Elga's punk rock

TIPĂREȘTE

Mi-a plăcut mult numele pensiunii și mi-am dorit să văd cum se prezintă.

Poate părea ceva excentric dar nu este.

La telefon, când am făcut rezervarea, doamna, auzind de copii, a fost oarecum reticentă. Era septembrie. Mi-a spus ceva de genul: Acum, de când s-a răcit afară, vă dați seama că toate petrecerile s-au mutat în interior...

Nu m-am speriat.

Cu toată faima ei de groază și cu tot numele excentric al pensiunii, n-am întâlnit niciodată oameni problematici în Vamă.

Eu le înțeleg stilul. N-a venit nimeni niciodată pe capul meu să mă deranjeze. Și nici la Elga nu s-a întâmplat. Nu mi-aș fi putut imagina așa ceva.

Doar o englezoaică m-a salutat drăguț:

-Morning! în timp ce treceam cu cafeaua de dimineață prin curte.

Ea-și făcea de lucru cu cafeaua ei la o masă prin curte.

Oaspeții nu prea se bagă-n seamă pe la cazare. Dar în Vamă se-ntâmplă și nu doar la cazare, acolo toți sunt prieteni, oriunde.

La Elga nu am găsit cameră liberă pentru week-end. E adevărat, am sunat cu doar două-trei zile înainte. Am tot sucit programul, cum fac eu mereu. Gândeam ceva: joi – duminică, până la urmă a fost sâmbătă – luni. Și la Elga am ajuns abia duminică-luni, după ce a plecat lumea de week-end, am mai furat și noi o zi de vacanță, o vacanță minunată, însorită.

Ne-am nimerit pe lângă Elga duminică pe la prânz, era cam ora 12:00.

Știam că nu ne cazăm la ora aia dar dacă tot eram la ușa ei am zis să trecem pe la recepție să vedem ce-i pe acolo.

O găsim pe Elga. Drăguță, sprintenică, deși cu ghiocei în păr, cu o alură nonșalamtă și relaxată pe care o admir.

Ne spune că nu ne poate caza pentru că nu sunt pregătite camerele. Asta știam.

-Dar când să venim?

-La 13:30.

-K,

Am ajuns la 15:30. Bine și-așa.

Nu mai era Elga la recepție, era domnul, pe același stil cu Elga. Ne-a spus că ne așteaptă demult. Adică de când ne-a spus să venim. Îl cred. Ce să fac? Noi ne mișcăm încet. Am fost la masă.

Toată Elga pe ansamblu mi-a plăcut din prima. E o clădire lungă, perpendiculară pe șosea.

La stradă se vede ca o vilișoară micuță dar după clădirea cu recepția se află curtea interioară cochetă apoi o clădire mai lungă cu parter și etaj în care se intră prin ambele laterale.

Recepția este foarte cochetă, micuță dar are totuși o măsuță cu colțar unde poți lua loc.

Chiar în colțul colțarului sunt așezate frumos multe cărți cu care să-ți umpli timpul de ședere.

Am reținut un titlu ce mi-a plăcut mult: Femeile vin de pe Venus, bărbații vin de la băut. No comment!

Aproape de tavan, pe pereți sunt atârnate multe pălării care dau un aspect interesant locului.

În stânga recepției se află un automat de cafea ce oferă oaspeților, gratis, cafeaua de dimineață dar nu doar dimineață ci oricând dorești.

Elga nu are restaurant și nici nu oferă mic dejun ci doar cafea.

Adevărul este că abia acum am observat în pozele altora o bucătărie ce poate fi folosită și care se află în clădirea din spate, pe latura dinspre curte, e acolo o ușă. Eu nu știam de ea. Eu am avut treabă să cutreier Vama.

Toată clădirea este îmbrăcată în stinghii din lemn, atât exterior cât și interior. Camera noastră așa a fost.

Am urcat pe o scară interioară din lemn la etajul 1 și am găsit un hol lung ce are pe stânga ferestre ce dau spre Casa Luca iar pe dreapta ușile și ferestrele camerelor. Singura fereastră din cameră dă spre acest hol, spre sud.

Fereastra de la baie dă spre nord, prin ea se vede șoseaua ce vine spre Vamă. Asta pentru că Elga's punk rock se află la intrarea în Vamă dinspre Mangalia, printre primele vile, pe partea dreaptă.

Ambele ferestre au plase de țânțari și, desigur, fereastra de la cameră are și perdele și draperie.

Patul este confortabil și suficient de mare. Aici am găsit perne lungi cât toată lățimea patului și aproximativ rotunde în secțiune, specifice stilului oriental. Știu asta că modelul ăsta l-am mai întâlnit și în alte locuri orientale.

În cameră se află frigider – nu l-am folosit, tv suspendat – l-au folosit pruncii pentru desene, aer condiționat – nu l-am folosit, nu ne-a trebuit, tot la fel ca și frigiderul, masă de lemn – mi-a plăcut, două scaune tot de lemn, pe același stil – mi-au plăcut și alea, dulap – încăpător destul, parcă (da!) era și veioză – cu soare pe ea, da, și-mi amintesc, am folosit-o, prize – și lângă pat și lângă frigider dar pe cea de lângă pat am descoperit-o abia la plecare deși mi-ar fi folosit – ei, de n-am avut spirit... deci cam ai tot ce-ți trebuie pentru odihnă și relaxare câteva zile.

Ce-a fost mai interesant și nu am mai întâlnit niciunde, în cameră am găsit două saltele de plajă adică nu ai nevoie să vii de acasă cu toate cele pentru plajă și chiar mai mult decât atât, la recepție, chiar lângă intrare se află un coș mare dreptunghiular din plasă metalică, coș plin cu tot felul de jucării de plajă, pistoale de apă, mingi, tuburi lungi de țâșnit apă și câte și mai câte. Tot de la recepție am primit prosoape pentru plajă.

Eu nici n-am observat coșul de jucării de la recepție dar Junior l-a ochit imediat și tot el a cerut voie la folosire, altfel eu nici n-aș fi băgat de seamă. Sunt unii ce spun că minorii ne cresc pe noi și nu invers și de multe ori am argumente să cred asta;)

În curte erau struguri negri copți pe garduri și mă tot trezeam cu Junior cu câte un ciorchine în mână, îi plăcea cum arată dar nu vroia să-i mănânce și îmi tot aducea să-i spăl, cu obsesia să plece cu un ciorchine în buzunar, lucru pe care nu l-am putut aproba astfel că mă simțeam constrânsă să-i mănânc – nu-i puteam arunca, arătau mult prea bine.

Ei, primul a fost bun dar numărul 2 și 3 au fost un efort real – nu mă vedeam nicicum cu doi copii după mine, cu bagaje și protejând cu grijă un ciorchide de struguri negri de la Elga ca să călătorească până... undeva – ar fi fost prea de tot! Astfel... degustare...

Altfel Elga a fost grijulie. Cheile le lăsam mereu la recepție când ieșeam – parcă așa îmi amintesc – astfel că nu le mai purtam grija pe afară. Mereu era cineva îndatoritor și grijuliu la recepție – sau Elga sau șoțul ei – sunt aproape sigură că domnul era soțul – niște oameni minunați, ospitalieri, ce administrează un loc unde cu drag te primesc, oamenii simt asta și pe bună dreptate.

Ne-am simțit bine la ei :D

Vom mai merge.

---

VIZUALIZĂRI: 1787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI