Turul insulei Zakynthos cu autocarul

TIPĂREȘTE

Despre turul insulei Zakynthos cu autocarul părerile sunt împărțite. Unii spun că nu are nimic special, că obiectivele nu sunt cine știe ce, alții spun că excursia merită și banii și timpul alocat. Pentru că făcuserăm o plimbare pe mare, în jurul insulei Zakynthos descoperind frumuseți naturale nebănuite, doream să aflăm câte ceva și despre viața satelor, despre tradițiile locale și despre ocupațiile actuale ale localnicilor. Am considerat că cea mai potrivită în acest sens este o excursie cu autocarul, cu ghid care să ne spună istoria locurilor și care să ne ducă la cele mai importante obiective de vizitat.

20 euro/persoană a costat excursia pe care am achiziționat-o pentru ziua de 20.09.2017. Locul de plecare din Laganas (unde aveam cazarea) era același ca și la celelalte excursii - Zante Park Hotel. Atâta doar că plecarea fiind la ora 8.00, nu aveam timp să luăm micul dejun la restaurantul hotelului (programul acestuia era 8.00-10.00) și a trebuit să ne pregătim fiecare câte un sandwich pe care l-am luat la pachet. Dacă vă interesează amănunte, citiți Astir Palace - un hotel de 4*. Cei de la hotel s-au dovedit originali și la acest capitol.

Microbuzul care ne-a preluat din Laganas ne-a condus în Zante Town, în port, unde ne aștepta un autocar supraetajat și ghida, o poloneză simpatică. Ea ne-a oferit câte o hartă a insulei pe care erau marcate punctele de interes ale turului. Această hartă, precum și prezentarea ghidei - în engleză și poloneză (pentru că avea și conaționali în grup) - vor constitui scheletul articolului de față.

În orașul Zakynthos (Zante, cum îi spuneau veneţienii), reconstruit aproape în totalitate după cutremurul devastator din 1953, nu am zăbovit. N-am regretat acest fapt deoarece noi îi dedicaserăm deja o zi întreagă la începutul săptămânii. Autocarul ne-a urcat pe dealul Bohali, în satul cu același nume. Cred că o plimbare prin Bohali sau măcar un scurt popas acolo, ar trebui să figureze pe lista oricărui vizitator al insulei. De sus, de lângă bisericuță, ai parte de cea mai frumoasă panoramă asupra orașului, a portului și a întinderilor marine. Biserica Fecioarei Maria din Hrysopighi (care se zărește pe deal chiar din port, de la țărmul mării) adăpostește valoroase icoane bizantine, o catapeteasmă aurită și fresce foarte vechi parțial ascunse de zugrăveli ulterioare. Am aflat că tot pe dealul Bohali există și un castel venețian întărit cu bastioane. Pentru că programul zilei era destul de încărcat, n-am ajuns și la castel.

Drumul nostru a continuat spre Kalipado pentru o vizită la Callinico una dintre cele mai vechi și mai renumite crame din insulă. Locul este frumos, pitoresc şi interesant nu doar pentru iubitorii de vinuri. Am văzut instalații moderne, din inox, pentru prepararea vinului, butoaie uriașe, sticle cu vinuri puse la învechit, decoruri care dau cramei un aer tradițional, mult lemn și o curățenie fără de cusur. Păpușile Muppets - simpaticele personaje din The Muppet Show - cunoscute și nouă din serialele de televiziune, sunt prezente pe o poliță înaltă, aproape de grinzile acoperișului. La Callinico ni s-au oferit spre degustare mai multe tipuri de vin. N-a fost o degustare ca la carte. Aici totul a fost foarte simplu și - cred - menit doar a te face să știi ce să alegi atunci când cumperi. "Degustătorii" ajungeau rând pe rând la tejgheaua de unde își luau câte un pahar și apoi indicau sticla cu soiul pe care voiau să-l încerce. Puteai să le încerci pe toate (erau 10-12 vinuri), alb sec și demisec, roșu demisec, Verdeea - vinul tradițional de Zakynthos (alb, sec), precum și un vin roșu, de desert, foarte dulce, asemănător vinului liturgic grecesc. Nu era indicată o ordine anume și nici nu se făcea o descriere a fiecărui soi în parte. Toată lumea stătea în picioare, cu paharul în mână. Eu am încercat doar vinul de desert, iar soțul meu vreo patru pentru ca în cele din urmă, mulțumit de calitățile vinului Retzina - cu totul diferit și mult mai bun decât ceea ce-i adusesem eu din supermarket - a decis să cumpere.

A vizita o fabrică în care se obține uleiul de măsline este - cred - foarte important într-o țară în care acesta se găsește pe toate drumurile și este lăudat în unanimitate. Se spune că Grecia este cel de-al treilea producător mondial de ulei de măsline și primul în ceea ce priveşte ponderea uleiului extra virgin în totalul cantității de ulei de măsline produs. Și se mai spune că în Zakynthos sunt aprox. două milioane de măslini din cei trei sute de milioane cât are Grecia. Cine să-i fi numărat? În orice caz, acum, după incendiul care a devastat culturi întregi de măslin, în Zakynthos sunt ceva mai puțini.

Zona cu cea mai importantă producţie de ulei de măsline din Zakynthos este în jurul localităţii Lithakia, aflată în sudul insulei. Acolo, la Aristeon Elaiotriveio, am poposit și noi. Este o companie mică, o afacere de familie înfiinţată în 1850, în vremea în care uleiul se presa cu roţi de piatră puse în mișcare de măgăruşi. În prezent utilajele sunt foarte moderne și produc ulei certificat biologic. Cele depășite și scoase din uz alcătuiesc muzeul în aer liber care se poate vizita fără a se plăti vreo taxă.

De la un ghid local care ne-a întâmpinat și ne-a condus peste tot, am aflat multe amănunte privind procesul de producție. Ne-a spus că Aristeon deține parcele proprii cultivate cu măslini (am și văzut o parte dintre ele), dar că sunt procesate și măsline aduse de alţi fermieri, plata fiind 10% din producţia de ulei. La Aristeon se obțin și uleiuri speciale de măsline aromatizate cu usturoi, lămâie sau portocală amară. Vizitatorilor li se oferă spre degustare ulei de măsline cu pâine de casă și măsline din regiune. Eu n-am avut această curiozitate. Am pierdut ceva timp studiind produsele expuse la vânzare (uleiuri ambalate în recipiente metalice de diferite capacități, precum și cosmetice realizate cu ulei de măsline) și prețurile lor neașteptat de mari dat fiind că sunt prețuri de producător.

Părăsind Aristeon, încet, încet, ne apropiam de partea de vest a insulei. La Kiliomenos - sat montan aflat la 16 km de Zante Town, cunoscut și sub numele de Agios Nikolaos - nu am oprit. Ni s-a semnalat din mers biserica dedicată Sf. Nicolae, un lăcaș orthodox datând din 1893 al cărui turn-clopotniță a fost construit de meșteri pietrari locali. Această lucrare deosebită, precum și casele de piatră tipice arhitecturii tradiționale a insulei au adus faimă micului sat Kiliomenos.

După satele Agios Leontas, Exo Hora unde am poposit câteva minute pentru a vedea un măslin despre care se spune că are 2000 de ani, trecând prin Maries am ajuns la Anafonitria. Aici, foarte aproape de coasta de nord-vest a insulei, la numai 3 km de Golful Navagio, am poposit mai mult. Urma să vizităm Mănăstirea Anafonitria cea mai veche așezare de cult (1429) care a dăinuit pe insulă. Un turn pătratic din piatră și o clopotniță întâmpină la intrare. Curtea - un loc deosebit, liniștitor - este înconjurată de ziduri de piatră și învăluită de multă verdeață. Biserica modestă la exterior, adăpostește adevărate valori picturale vechi, scoase la iveală parțial. Nu am făcut fotografii în interior. Ni s-a spus că Agios Gerasimos - protectorul Kefaloniei, a trăit ca pustnic la Anafonitria și că Agios Dionisios - sfântul protector al orașului Zakynthos, a fost starețul acestei mănăstiri, aici petrecându-și ultimii ani din viață.

Popasul la Anafonitria s-a prelungit pentru o pauză de cafea și o vizită la tarabele cu suveniruri tradiționale, locale. Pentru mine, cel mai frumos suvenir a fost o familie de măgari cu un măgăruș pe care mama lui îl hrănea.

Spuneam în alt articol că la jumătatea drumului dintre satele Anafonitria și Volimes există un drum asfaltat care duce la un parc în care s-a amenajat un balcon special pentru a admira și a fotografia Navagio de la înălțime. Nu voi reveni cu descrierea magnificei plaje Navagio cu epava ei pentru că deja am făcut-o atunci când am relatat despre plimbarea pe mare, în jurul insulei Zakynthos. Subliniind că priveliștea panoramică și plaja Navagio văzute de pe promontoriu sunt fantastice și e păcat să le ratați dacă ajungeți în Zakynthos, vreau să îndemn la precauție pe cei care suferă de rău de înălțime. Am văzut o tânără care a leșinat chiar mai înainte de a ajunge la marginea balconului. A devenit palidă ca un cadavru, ochii îi alunecau în toate părțile, iar picioarele i se înmuiaseră și era gata să cadă. A fost scoasă de acolo pe brațe. Mi-a fost tare milă de biata fată și n-aș vrea să știu că o mai pot păți și alții.

Coada este ordonată și merge relativ repede pentru că toți sunt conștienți că așteaptă și alții la rând. Dar dacă tot ați ajuns acolo, vă puteți prelungi plimbarea pe stânci, de-a lungul coastei, pe cărări deja trasate. Veți avea parte și de alte peisaje la fel de mirifice. Este nevoie însă de încălțăminte potrivită pentru deplasări pe cărări pietroase și un pic de atenție la arbuștii care vă pot zgâria pe picioare.

La Agios Nikolaos, în nordul insulei, am făcut cea mai lungă oprire. Micul sat Agios Nikolaos nu are nimic extraordinar în afară de un port de unde te poți îmbarca pe ferry-boat pentru Kefalonia sau poți lua o barcă pentru a explora de pe mare o mică insulă nelocuită, precum și celebrele Peșteri Albastre. 7 euro/persoană costă această plimbare care nu este inclusă în prețul excursiei. De asemenea, tot neinclusă în preț a fost și masa de prânz pe care am servit-o la una dintre tavernele din port. Tocmai când intram și luam loc la o masă, din senin, s-a pornit o ploaie scurtă, răpăită. Politicos, ospătărița ne-a întrebat: "Vreți să comandați ceva sau doar v-ați adăpostit de ploaie?" Noi chiar voiam să mâncăm pentru că - plecați de dimineață, fără să fi luat micul dejun - ni se făcuse tare foame. Nici n-am terminat masa că ploaia s-a oprit, iar apa de pe străzi s-a scurs lăsând caldarâmul uscat.

După Agios Nikolaos, ne-am reluat călătoria de astă dată pe drumurile din partea de est a insulei. De-a lungul coastelor frumoase, privind când marea cu apele ei albastre, când muntele străbătut de drumul în pantă, cu serpentine, am revăzut plajele estice (de astă dată de pe uscat). La ora 17.00 eram deja în Zante Town și foarte curând în Laganas, stațiunea în care eram cazați.

Concluzii

Insula Zakynthos este foarte frumoasă și văzută de pe uscat. Împărtășesc părerea celor care s-au exprimat că această excursie merită a fi făcută. În afara peisajelor pitorești și a plajelor minunate asupra cărora de astă dată nu am insistat prea mult, am văzut întinse păduri, livezi de citrice, plantații de măslin și viță de vie, chiparoși, pini, cactuși cu rod, yucca înflorită, precum și foarte mulți palmieri frumoși, leandri și bougainvillea de multe culori. Și am mai văzut întinse zone pârjolite de marele incendiu care a avut loc în august, doar cu o lună înainte de trecerea noastră pe acolo. Mulți pini și măslini au fost carbonizați, iar alții - arși doar parțial - își trăiesc agonia cu frunze maronii și trunchiuri crăpate.

---

VIZUALIZĂRI: 3985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI