GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Enniscorthy Castle, recompensa pentru o poezie
Adresa; Castle Hill Street,
Program de vizitare; 09,30 – 17,00 pret bilet - 4 Euro.
Este situat in centrul orasului Enniscorthy, pe N11 la 23 km de Wexford directia spre Dublin. Castelul Enniscorthy este un impunator castel fortreata care datează din 1205 si a fost o locuinta particulara pană in 1951. Am ajuns cu mai putin de o ora inainte de inchidere, motiv pentru care vizita a fost una mult mai scurta decat mi-as fi dorit, dar si asa am ramas cu o impresie placuta. Nu am mai fost insotiti de ghid; dar informatiile generale primite la intrare, si cele de pe panourile gasite prin castel au fost in masura sa ne spuna pe scurt ce s-a intamplat timp de cateva sute de ani in aceasta resedinta.
Recent renovat si pus la dispozitia vizitatorilor, Castelul Enniscorthy prezinta evolutia castelului si a orasului de la inceputurile sale din sec. XII, trece prin secolul XVI. si reconstituie apartamentele lui Henry J. Roche si ale familiei lui, care au locuit in castel intre anii 1903 - 1951.
Ca aspect general se inscrie in modelul tipic al castelelor medievale irlandeze, ( scotiene si englezesti ). Fara decoartiuni exterioare, cu ziduri simple dar solide, fara acoperisuri tuguiate sau alte " inflorituri " tipice castelelor din Franta. Acest tip de castel, era varianta medievala a vilelor familiilor instarite din zilele noastre. Cum nu aveau sisteme de supraveghere si de securitate electronice si cum nici la ajutorul autoritatilor statului nu apelau in caz de asediu, isi protejau familiile, resedintele si averile, prin constructii foarte solide, cu ziduri groase, cu ferestre mici si cu turnuri.
Acoperisul castelului este accesibil turistilor si ofera vederi spectaculoase ale cladirilor din jur.Este defapt o terasa inconjurata de creneluri, loc ce a fost de multe ori punct de observatie sau de aparare a resedintei in zbuciumata lui istorie. Accesul pe acoperis este posibil numai grupurilor de min..25 persoane insotite de ghid si din acest motiv eu nu am ajuns sus.
Un castel pentru o poezie
Castelul Enniscorthy a devenit proprietate a coroanei britanice in 1530. Dupa saizeci de ani, de la acel moment poetul Edmund Spencer a scris poezia „ The Faerie Queen. ” in care a elogiat dinastia Tudorilor si a avut-o pe Regina Elisabeta I, ca muza si subiect principal. The Faerie Queen. este cel mai lung poem scris in limba engleza si a fost scris in doua etape; prima in 1590 si a doua noua ani mai tarziu. Regina a fost atat de incantata de poemul dedicat ei, cavalerilor si domnitelor, toti fiind pusi intr-o lumina romantica, favorobila, incat i-a acordat o renta viagera de 50 £ si acest castel, poetului care a facut-o atat de mandra si de fericita.
In 1649 castelul a fost capturat de trupele Cromwell dupa un asediu si in 1798 a fost folosit ca inchisoare. Castelul a avut parte de cuceriri si retrocedari,a fost lasat mostenire sau a fost vandut...si cu siguranta fiecare generatie l-a decorat potrivit modei si posibilitatilor. Prea multe modificari nu i-au fost aduse cladirii, cea mai recenta fiind legata de electrificare. Cladirile auxiliare de pe domeniu au disparut acum, ele fiind de cele mai multe ori facute din lemn si chirpici si desigur periodic erau reparate si modificate.
Castelul a fost restaurat de doua ori in secolul al 19-lea Acum este proprietatea Muzeul Judetean Wexford si este unul dintre cele cu cea mai lunga perioada in care a fost locuit, din Irlanda.
Castelul arata ca un cub ce are in toate colturile cate un turn de observatie rotund, terminat cu creneluri. Este construit pe trei niveluri inalte (parter + 2 etaje) si este cea mai impunatoare ex-resedinta privata din oras. Acum in jurul lui a mai ramas doar o curte mica din imensul domeniu in centrul caruia se afla candva. Adio alei, adio ronduri cu flori si copaci falnici; doar o alee pavata in jurul castelului a mai ramas din maretia de odinioara. Dar si asa castelul mi-a placut.
Este al doilea castel in stare atat de buna pe care l-am vizitat in Irlanda (dupa Malahide Castle despre care am povestit). In ambele cazuri, castelele au fost resedinte private pana nu chiar demult si acest lucru se vede. Ambele au fost ingrijite cu respect atat pentru istoria care o au in spate cat si pentru statutul familiilor care le-au avut in proprietate.
Camerele sunt mici, lucru la care ma asteptam avand in vedere standardele in constructii de acum cateva sute de ani, dar au un farmec aparte; o caldura ce vine de undeva din interiorul zidurilor groase din piatra. Una din legendele castelului spune ca un dragon a depus inauntru un ou de aur, pe care turistii sunt invitati uneori sa il gaseasca. La subsol incaperile sunt prezentate ca fiind fosta inchisoare, la primul nivel sunt expuse cateva obiecte comune din epoca medievala, inclusiv un vesmant. Etajul doi era gol, in asteptarea unei expozitii temporare de arta. Din acest punct de vedere cu siguranta s-ar putea face mai mult, dar pentru mine, ca turist strain a fost ok. Nu stiu cat de incantati sunt irlandezii cand viziteaza un castel aproape gol, ei care au castele din 30 in 30 de km. (e drept ca unele sunt doar ruine, altele ca acesta pot fi vizitate si cele mai mari si mai frumoase sunt locuite inca de familii cu sange albastru sau sunt transformate in hoteluri de lux)
Doar „ Jim „ tulbura din cand in cand linistea acesteui castel, aducand aminte ca s-au petrecut si lucruri tragice intre zidurile sale. Daca Malahide Castle este castelul cu cele mai multe „ stafii active „ din Irlanda, Enniscorthy Castle are doar una.
In Wexford exista si isi face treaba cu multa seriozitate, una din cele mai mari companii care cerceteaza fenomenele paranormale legate de aparitia fantomelor. Cercetatorii se bazeaza doar pe cercetari, facute cat se poate de stintific; folosesc aparatura audio si video de mare fidelitate si de cate ori au un rezultat spectaculos, invita presa si autoritatile sa participe la inregistrarea fenomenelor observate. Asa se face ca plecand de la declaratiile martorilor oculari care au semnalat fenomene stranii in castel, zile si nopti intregi au studiat fenomenele ce se petrec acolo si au facut cunostinta cu Jim.
" Jim ", este numele stafiei care bantuie castelul si pentru a se demonstra ca nu sunt simple povesti, multe echipe de studiere a fenomenelor paranormale au stat nopti si zile intregi in castel si au luat legatura cu el. In inregistari video si audio, Jim a dezvaluit informatii legate de prenumele si numele de familie, despre sotia sa si numele fiului lui. Verificand aceste informatii in arhiva orasului, in documentele recensamantul din 1901, s-a dovedit ca la inceputul sec. XX a trait in oras si el si familia lui. In anii 1900 castelul a fost transformat in inchisoare si posibil ca acolo s-au intamplat multe tragedii, Jim fiind unul din nefericitii care si-a gasit un sfarsit tragic. O familie descendenta din cea a lui Jim traieste acum in apropierea orasului.
Asa cum ii sta bine unei stafii si Jim isi face aparitia doar noaptea, asa ca nici nu l-am vazut nici nu l-am auzit.
Trimis de Diaura* in 21.11.13 08:47:33
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IRLANDA.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
O poza mica, mica, macar din exterior, ca sa nu mai rasfoim internetul, nu ne arati si noua?! In rest, pretuind si acest review, m-ai facut aproape invidioasa pe consecventa cu care ai abordat cunoasterea pe viu a insulei britanice si in aceeasi masura ne-ai familiarizat si pe noi cu ea. Pentru mine cel putin, a fost o incursiune foarte interesanta si instructiva, pentru care iti multumesc!
@mariana. olaru:
Cu parere de rau de la acest castel nu am fotografii; fotografiatul este interzis.
Despre faptul ca este o insula britanica... doar partea de Nord a ei mai apartine Marii Britanii, respectiv Irlanda de Nord in care inca nu am ajuns.
Irlanda despre care povestesc eu, este Republica Irlanda si de aproape o suta de ani s-a eliberat de sub dominatia britanica. E drept ca sapte sute de ani de dominatie se vad si acum; in arhitectura, in circulatia pe partea stanga, in multe legi asemenatoare cu cele englezesti, in aspectul oamenilor (cu pielea alba si parul blond-roscat) incat multi spun ca Irlanda este si acum o micuta copie a Angliei.
Este o reala placere pentru mine sa o cunosc, sa o vizitez in lung si in lat si sa va povestesc si voua cum este.
Păi... zi-ne povești cu spiriduși, legende, sperie-ne!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)