Aproape de cer, am sărutat focul. Am bătătorit pământul, am atins apa

TIPĂREȘTE

Aveam șapte zile de vacanță. După acomodarea în labirint aveam de gând să-mi organizez puțin timpul astfel încât să îmbin utilul cu plăcutul dar să nu stresez prea mult oamenii care-mi erau alături.

Prezint prietenilor planul meu de vacanță, sunt refuzată elegant dar nostim de cei care doreau relaxare totală, mai ”tai” puțin din obiectivele turistice, verific agenda și sper din suflet ca totul să fie o reușită.

Așadar, în prima și a doua zi l-am descoperit pe EL, l-am studiat puțin, m-am relaxat și am așteptat a treia zi pentru aventură și distracție.

După bronzul de la ora 6 dimi și MD, ne îmbarcăm aproapte toți pe un vas de mici dimensiuni cu fundul din sticlă-Challanger, capacitate pentru 20 de persoane, excursia a fost achiziționată de pe plajă la un preț de 18 euro/persoană, copiii cu gratuitate, am obținut și un cupon de reducere 20% pentru următoarea excursie: spre Navagio.

Excursia era o plimbare de trei ore pentru a vedea țestoasele uriașe, Cap Keri, insula țestoaselor cu o oprire de o oră pentru plajă și baie, apoi insula Cameo-insula cu nume de săpun.

Căpitanul vasului era scorțos, avea o iubită tânără care făcea plajă pe punte sub privirile lui. Ne-a înghesuit ca sardelele, eram mai mulți la număr, vestele de salvare nu le-am zărit. În fața insulei Marathonissi era un vas oprit. Ne-am oprit și noi și am așteptat.

Am avut noroc, am văzut o ființă cu ochii blânzi și mari, cu o guriță drăgălașă, era o minunată broască țestoasă! Mergem spre Keri, spre peșteri. Acestea sunt grote săpate de apă în stâncile insulei. Culoarea apei și peisajul stâncos ne taie respirația. Valurile spumoase se izbesc de pereții albi. Îmbinarea de culori te îndeamnă să zâmbești cu toți dinții.

De aici ne întoarcem spre insula țestoaselor, o insulă micuță, cu stâncă și vegetație, mărginită de plajă cu nisip fin. O bălăceală a fost bine venită dar și o ședință foto. Acolo, pe insulă, vin drăgălașele și-și depun ouăle, zona este împrejmuită cu o sârmă/sfoară. În drumul de întoarcere, am poposit un pic aproape de mititica insulă Cameo pentru foto. Aveam în plan și o vizită pe acolo, dar pe uscat.

În a patra zi, mă mânca pielea, doream o aventură. Și am avut-o.

Pe la ora 12 îi propun domnului să închiriem o mașină și să mergem la Sf Dionisie. Aveam mai multe în cap, dar momeala a fost aruncată și prinsă. Închiriem un Nissan, benzină-1,5 euro/litru, 30euro/zi, nu am negociat nimic, veneam direct de pe plajă, îmbrăcată sumar, nu am vrut să pierd timpul aiurea, gătindu-mă.

Zante este capitala insulei, un oraș curat, frumos, cu un port măricel, un oraș istoric dar și centru comercial. După ce am parcat mașina pe marginea șoselei principale, am mers către catedrală. Înăuntru erau oameni puțini. Mi-am acoperit ținuta de plajă cu o cămașă și am pășit emoționată. Îmi doream să ajung aici de acum doi ani dar nu a fost să fie. Mi-am dorit să văd și să ating sicriul Sfântului care ”se plimbă” pe insulă, știți doar că-mi plac poveștile. Catedrala e superbă, am stat și am admirat îndelung picturile, candelabrele, vitraliile, chiar și scaunele. Nu mă întrebați detalii tehnice, nu le am cu astea. Sicriul l-am găsit în partea dreaptă, era impresionant de mare, l-am atins și m-am rugat pentru cei dragi.

Gata cu lacrimogenele, ieșim, cumpărăm verighete de la magazinul bisericii, plecăm spre Castelul Venețian. Am bântuit nițel până l-am găsit, am colindat îngustele străduțe, am urcat și am admirat peisajul superb, ruinele ”aveau program” până la ora 15 și nu le-am vizitat. Am savurat o delicioasă cafea la una dintre terasele de pe deal, priveliștea a meritat ”rătăcirea” noastră.

Am poposit la una dintre tavernele de pe faleză, în port, pentru o gustare rapidă, apoi am vizitat centrul, strada principală cu magazine de unde nu mi-am cumpărat nicio rochiță pentru că erau foarte scumpe.

Nici nu concepeam să nu ajungem la Capul Keri, așa că ne-am îndreptat spre Laganas dar am reușit să facem o scurtă oprire și să găsim drumul către micuța Cameo. Aceasta este proprietate privată, taxa de intrare este 5 euro, accesul este facil, pe un pod de lemn, peste mare, pe stânga și pe dreapta admirăm aricii care se odiheau pe stânci, pășim pe malul stâncos, vegetația este bogată, urc treptele dar nu intru, domnul nu dorea un efort prea mare.

După câteva fotografii, părăsim zona si mergem către sud, normal că ne-am pierdut prin munți, mi-am primit papara verbală de rigoare, reușesc să mă concentrez și într-un final găsesc calea cea bună. Drumul este minunat. Satele întâlnite sunt micuțe și uitate de timp, oamenii sunt modești și respectuoși.

Și... am ajuns. Eram aproape de cer, lumina era strălucitoare, un galben-portocaliu-roșcat. O platformă imensă, vegetație ascunsă mai mult mai puțin printre stâncile alb-gălbui. C a amuțit iar eu scoteam tot felul de sunete, eram încântată. Parcăm pe unde apucăm. O rulotă cu sucuri, apă și câteva chestii de ronțăit, baloți de paie acoperiți cu preșuri țineau locul scaunelor, butuci micuți care țineau loc meselor, un leagăn din sfoară și scândură, un țarc cu iezi și capre, pământul era roșu-maroniu, stâncile de la grote erau albe cu nuanțe de roșu, marea era albastră ca cerneala. Spectacolul de lumini și culori era grandios. Aveam în față un hău, marea și mingea de foc. Am studiat și oamenii dar și reacțiile lor, gesturile care le trădau fericirea de a fi martorul unui spectacol al naturii. Mulțimea era împrăștiată pe munte, care mai de care se fotografia cu mingea roșie. Eu am fost amețită de atâta frumusețe, a fost cel mai frumos apus de soare văzut de mine. Ca o balerină cu rochiță roșie, mărețul și-a întins ”poalele” peste mare, s-a furișat în albastrul infinit, roșul a fost ”înghițit” de apa ca cerneala, cerul a devenit martorul contopirii, s-a înroșit și el de emoție.

Ei, m-am trezit în cele din urmă, nu a fost un vis, am foto ca dovezi. Am avut parte de o excursie de o jumătate de zi, doar cu soțul meu, costul total ridicându-se la fabuloasa sumă de 30 euro mașina și 15 euro benzina.

Joi, în ziua a cincea, închiriem un Fiat, o rapandulă de 8+1 (75 euro mașina+25 euro benzina), doar trei din cele patru familii care eram în vacanță. A fost necesar permis auto pentru această categorie. Ne așezăm comod dar nu ne urnim din loc, domnul meu observă o pană de cauciuc în spate dreapta, rezolvăm pana cu ajutorul celor de la firmă, fără costuri suplimentare și pornim spre munți, spre vestul insulei.

Șoseaua e bună, cu pante nu foarte abrupte, peisajul montan ne răsfață ochii, din loc în loc câte un sătuc grecesc ne impresionează prin simplitate și naturalețe. Ajungem la ”Ship Wreck” adică pe o platformă imensă, stâncoasă, aridă, locul cu ”balconul” special amenajat pentru a admira Navagio de la înălțime. Pe platformă am găsit câțiva localnici care comercializau produse apicole. La balcon era coadă, am stat cuminți și sensibilizați de peisaj. Eram fericiți că puteam vedea acel colț de paradis. Imaginea scăldată în culori a fost spectaculoasă.

Eu am văzut stânca albă acoperită cu verdele vegetației sub forma unui crocodil. Doar eu, ceilalți n-au remarcat. Avea și ochi, avea și coadă, parcă era străjerul plajei Navagio. Dar știți că eu văd și personific elemente ale naturii, nu mă pot abține. În contrast cu stâncile albe era verdele închis al plantelor, valurile mării se spărgeau și se risipeau în turcoazul apei. Era un pastel, o poezie.

Ne continuăm drumul către Porto Vromi, coborâm pe șoseaua șerpuită, spre mare. Aici avem parte de un peisaj marin de excepție, ne minunăm și ne lăsăm purtați de vise. Portul este micuț, cu câteva vase de mici dimensiuni, vase care pleacă din juma în juma de oră către Navagio. Am găsit acolo o rulotă cu sucuri, apă și cronțănele, o terasă rustică amenajată pe un mal înalt, dar și toalete.

Cu o plajă micuță, Vromi te încântă cu o apă smarald, o culoare a renașterii, a primăverii. Apa e plină de stânci, bărcuțele ancorate pluteau, câțiva teribiliști se aruncau de pe trambulina din fier construită pentru senzații tari. Casieria era o chestie construită din câteva scânduri. Obținem un preț de 20 euro/persoană, copiii gratuitate, arătăm cuponul cu reducere 20% obținut de pe plaja Laganas, ne declarăm mulțumiți. Barca are o capacitate de 49 de persoane, noi eram vreo 60. Veste de salvare nu am observat. Pornim către peșterile albastre unde oprim pentru o baie, înaintăm prin valuri către epavă și-ntr-un final ajungem, ancorăm, coborâm în mulțimea de oameni, ne răsfățăm pe nisipul fierbine. Da, spre deosebire de Egremni, aici există nisip iar curenții marini nu sunt atât de puternici, se poate face baie lejer. Apa este turcoaz, încadrată de pereți stâncoși înalți de sute de metri, pe alocuri câteva stânci adăposteau la umbra lor turiștii care fugeau de razele puternice ale soarelui. Epava era ”călărită” de tineri, se amuzau, se fotografiau și-și scriau numele pe rugina vaporului.

Turcoazul revitalizant ne-a oferit o stare de bine, energii pozitive. Este culoarea săgetătorului, m-am încadrat bine în peisaj. Din Laganas mi-am achiziționat o rochiță cu aceeași nuanță, eu îi spun ”rochița Navagio”. După o oră de plajă, baie și foto, ne-am îmbarcat și am pornit spre Vromi, apoi spre plaja Banana. Era un obiectiv foarte lăudat de turiști, nu puteam să-l ratăm. Nu spectaculoasă, această plajă de fițe te întâmpină cu nisip fin, șezlonguri și baldachine, centru pentru sporturi nautice și cu două taverne frumoase, cu un design modern. Pe plajă sunt împânzite boxe mari, muzica e plăcută dar ”taie” zgomotul valurilor mării. Aici bate vântul tare, apa e caldă, intrarea în mare e lină și se adâncește destul de departe. Există dușuri și toalete, parcarea este generoasă, nu costă nimic. Am întâlnit și autobuze galbene care transportau turiștii din stațiuni către plaja Banana.

Am luat cina la una dintre taverne, oferta nu era bogată, prețurile erau piperate, ne-am hrănit ochii cu priveliștea mării agitate de vânt.

Am ajuns târziu la hotel dar ne-am declarat mulțumiți de aventurile trăite. Costul final a fost de 30 euro/persoană.

Acestea au fost cele trei excursii făcute de noi. Am comprimat cât am putut de mult. Am văzut cam tot ceea ce mi-am dorit. Nu ne-am obosit prea tare, am inspirat și expirat aerul vacanței, am răsfățat ochii cu palete de culori, am atins turcoazul, am sărutat roșul, m-am minunat de caretta.

Toate împreună și luate separat au contribuit la hrana sufletului. Sunt minunile Greciei, sunt valoroase, iar eu m-am răsfățat ca o prințesă în regatul vieții.

Rog melodia https://youtu. be/LqIlnF2zjz8

---

VIZUALIZĂRI: 4560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI