Santorini poate provoca dependență!

TIPĂREȘTE

Santorini: pentru unii Raiul pe pământ, pentru alții doar marketing. Însă nu marketingul te face să cauți mai multe informații despre această destinație și cum poți ajunge acolo? Chiar dacă este o găselniță a marketing-ului grecesc, poate contesta cineva faptul că această insulă este unică în lume? Și ce altceva îți promite acest bau-bau numit marketing decât vei găsi în Santorini? Toate aceste întrebări vin în urma lecturării unor recenzii în care diverși călători își exprimă nemulțumirea în raport cu așteptările lor și nu înțeleg…dar, cred că așa este normal, nu putem avea cu toții aceleași preferințe. Acesta este și motivul recenziei mele. Mă gândeam, ce ar mai putea fi spus din ce nu s-a spus deja…poate nimic nou, doar felul în care am văzut eu insula în puținul timp pe care l-am avut la dispoziție.

Pentru mine excursia de o zi în Santorini a reprezentat promisiunea unei revederi. De ce spun asta? Pentru că după 7 luni de când am pășit pe această insulă incredibilă gândul îmi este încă la ea; pentru că retrăiesc clipele petrecute acolo cu fiecare poză; pentru că încă din momentul în care am hotărât să plec în Creta îmi fixasem ca obiectiv și o excursie de o zi la Santorini, crezând, în naivitatea mea, ca voi marca încă o insulă din Grecia mult iubită de mine și voi închide un capitol; pentru că trebuie să revăd minunatele orașe Oia și Fira atât ziua cât și seara; pentru că nu am apucat să asist la cel mai frumos apus din lume; pentru că situl de la Akrotiri a rămas un obiectiv nepunctat; pentru că plajele cu nisip negru contrastând cu albastrul infinit al Egeei nu pot fi descrise în cuvinte; pentru că o excursie de o zi numai te provoacă, să vrei mai mult.

La întoarcerea din concediu mulți prieteni mă întrebau dacă Santorini chiar este așa cum o prezintă agențiile sau site-urile de promovare în poze. Le-am răspuns nu, nici pe departe! Santorini este mult mai mult, însă pentru a profita de tot ceea ce insula poate să îți ofere ai nevoie de timp, de tihnă, pentru a savura fiecare clipă trăită acolo, pentru a te conecta cu locul. De aceea, cu siguranță mă voi întoarce. Poate că nu pentru un întreg sejur, ci la pachet cu alte Ciclade și nu în perioadă de vârf de sezon, dar mă voi întoarce. Cum mulți dintre cei care sunt fani Grecia spun "niciodată în același loc", așa gândeam și eu. Până anul trecut când am ajuns în Creta, unde am promis că voi reveni, iar promisiunea este pe jumătate îndeplinită, biletele fiind deja rezervate. Într-adevăr, Creta este o insulă foarte mare, pe care nu ai cum să o vezi în întregime într-un sejur, dar Santorini? Ce este atât de special la Santorini? Nu știu, totul…

Și acum dacă am depășit partea sentimentală a excursiei mele, să continuăm și cu câteva detalii legate de organizarea propriu-zisă și de transportul spre insulă, de unde se va vedea că nu totul este roz în viață :)

Chiar dacă în review-ul meu despre vacanța în Creta, unde am dat câteva detalii legate de excursia la Santorini, spuneam că dacă aș fi știut ce ne așteaptă pe mare nu aș mai fi făcut excursia, acum parcă am revenit la sentimente mai bune.

Excursia a fost achiziționată de la o agenție locală cu 105 euro, cu 50 de euro mai puțin față de cât cerea agenția parteneră, în plus transportul se făcea cu catamaranul, deci mai mult timp petrecut pe insulă.

Preluarea din Stalis a fost făcută cu un autocar care ne-a transportat până în portul Heraklion, unde am fost așteptați de ghizi, fiecare prezentându-se, cu mențiunea pentru ce limbă va efectua ghidajul: engleză, germană, franceză, rusă, poloneză, cehă…poate și altele, dar nu îmi amintesc. Ni s-au înmânat biletele de vas pentru dus și pentru întors, plus un bilețel cu numărul autobuzului pe care trebuia să îl luam la întoarcerea în port, pentru a se asigura că fiecare pleacă în direcția bună. Biletele pentru vas erau cu loc, iar personalul de la bord oferea toate indicațiile necesare pentru găsirea lui. Ei, acum a început și "distracția". Marea a fost foarte agitată și multă lume s-a simțit rău, plus ca am ajuns cu o oră întârziere la destinație. Însă, drumul spre Santorini a fost floare la ureche față de întoarcere. Fără nici o exagerare, aproape toți pasagerii se simțeau rău, personalul de la bord alerga în toate părțile și erau super panicați, căpitanul solicita ajutor din partea pasagerilor medici, iar la sosirea în Heraklion o parte dintre cei care s-au simțit rău au fost preluați de ambulanțe. Mă amuz acum când îmi amintesc că la întoarcere soțul nu a avut loc lângă mine și am nimerit lângă o doamnă, cam între 70 și 80 de ani, englezoaică, care nu a avut nici o problemă cu răul pe mare și se uita cu așa o milă la mine spunându-mi "hai că nu mai e mult, se vede țărmul" :)

Revenind la Santorini… În momentul în care am ajuns pe insulă cei care am optat pentru limba engleză am fost urcați într-un autocar (la un loc cu cei care aveau ghidaj în limba germană), restul fiind preluați de alte autocare. Pe autocar ni s-a prezentat traseul pe care îl vom urma pe insulă și de fiecare dată ni s-a comunicat ora exactă când trebuie să ne întoarcem la mașină. Ghidajul era făcut practic din mers cu foarte multe detalii legate de insulă, de locurile pe care urma să le vedem, can-can-uri (vila Angelinei Jolie și a lui Brad Pitt), iar în momentul în care ajungeam la o locație eram lăsați singuri, primind bineînțeles indicații unde să mergem, ce să vedem, unde putem servi masa…

Prima oprire a fost la Oia, apoi Fira și în final plaja cu nisip negru Kamari. În locul plajei Kamari exista și varianta unui transfer la vulcan, conta-cost bineînțeles, însă nimeni din grupul nostru nu a dorit.

Majoritatea celor care au vizitat Santorini spun că Oia este mult mai frumoasă decât Fira. Ei bine, mie Fira mi-a plăcut mai mult. Poate și pentru că aici am luat prânzul la o tavernă cu vedere spre caldera, am putut savura mai mult peisajul, iar caldera se vede mult mai bine din Fira. Și, contrar legendelor, pentru prânzul din Fira nu am plătit mai mult decât pe unul din Creta. Într-adevăr, nu era un restaurant de fițe, ci o taverna tradițională, tipică, cu mâncare absolut delicioasă. O diferență de prețuri am simțit-o totuși la suveniruri, care erau mult mai scumpe decât în Creta, dar nu puteam să plec fără a cumpăra un magnet pentru colecția personală, plus fisticul cu miere și susan – minunat!!!

Așa cum spuneam la începutul prezentării plaja cu nisip negru este deosebită. Bine, nu este nisip, este practic rocă vulcanică măcinată, care arde super tare încinsă la soare, de aceea recomand păpucii de baie. Eu i-am uitat la hotel, așa că m-am mulțumit să stau cuminte pe șezlong și să admir peisajul.

După acest ultim popas, excursia de la Santorini s-a încheiat, dar trebuie să mai menționez un detaliu care mi-a atras atenția, fiindcă nu am mai întâlnit până acum această situație în Grecia, poate se practică des: în drumul spre port doamna ghid l-a prezentat pe șofer, căruia i-a mulțumit pentru felul în care a condus (cred și eu, la cât de îngust este drumul pe insulă) și ne-a recomandat, dacă am fost mulțumiți de modul în care a decurs excursia, să lăsăm un bacșiș pentru șofer sau pentru ghid pe care "îl vor primi foarte bucuroși". Și pentru că am fost mulțumiți :) am lăsat 2 euro. La coborârea din autobuz doamna stătea la ușă și primea bănuții.

Sper că prezentarea de mai sus să aducă informații utile pentru cei care doresc să facă această excursie în cadrul sejurului lor din Creta sau, de ce nu, să îi determine pe cei nehotărâți să o aleagă. Dar, atenție, această excursie poate provoca dependență!

---

VIZUALIZĂRI: 4277 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI