Romantische Strasse - Pe Drumul Romantic

TIPĂREȘTE

Mărturisesc sincer că nu auzisem despre acest drum pînă anul trecut, însă după ce am urmărit un documentar la televizor pe această temă, am ştiut imediat care va fi următoarea destinaţie de vacanţă.

Pentru cei care nu ştiu, Romantische Strasse sau Romantic Road este un traseu rutier îngust, de fapt Drum Naţional (are şi marcaje în acest sens) în landul Bavaria, cu lungime de cca 360 de km, care leagă mai multe orăşele medievale (dar şi cu vestigii de pe vremea Imperiului Roman), bine conservate şi avînd fiecare un farmec aparte. Acesta începe de la Wurzburg şi se sfîrşeşte la Füsen.

Fiind un traseu destul de scurt, dar cu multe obiective turistice ne-am propus să oprim şi să ne cazăm în mai multe oraşe pentru a ne bucura pe deplin de farmecul acestei zone, aşa că am conceput un traseu cu 4 cazări de cîte 2 nopţi plus cele 2 cazări de tranzit (dus/întors), rezultînd în total 10 nopţi. Este destul de greu să alegi dar opţiunea noastră a fost pentru Regensburg, un alt orăşel fermecător, situat la nord de Munchen (nu este pe Drumul Romantic), apoi Wurzburg, Augsburg şi Füsen situate pe Drumul Romantic.

Nici nu vă imaginaţi cîte lucruri am învăţat cu ocazia asta, ca de obicei m-am documentat în prealabil, am căutat pe net, am cumpărat ghiduri turistice (am găsit două despre Germania) şi mi-am pregătit un dosar cu toate informaţiile, detaliile privind istoria locurilor şi personalităţile remarcabile care şi-au pus amprenta asupra lor, obiectivele de vizitat, inclusiv distanţele rutiere dintre localităţi şi timpul de parcurgere.

Stînd în fiecare orăşel cîte 2 nopţi am avut destul timp să ne plimbăm (am făcut kilometri întregi pe jos), să ne aşezăm la terase să degustăm ceva sau să stăm pe cîte o bancă pe malul rîului. Un sfat: cereţi (pentru că nu vi se dă din proprie iniţiativă) la recepţia hotelului harta oraşului cu principalele obiective de vizitat. Noi am cerut de la fiecare hotel şi ne-au fost foarte utile.

Primul orăşel vizitat a fost Regensburg situat pe malul Dunării. Se spune că are peste 1500 de cădiri medievale din care 1000 au fost incluse în patrimoniul UNESCO. După ce ne-am cazat, ne-am îndreptat spre Podul de Piatră, primul construit peste Dunăre (în secolul XII) iar a doua zi am vizitat principalele obiective:

- Catedrala Sf. Petru cu multe vitralii medievale (unele din sec. XIV), este cunoscută în lume şi datorită corului său de băieţi;

- Porta Praetoria;

- Palatul Sf. Emeram, unul dintre cele mai mari palate locuite din Europa, cu Muzeul Thurn und Taxis şi bazilica Sf. Emeram, reşedinţă a bogatei familii Thurn und Taxis care şi-a cîştigat faima datorită organizării primului serviciu poştal imperial; aici sînt expuse multe mijloace de transport din secolele trecute: trăsuri, caleşti, şarete, sănii. Am mai văzut porţelanuri fine, diverse obiecte personale, bijuterii, multe cutii de păstrat tutunul acoperite cu pietre preţioase.

După cele 2 nopţi petrecute în Regensburg, dimineaţa după micul dejun am plecat spre Wurzburg. Însă, fiind o distanţă relativ mică (209 km), am făcut o escală la Nurnberg, un oraş deosebit de frumos şi cu rezonanţe istorice. GPS-ul ne-a dus într-o parcare situată chiar în centru, aşa că am avut timp să zăbovim cîteva ore şi să servim masa. Aici ne-am plimbat prin centrul vechi şi am intrat în Catedrala Lorenz. Am tras concluzia că acest oraş merită vizitat pe îndelete, poate cu altă ocazie ne vom caza aici.

Oraşul Wurzburg, capitala regiunii Franconia Inferioara, numit şi oraşul celor 100 de biserici poate fi considerat şi capitala vinului francon, care pe bună dreptate este bautura preferată a localnicilor. Dacă urcaţi pînă la cetatea fortificată puteţi vedea viile care înconjoară oraşul.

Cum am ajuns în oraş, după ce ne-am cazat, am pornit pe jos spre vechiul pod de peste rîul Main (Alte Mainbruke), cu cele 12 statui, apoi am urcat pînă la Fortăreaţa Marienberg. Vă recomand să urcaţi doar dacă aveţi condiţie fizică bună. Recompensa la coborîre a fost un pahar de vin rece servit la Alte Mainmühle, o terasă – restaurant situată la capul podului, cunoscută printre localnici şi turişti.

A doua zi am vizitat Domul Sf. Kilian şi luxosul Palat Residenz. Acest palat baroc, simbol al bogăţiei prinţilor episcopi, este renumit pentru scara sa înaltă pe al cărei tavan este pictată cea mai mare frescă din lume.

Din păcate, multe clădiri din această zonă au fost distruse în al doilea război mondial, fiind apoi reconstruite cu fidelitate. Nici Residenz nu a făcut excepţie, am văzut expuse fotografii realizate după bombardamente.

Deosebit de frumoasă este şi grădina din curtea palatului.

Spre deosebire de Munchen, unde aproape toată lumea serveşte bere, în Wurzburg pe primul plan se află vinul alb „de Wurzburg” sec şi demisec comercializat în nişte sticle gen ploscă, numite „bocksbeutel”, în mai multe sortimente cu conţinut destul de mic de alcool: Silvaner, Muller-Thurgau, Bacchus, Riesling, etc.

Deşi ne-am propus să mergem la o degustare de vinuri nu am reuşit, aşa că am servit la masă ori de cîte ori am avut ocazia. Poate data viitoare vom merge...

Veţi găsi multe magazine cu renumitele vinuri, aşa că vă recomand să nu plecaţi din acest oraş fără cîteva sticle care să fie produse chiar în Wurzburg (noi am luat Juliusspital). Deşi nu mă omor după vinul alb, preferînd berea şi apoi vinul roşu, a trebuit să recunosc că vinul alb servit foarte rece este de nota 20. Nu degeaba a fost vinul preferat al lui Goethe. Destul de bun este si cel roze.

Plecînd din Wurzburg am luat-o pe Drumul Romantic şi ne-am oprit la Rothenburg ob der Tauber, numit şi orăşelul Crăciunului, un orăşel medieval foarte bine conservat. Fiind situat la mică distanţă de Wurzburg nu ne-am propus să dormim aici, aşa că am rămas doar cîteva ore, timp în care ne-am plimbat prin centru, pe străduţele presărate cu clădiri acoperite cu ţiglă roşie, culoare dominantă (de la care i se trage numele), am servit masa într-un restaurant cu specific local, am urcat pe zidul de apărare care înconjoară orăşelul. Am observat pe zidul de apărare, din loc în loc, inscripţii cu nume de persoane, am citit pe net că porţiunile respective din zid au fost cumpărate cu 1000 euro/metru.

Am vizitat Muzeul Torturii (sau Muzeul Medieval al Crimei) în care sînt expuse multe dispozitive de tortură, măşti de fier înfăţişînd animale (cu scop de umilire în funcţie de fărădelegile comise), instrumente de execuţie, cărţi vechi, diverse obiecte din evul mediu.

Nu am intrat în renumitul Magazin al Crăciunului, personal prefer să-l vizitez într-o zi de decembrie. Rămîne o variantă pentru o minivacanţă în perioada Pieţelor de Crăciun.

În piaţa centrală am nimerit în momentul în care un cor de bărbaţi cînta pe treptele din faţa primăriei. Din păcate am ratat ceasul cu cele 2 figurine care defilează la orele 11,12,13 şi 14. Am citit că acestea i-ar reprezenta pe comandantul militar Tilly şi pe Georg Nusch, primarul oraşului care a salvat de la moarte 4 sfetnici iar oraşul de distrugere bînd dintr-o răsuflare 3,25 l de vin, scenă petrecută în timpul războiului de 30 de ani.

Despre Augsburg, următoarea locaţie (situată la 247 km de Wurzburg), amintesc ca obiective de vizitat Domul şi cartierul de locuinţe sociale Fuggerei. Deoarece a plouat toată ziua nu am putut vizita prea multe. În Dom nu am intrat din cauza anunţului de la intrare cu „nu deranjaţi, este slujbă”, aşa că pe o ploaie torenţială ne-am îndreptat spre Fuggerei, am aruncat o privire şi am plecat la hotel. Pe drum am dat de o înscripţie care ne atenţiona că prin acel loc trecea vechiul drum roman Via Claudia Augusta.

Din cîte am citit, o bună parte din Drumul Romantic coincide cu Via Claudia Augusta.

Pentru că nu era de ajuns ploaia, am găsit şi toate magazinele închise, fiind duminică. Nici măcar mall-ul City Gallery nu era deschis. Următoarea destinaţie a fost Füssen, situat la 109 km de Augsburg. Fac o paranteză pentru cei care utilizează GPS-ul: să folosească diacritice germane la tastarea denumirii localităţilor, de ex. „ü” în loc de „u”, acolo unde este cazul (am constatat că există un Fussen situat în altă zonă), şi să aleagă drumul naţional pt că GPS-ul are tendinţa de a recomanda autostrăzile, doar în zona Augsburg am mers pe autostradă, în rest ne-am orientat şi după hărţile cu Drumul Romantic introducînd orăşele mici (Creglingen, Dinkelsbühl, Nördlingen, Landsberg). Din cîte îmi amintesc, am mers pe drumurile naţionale B25 şi B17.

Füssen este un orăşel micuţ pe care l-am vizitat în ziua în care am ajuns, ne-am urcat pînă la Hohes Schloss (Castelul Înalt), reşedinţa de vară a episcopilor prinţi de Augsburg. Acest castel impresionează prin picturile gotice exterioare care dau iluzia de relief, imitînd ferestre, stucaturi sau balconaşe; cîteva picturi asemănătoare am văzut şi pe zidul mănăstirii St. Mang de alături.

Am ales acest orăşel pentru a vizita faimoasele castele Hohenschwangau şi Neuschwanstein. Aşa că ziua următoare, după micul dejun am plecat spre Schwangau, am parcat maşina la baza castelului Hohenschwangau şi am cumpărat tichete de intrare la ambele castele de la un centrul de bilete amplasat în imediata apropiere.

Trebuie să pomenesc neapărat despre modul impecabil de organizare a vizitelor: după ce optaţi pentru ghid vorbitor de limba engleză sau germană (se poate şi autoghid în alte limbi, fără română) vi se dau tichete cu ore de acces, iar intrarea se face exact ca la metrou, vi se permite accesul doar dacă respectaţi ora înscrisă pe bilet (oră care se afişează electronic la intrare). Totul se face organizat şi este calculat în aşa fel încît să nu se deranjeze între ele grupurile avînd ghizi diferiţi. Intervalul de timp dintre cele două tururi este suficient pentru a vizita castelul Hohenschwangau şi pentru a vă deplasa pe jos pînă la castelul Neuschwanstein (situat la aprox. 2 km), aveţi destul timp să faceţi şi fotografii exterioare. Cine doreşte se poate deplasa cu trăsura, noi am preferat mersul pe jos.

Fiecare tur interior de castel cu ghid a durat 30 minute. Fiind sosiţi printre primii turişti am terminat ambele tururi în jurul prînzului, aşa că la coborîre ne-am oprit la un restaurant frumos şi, ca de obicei, am degustat specialităţile culinare specifice locului. La coborîre ne-am întîlnit cu grupuri mari de turişti (majoritatea asiatici), semn că a devenit deja prea aglomerată zona. Aşa că vă recomand să fiţi matinali, dacă nu mă înşel deschiderea este la ora 9,00.

Să revin la castele, nu ocoliţi castelul Hohenschwangau, chiar merită să-l vizitaţi, deşi nu este în topul preferinţelor. Veţi afla multe lucruri interesante despre viaţa şi sfîrşitul tragic al regelui Ludwig al II-lea, veţi vedea multe obiecte de artă, picturi, sculpturi, obiecte de mobilier, fiecare avînd o istorioară proprie. Nu o să vă stric surpriza, mai bine să le aflaţi de la ghizi şi să vedeţi pe viu locurile în care a copilărit acest rege, zis şi „regele din poveste”, „regele nebun” sau „regele lebădă”. Din păcate fotografierea nu este permisă în interior. De la ferestre, panorama este încîntătoare şi se permite fotografierea peisajelor.

Vizitînd castelul Neuschwanstein ne-am simţit ca-n poveşti, am ascultat alte istorioare despre Ludwig al II-lea, am admirat interioarele, de fapt ceea ce era terminat, regele nemaiapucând să-şi ducă la bun sfîrşit visul. Sala cîntăreţilor m-a lăsat fără cuvinte, scene din legendele preferate ale regelui abundă pe toţi pereţii. Este un lux exorbitant. S-au consumat tone de cerneală pe acest subiect şi nu degeaba este considerat cel mai frumos castel din lume. Din păcate cele 30 minute, cît durează vizita, sînt prea puţine pentru a admira fiecare detaliu.

Dupa ce am servit masa de prînz ne-a venit ideea să facem o mică excursie pînă la Garmisch – Partenkirchen, o frumoasă localitate situată la cca 60 de km, la poalele Alpilor Bavarezi şi celui mai înalt vărf, Zugspitze. Drumul a fost magnific, am fotografiat din mers peisajele splendide, muntii abrupti, satele montane.

Garmisch – Partenkirchen este o staţiune luxoasă destul de animată, care se întinde pe suprafaţă mare, cu multe clădiri frumoase avînd picturi deosebite. Pentru că staţiunea este renumită pentru sporturile de iarnă şi trambulinele sale, am făcut un drum pînă la Stadionul Olympia.

Ziua următoare, cu părere de rău, am plecat spre ţară (făcînd o frumoasă escală la Budapesta, la un hotel central situat pe malul Dunării) cu promisiunea că vom continua să vizităm în vacanţele următoare celelalte castele ale romanticului rege şi alte orăşele pe care a trebuit să le ocolim din lipsă de timp.

Cu siguranţă nu am cuprins toate obiectivele vizitate şi nu le-am descris în detaliu dar sper că ce v-am povestit vă va stîrni interesul pentru aceste zone încîntătoare.

Pot spune că a fost un concediu reuşit în care nu am avut timp să ne plictisim, am văzut multe locuri frumoase, monumente istorice, muzee, peisaje splendide, castele de vis, am savurat mîncăruri şi băuturi tradiţionale delicioase. Recomand cu căldură acest traseu iubitorilor de artă, pasionaţilor de istorie şi nu numai, familiştilor cu şi fără copii, tuturor celor care iubesc Bavaria. Sper ca fotografiile ataşate să completeze descrierea şi să întărească recomandarea mea. Acord nota maximă!

Cîteva informaţii despre costuri:

-pentru cazare am plătit, în medie, 110 euro/noapte cu mic dejun (hoteluri de 4 stele);

-o masă prînz/cină ne costa 30 ÷ 60 euro pentru 2 persoane (supă, fel principal + salată, un pahar de vin/bere şi rar desert)... pentru mine erau cam multe 3 mese pe zi;

-benzina era aprox. 1,6 euro/l;

-ne-au mai costat intrările la muzee, castele şi parcările, atît din oraşe cît şi de la hoteluri; doar la hotelul din Füsen n-am plătit parcarea, în rest peste tot am plătit (12-18 euro/zi); parcările din oraş erau în jur de 0,5 euro/30 min.

---

VIZUALIZĂRI: 15172 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI