Drumetie pe Vf. Retezat plus un bonus

TIPĂREȘTE

Buna ziua Dumneavoastra!

Da, si noi aveam nevoie de o zi buna pentru prima tura din aceasta vacanta in Masivul Retezat. Din mai multe motive: de meteo ca la munte mai ales in creasta conteaza, dar si pentru ca in prima tura, de “” incalzire”” , nu aveam nevoie de complicatii sau ingreunari ale traseului, functie de “” performanta”” mea fizica din prima zi urmand a stabili urmatoarele ture.

Am ales pentru prima zi plina traseul:

triunghi albastru: Cabana Pietrele (1.480 m) – Valea Stanisoarei - Lacul Stanisoara (1.990 m) – Saua Retezat (2.251 m)

banda rosie si galbena: Saua Retezat – Vf. Bucura I (2.433 m) si retur

triunghi albastru si banda galbena: Saua Retezat – Vf. Retezat (2.482 m)

pauza principala

banda galbena: Vf. Retezat (2.482 m) – Hornul Stevia – Saua Lolaia (2.215 m) - Culmea Lolaia – Saua Ciurila (1.780 m) – Cabana Pietrele (1.480 m).

Diferenta de nivel cumulata cu plus si cu minus este undeva pe la 2.300 – 2.500 metri.

Dificultate: mediu spre dificil. Dificil poate doar din 2 motive. Pe de o parte este o tura de 8 – 10 ore, asta inseamna ca cei care se incumeta pe acest traseu sa aiba ceva rezistenta si antrenament. Pe de alta parte urcusurile in special pe Bucura I si pe Retezat sunt solicitante, primul si cu o portiune expusa.

Timpii conform indicatoarelor de la Cabana Pietrele sunt: 3,5 ore urcare pe Vf. Retezat prin V. Stanisoara (fara adaosul nostru la Vf. Bucura I) si 4 ore coborire pe Culmea Lolaia.

Orele inregistrate de noi pe traseu apar pe parcursul articolului. Ele includ diferitele popasuri intermediare si intarzieri rezultate din cauza mea la urcus si in zonele expuse stancoase.

Echipament si dotari: rucsac de 1 zi, bidon apa 1 l, poncho (pelerine), windshell (geaca de vant), tricou (2 straturi in partea superioara), bocanci care acopera glezna, lanterna, folie de supravietuire, fluier, bandana, crema solara, mini trusa medicala, telefon incarcat tinut in mod avion pe traseu.

Mancare: 1 conserva la 2 persoane (ton cu legume), alune, unt de arahide, ciocolata, glucoza, baton energizant, mar.

Apa: Dupa Lacul Stanisoara pana la (foarte aproape de) sfarsitul traseului NU exista sursa de apa! Functie de “” gradul de camilizare”” al fiecaruia, luati 1 – 2 l apa cu voi.

Harta. Obligatoriu harta la purtator care trebuie studiata inainte si in timpul turei oridecateori este nevoie. Poate fi online, de ex. eu folosesc aplicatia Muntii Nostri.

Vremea se anunta foarte buna, preponderent soare si fara ploaie, maxima termica prognozata pe varf 10 grade.

9:00 - La fara 2 minute pornim de langa indicatoarele din poiana in care se afla Cabana Pietrele dupa ce am umplut bidonul cu apa de la izvor. Urmam marcajul triunghi albastru. Trecem prin fata Vilei Stanisoara din Complexul Pietrele.

Poteca urca printr-o padure racoroasa si umbroasa de pini. Intalnim (doar in acest sector) o plansa explicativa cu informatii despre fauna, flora si traseu. Suntem si traversam o zona bogata in apa si muschi. Covoare de muschi vor sa te corupa sa te intinzi pe ele.

Urcusul este lin. Traversam cu atentie raul pe o punte amenajata din lemn. Valea Stanisoarei ne insoteste, ea la vale, noi la deal.

9:20 – Ajungem la Cascada Stanisoarei, o treapta pe care apa limpede si repede de munte se pravale zgomotos.

9:35 – Intalnim o prima ramificatie de trasee. In dreapta continua traseul marcat cu cruce albastra, care urca spre Culmea Lolaia si mai departe coboara spre Rausor. Am mers bine pana aici.

Vine vremea sa iesim din padurem semn, ca am castigat ceva altitudine, chiar daca nu am simtit mai deloc efort la urcare. Urmeaza etajul de jnepenis. Pe sub pietrele, care formeaza poteca, prin culoarul dintre jnepeni, curg paraie, asa ca trebuie sa cam mergem din piatra in piatra. Ne sare in ochi o zada (tip de conifer) izolata.

Alt semn ca am mai urcat este iesirea la gol alpin. In dreapta admiram Culmea Lolaia, in stanga Culmea Stanisoarei si in urma jnepenisul pe care l-am strabatut, prin care se vede si un stalp de marcaj, util pe vreme cetoasa si iarna.

Peisajul devine tot mai stancos. Una din stancile de aici se numeste “” Stanca La Bordulet”” .

10:30 – Trebuie sa traversam Valea Stanisoarei. Nu mai avem nicio punte amenajata. Am putea-o face pe pietre, dar raul e destul de lat pentru ca se gaseste intr-o zona mai plana numita “” Lunca Stanisoarei”” . Alegem sa traversam descult Valea Stanisoara. Continuam o bucata buna tot descult prin iarba grasa si apoi mai traversam o data firul vaii.

Ne bagam din nou la bocanci. Incepe zona caldarilor glaciare. Mie imi plac traseele de acest gen pentru ca merg o bucata destul de plan, apoi urca un prag, iar plan, iar prag.

11:00 - Lacul Stanisoara – cota 1.990 m. Au trecut 2 ore pe nerasuflate. In continuare am mers bine, “” in timpi”” . In stanga se formeaza un traseu nemarcat de legatura cu valea paralela, Pietrele, care trece Culmea Stanisoarei printr-o sa.

Pe creasta ceatza ascunde si descopera alternativ varfurile. Spectacolul acesta este mereu spectaculos si da bine in poze. Ochim Saua Retezatului catre care trebuie sa continuam, de altfel vedem 3 drumeti care coboara dintr-acolo. Pe acolo trebuie sa urcam? Dane, incepe Retezatul!

Cu cat urcam Lacul Stanisoara se vede mai mic si mai frumos. Am pozat multe broaste mari pe aici. Nu uitati este ultimul punct posibil de aprovizionare cu apa pentru traseul pe care ni l-am propus.

Ne inhamam la primul urcus abrupt cu grohotis care se termina chiar in Saua Retezat (2.251 m).

12:00 - Facem multe poze in Saua Retezat. Aici partenerul meu de drumetie, Serban, regaseste panoul montat de el in echipa cu alti voluntari cu ani in urma despre Rezervatia Stiintifica Gemenele si speciile de azalee. Perspectiva spre Rezervatia Stiintifica Gemenele, care include Lacul Gemenelor, Lacul Negru, Lacul Stirbu, Taul Iezilor si Taul Caprelor este superba.

3 ore de la pornire, foarte bine. Primesc bonus. Desi nu ne propusesem ferm de dimineata, am socotit privind, ceasul, harta, vremea, gradul de oboseala, ca putem accesa bonusul numit Varful Bucura I.

Turul de orizont ne conduce privirea si catre Vf. Judele proeminent si cu stancaria lui inconfundabila.

Dane, bonus ai vrut, bonus ai! Habar n-ai tu, Dane, cat vei pomeni acest bonus!

Suntem in creasta principala a Retezatului. Continuam la stanga pe marcajul dublu banda rosie si banda galbena. In pajistea alpina clopotei liliachii de munte isi unduie capsoarele.

Intram in lumea de piatra a Muntelui Bucura. Pasim numai pe blocuri de granit mari, unele cu forme sau in pozitii ciudate asezate de Mama Natura.

Trecem prin doua sei, la 2.290 m si 2.297 m, ultima fiind saua de iarna, unde se ramifica poteca de iarna si cea de vara. Cea de iarna urmeaza matematic creasta, cea de vara, ceva mai jos, dar tot pe stanci.

La 12:45 avem de traversat un pasaj expus si asigurat cu lanturi, ba pe o stanca mai scria si PERICOL, si culmea chiar pe acolo trece drumul marcat! Sincer nu zona de lanturi mi s-a parut cea mai provocatoare, ci poteca de iarna, care mie cu rau de inaltime, mi-a dat fiori de teama.

13:00 - Ajungem pe Vf. Bucura I (2.433 m alt.) . Pauza. Mama, ce mi-au tremurat tzurloaiele! Si nu de frig! Ci la vederea haului.

Destula ceatza pe aici pe varf, dar cat am stat sa ma refac, s-a spulberat partial si …. Ne apare in spectrul visual superba caldare a Bucurei. Admiram Lacurile Bucura, Bucurelul si Lia. Acum Vf. Retezat s-a acoperit de ceatza dupa ce i-am transmis sa se descopere cand vom ajunge noi.

Perspectiva catre creasta spre Vf. Bucura II (usor iesit in stanga crestei) si Curmatura Bucurei, sub noi V. Stanisoarei, pe partea opusa Poarta Bucurei si Vf. Judele si catre inapoi bineinteles Vf. Retezat inchid turul de orizont.

13:20 – Pe cai, ba nu, pe jos, cu cantec inainte! Banda galbena venita din Poarta Bucurei dubleaza marcajul banda rosie pana in Saua Retezat pe drumul de creasta de vara.

14:15 – Suntem din nou in Saua Retezat. De aici banda galbena isi da mana cu triunghiul albastru si urca impreuna pe spinarea, cica reteazta, da de unde! , a Muntelui Retezat. Ba urcus este pe alocuri mai sustinut. Noi povestim de faradelegile ce se petrec pe munti datorita autoritatilor ca sa uit de povara urcusului, dar degeaba.

15:00 – Bingo! Atingem obiectivul principal al zilei Vf. Retezat (2.482 m alt) , punctul de maxima altitudine a acestei zile si pana la urma cea mai mare cota atinsa in aceasta saptamana.

Tur de orizont de pe pietroaiele de pe Vf. Retezat. Privim din nou catre rezervatia stiintifica, plecam cu privirea pe creasta, catre inapoi, caci Vf. Retezat strajuieste ca un turn de baza una din extremitatile crestei principale. De aici se deschide si o perspectiva noua catre Valea Raului Mare unde se afla Cabana Gura Zlata si mai departe catre muntii nestancosi ai Tarcului.

In varf este arborat si un drapel, cam ciufulit, loc unde toti turistii fac poze. Acesta a fost punctul cel mai aglomerat din cele 3 zile petrecute sus pe munte, intalnind circa 30 de persoane venite de la Rausor. Ba era si un caine flocos pe varf.

Perspectiva a fost buna, ceatza a fugit, stia ca venim noi, asa cum dealtfel am aranjat!

Evident ca aici am luat pauza principala si de masa.

15:45 - Iar la drum! Incepem coborirea. Avem in fata noastra mai bine de 1.000 de metri diferenta de nivel de abordat de sus in jos de data aceasta.

Marcajul de acum va ramane acelasi pana la sfarsitul zilei: banda galbena. Poteca coteste pe nesimtite usor catre stanga.

16:00 – Intram in Hornul Stevia, un loc drag mie, si coborim abrupt. Nu dupa multi pasi apare printre stanci unul din lacurile cele mai frumoase din masiv, Lacul Stevia.

16:20 – Coborirea ne-a condus in Saua Lolaia. Suntem la 2.215 m deasupra marii. De aici se vede toata Culmea Lolaia, pe care ne inscriem. Ea pierde in altitudine fara sa iti dai seama (la urcus poate ca nu e valabil). Candva toata aceasta culme, pe care o ador, era marcata doar cu momai.

17:00 - Atingem Vf. Lolaia Nord (2.180 m), apoi o curba de nivel ce leaga 2 sei evita inca un varf. Aici, pe Lolaia, am intalnit spre surprinderea noastra placuta rhododendron inflorit in acest iulie tarziu. De regula bujorul de munte (celalalt nume al acestei superbe flori rosii, cyclam) coloreaza culmile muntilor in luna iunie.

Trecem si aici peste un sector cu stanci de granit, dar deja ne-am obisnuit.

Lasam mai apoi in stanga banda rosie spre Rausor, si ceva mai incolo la

18:15 intersectam crucea albastra care leaga Valea Stanisoara cu Rausor in Saua Ciurila la 1.780 m. Ce repede am pierdut din altitudine!

La 18:40 suntem intr-un punct de belvedere, ultimul de pe Culmea Lolaia. Alt loc iubit de mine este acesta unde avem superba perspectiva catre cele 3 vai paralele ale Retezatului: Stanisoara, Pietrele, V. Rea. Pe toate le vom colinda, cu siguranta. Este una din imaginile care mi s-au intiparit acum vreo 30 de ani!

Din acest loc incepe coborirea iute prin padure la Cabana Pietrele in spatele cabanei Salvamont la Izvorul Brutus

19:00 - Cap de linie. Trei minute dupa ora 7. Minunata zi. Urmeaza, dar nu va povestesc despre baia in rau si cina in aer liber!

Mai ramane studiul prognozei din zilele urmatoarea, evaluarea mea dupa prima zi si decizia sa abordam ziua urmatoare o tura lunga, cu adevarat lunga, daca ma vor tine balamalele si daca ne vom incadra in niste timpi de reper intermediari. Vom vedea ce va iesi. Singura certitudine deocamdata, maine pornim la 7:30 cel tarziu 8:00!

Gata! Numai bine!

Maretia si stancaria Retezatului sunt impresionante. Mi-a fost dor de ele si ma bucur ca am putut reveni pe carari de Retezat.

O relaxare activa de 10 ore! Ha, ha, ha! Am ajuns obosit dupa prima zi, dar nu rupt de efort! Perspective bune pentru a doua zi. Oare?

---

VIZUALIZĂRI: 1022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI