lui de la Timișoara!!!

Binențeles, ca de fiecare dată cineva trebuie să se ocupe de organizare. Și ca de fiecare dată s-a ocupat tot colegul și prietenul nostru de la Craiova.

S-a stabilit întâlnirea la Herculane și după multe dezbateri pro și contra s-a hotărât cazarea pentru o noapte la Hotel Ferdinand.

Când am văzut pe AFA ce s-a scris despre acest hotel, am plecat către Herculane cu inima îndoită, dar până la urmă am zis ”om trăi și-om vedea”.

Pentru noi a fost un motiv în plus de plimbare, această întâlnire de la Herculane.

Sâmbătă nu foarte de dimineață am plecat spre Herculane, nu ne-am grăbit deloc, ne-am orit la Pitești, la Craiova, la Severin unde am mâncat de prânz la Taverna Sârbului-voi scrie separat un articol-și de aici nu reușeam să plecăm de ploaie și furtună.

Nu am reușit să vedem Dunărea, așa de tare ploua la un moment dat în drum spre Orșova.

Am ajuns în Herculane când Simona câștigase al doilea set, am ținut să menționez asta pentru că toată lumea era în holul hotelului la bar se uitau la meci.

Când am ajuns la hotel se vedeau urmele furtunii ce tocmai trecuse și pe acolo, nu mai era curent, fumătorii pe afară... unii pe telefoane... ne amuzam de situație.

S-a făcut lumină într-un final... am văzut victoria Simonei... am mers la recepție să primesc cheia de la cameră... o fătucă fără nici un chef mi-a dat cheia fără nici un fel de formalități... a ba da, a făcut o copie după CI... dar fără să semnez ceva...

Hotelul Ferdinand de găsește în centrul istoric al stațiunii în Piața Hercule.

Este monument istoric, fiind construit în anul 1810. În anii 2001-2002, a fost reabilitat și modernizat, după care a fost redat circuitului turistic ca un complex hotelier cu cazare de 3*, restaurant cu o frumoasă grădină de vară în spatele hotelului și bază de tratament.

Imaginați-vă că de atunci nu s-a mai făcut nici un fel de imbunătățiri...

Ce-am găsit eu acolo – aer închis... poate de la apele sulfuroase... neîngrijit... prăfuit... îmbâgsit... personal depășit de situație...

Imaginați-vă un hotel care mai rezistă pentru că are bază de tratament, oaspeții lui fiind majoritari pensionari. Și poate ocazional și turiști mai tineri pentru că acceptă tichete de vacanță.

Eiiiii... și ne-am dus noi 21 de persoane odată, în vreo 10 camere... pentru o noapte.

Din exterior clădirea hotelului nu pare veche... văruit cu alb... ferestre termopan... 2 etaje.

Intrăm... aici holul pare impozant, păstrâdu-se erhitectura inițială. Pereți groși de juma de metru, marmură peste tot, scări de acces către etaje duble și pe stânga și pe dreapta.

Recepția în stânga, în dreapta este un mic bar cu mese și scaune și cu LCD fixat pe un perete și mai departe se intra în restaurant.

La jumătatea scărilor spre etajul unul, există o ușă de ieșire către grădina din spatele hotelului. Un bar cu mese și scaune cam obosite, unde dimineață ne-am băut cafeaua.

Grădina dădea semne de neîngrijită... a fost odată frumos gândită. Scări spre foișoarele amplasate printre copaci, căsuțe pentru păsărele prin copaci, podeț peste un pârâiaș ce se termina într-o minicascadă.

Am stat și noi într-un foișor până s-a întunecat, nu avea lumină... pentru că :p... și la ora stabilită pentru cină am mers în restaurant.

Camera noastră am avut-o la etajul 1 cu fereastra către stradă, fără balcon. Nici o cameră nu are balcon.

Aer închis, miros greu. O cameră foarte înaltă, cu mochetă grena și mobilier normal pentru o cameră de hotel, dar nu de 3*. Cuier cu oglindă după ușă, masuță pentru bagaje, birou cu minifrigider gol pitit sub birou, dulap cu două uși, o minimăsuță cu două minitaburete...

Pat matrimonial cu două saltele uzate, cu oglindă pe tablierul patului =)) dar care nu a scârțiit. Noptiere stânga și dreapta patului la fel și veioze din care numai una avea un bec și funcționa.

Lenjeria albă, uzată cu un miros de vechi sau poate un detergent care nu plăcea nasului meu:(

Ascuns după perdea și draperii stătea un aparat dezmembrat și rupt din toate închieturile, care nu i-am înțeles rostul dacă tot era nefuncțional. Sau poate făcea parte din inventarul camerei și acolo trebuia să stea » :)

Fereastra din termopan, are fixate pe ea rulouri jaluzea, ce impiedicau deschiderea singurei ferestre mobilă la maxim. Noi am lăsat-o batant până am venit în cameră la culcare.

Foarte importat, aveam trei pahare, două de plastic în baie și unul de sticlă pe minimăsuță și o scrumieră!!! De ce scrumieră într-o cameră fără balcon... n-am înțeles!!! Poate de aici și mirosul greu din cameră!!! Păi dacă avem scrumieră putem fuma, Nu???!!! » :)

Baia – utilată și funcțională. Apă rece și caldă a fost fără probleme. Două săpunele, două plicuri cu gel și căte două prosoape de fiecare, mari și mici, din care atârnau ațele de vechi ce erau... albe au fost odată...

Am reușit să dormim cu chiu cu vai, o noapte... dar mai mult nu cred că aș fi rezistat!!!

Cum vă spuneam personalul a fost depășit de situație.

Am stabilit pentru cină un meniu fix pentru toți, ceafă cu cartofi aurii și salată de roșii, cost 40 lei.

La ora 20,30, băieții se chinuiau să facă o masă comună să putem sta cu toții... au reușit într-un final.

Cina- sau mai exact mâncarea, a fost un fiasco – ceafa a fost tare, cartofii n-au fost aurii au fost o budincă (bunicică), salata de roșii peste care a venit mai târziu o doamnă și ne-a mai pus câte o felie de brânză... Asta a fost cine a putut a mâncat cine nu... nu!!! » :)

Băutura – cel puțin aici ne-au lăsat cu vinul nostru, dar le-am terminat apa minerală =))

Lăutari aveți? -uitei colo în colț... un amplificator cu boxe, a funcționat... noroc cu tehnologia asta... dar să nu dați muzica tare... să nu faceți gălăgie mare sau scandal «:-P

Una peste alta ne-am amuzat teribil... am făcut haz de necaz... în final ne-am distrat.

Micul dejun – inclus în preț tip bufet suedez, am avut ce alege de pe platourile puse la dispoziție. Mezeluri, brânză, cașcaval, omletă, crenwuști, cârnăciori prăjiți, roșii, castaveți, ardei, ridichii și iaurt.

Ceai și cafea. A fost ok.

Cafea am comandat de la bar și am stat pe terasa din spatele hotelului unde ne-am făcut siesta de dimineață, asta după ce am golit noi masa de pahare și scrumiere pline rămase de cu seară »:(

Pentru noi a fost o experiență... această cazare și să credeți când se scriu și lucruri neplăcute despre asemenea locații de cazare. Dacă nu mai investesc sau nu mai schimbă un pic lucrurile nu cred că mai rezistă pe piață. Păcat că au bază de tratament și nu știu să o valorifice, bază pe care nu am reușit să o văd ca să vă pot spune cum era și pe acolo...

A fost o plăcere întâlnirea cu colegii soțului, cu ei ne-am distrat și ne-am simțit bine.

Despre stațiune nu pot spune că s-au schimbat prea multe, clădirile istorice sunt în continuare în paragină. Aer curat, curățenie prin parcuri, multă verdeață... în rest nimic nou.

Ah, era să uit dacă ajungeți în Herculane să nu uitați să plătiți parcarea prin sms, indiferent unde vă cazați. Cred că nici nu mai contează cât costă ora de parcare, noi ne-am amuzat =))

O plimbare prin Herculane vă recomand, dar cazare la Hotel Herdinand, NU!

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2452 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI