Cei mai frumosi munti din lume - partea a 2-a

TIPĂREȘTE

Ziua 2

Continuare de aici.

Bucurie mare dimineata cand am vazut soarele si un cer relativ senin – trebuie sa precizez ca prognoza meteo oferita de oficiul de turism a fost exacta de-a lungul sejurului nostru. Am luat micul dejun si am plecat catre Pass Pordoi pentru a urca cu telecabina pana la aproape trei mii de metri si a parcurge un traseu catre unul din refugiile din masivul Sella. Dupa un drum cu 28 de curbe si circa 15 km parcursi in sens invers (am parcurs acest drum la venire catre Campitello) am ajuns in parcarea imensa aflata in pasul Pordoi. Ne-am luat bocancii pentru munte si am urcat in telecabina care are o capacitate de 75 de persoane.

Aceasta telecabina nu are stalp intermediar (nici nu stiu unde ar putea fi instalat) si urca de la 2250 la 2950m. Statia din varf a telecabinei este amplasata pe stanci, iar o parte din constructie este suspendata (voi pune o poza). Platoul pe care se ajunge aici la aproape 3000m este supranumit si ‘’Terrace of the Dolomites’’.

Aici bineinteles ca veti gasi un restaurant cu terasa, care nu lipseste din nici un ‘’peisaj’’, ca si locurile de joaca pentru copii, indiferent de altitudine. Am pornit catre refugiul/cabana Forcella Pordoi situat la 2848m altitudine – un traseu usor de circa 30 de minute. Mai multe opriri pentru a fotografia impresionantele stanci si vai ale masivului Sella au marit putin durata traseului, dar noi nu ne grabeam – eram totusi in vacanta. In multe zone zapada era prezenta desi era jumatatea lunii iulie.

Chiar langa refugiu printre doi ‘’colti’’ de stanca se vedea spectaculosul drum care trece prin Passo Pordoi. Cand am ajuns la cabana, surpriza mare – am intrat inauntru si cand ne-a auzit vorbind romaneste, doamna care servea ne-a remarcat imediat si am intrat in vorba. Era o romanca din Ardeal, care lucreaza de 7 ani in Italia. Ea avea grija de acest refugiu din mai pana in octombrie cand se inchidea. Bucuroasa de oaspeti, ne-a povestit cate ceva despre viata din Italia si despre cum se traieste prin acele locuri. Interiorul acestui refugiu arata impecabil si stralucea de curatenie (de fapt peste tot este asa). Am comandat ciocolata calda, apfelstrudel, cappuccino si desi consumatia se ridica la vreo 17 euro pentru 4 persoane) ne-a cerut doar 10. Aceasta cabana/refugiu dispune de canalizare, apa calda si ofera cazare in camere de 6,10 si 12 paturi si mancare – preparata acolo de un bucatar.

Pentru a aduce sus toate cele necesare (inclusiv lemne pentru foc) se folosea o instalatie proprie de transport pe cablu (la scara mica, evident) …. un mic vagonet era tras pe cablu pana langa refugiu. Tot aici lucra si baiatul doamnei, iar pe timpul iernii ‘’se transferau’’ la un hotel din Canazei. Din cele spuse de dansa, romanii erau bine vazuti si apreciati in acele locuri pentru ca erau seriosi si isi faceau treaba ca la carte. Dupa un timp ne-am luat la revedere, am facut o poza cu totii in fata cabanei, iar noi ne-am intors catre telecabina. Am coborat si am plecat catre Corvara di Badia – drumul se ramifica in Arabba, cel spre Corvara fiind SS 244. Daca va uitati pe o harta o sa vedeti foarte multe curbe, si unele persoane pot avea dificultati pe aceste drumuri.

Ne-am oprit pentru cateva zeci de minute in Corvara si am servit o gustare la una din terasele din sat. Pozitia acestui sat este deosebita, iar cadrul natural de care este inconjurat este minunat. Am plecat in continuare pe drumul care duce catre Val Gardena. Aceasta este una din numeroasele văi atragatoare din muntii Dolomiti, in special pentru sporturi de iarna. Cele mai importante sate din aceasta vale sunt Selva di Val Gardena, Santa Cristina si Ortisei.

Apoi am facut stanga pe drumul catre Canazei si ne-am oprit pentru cateva minute la 2244m in Sella Pass pentru a mai face cateva fotografii. Pasul Sella, unul din cele mai faimoase din Dolomiti face legatura intre Val Gardena si Val di Fassa. Acest circuit – pe drumurile SR 48, SS 244, SS 243 si SS 242 mai este numit si Sella Ronda, deoarece inconjoara masivul Sella si este unul din cele mai importante si circulate drumuri din Dolomiti – la tot pasul peisajul se schimba, iar opririle pentru poze vor fi foarte dese. Daca ajungeti pe aici rezervati-va cateva ore pentru a face acest circuit – drumul este foarte bun, iar peisajele absolut spectaculoase.

Am revenit la hotel si dupa o binevenita odihna de circa o ora si jumatate am iesit din nou la aer curat pentru a parcurge – pe jos – unul din traseele de baza din acest sat. Este un traseu prin padure in cea mai mare parte si uneste satele din aceasta vale. Este destinat in principal bicicletelor, dar si celor care doresc sa alerge sau sa se plimbe. O astfel de plimbare prin padure si de-a lungul raului care strabate valea are darul de a va deconecta total de stresul acumulat in decursul activitatii zilnice. Pe toata lungimea acestui drum sunt mai multe bancute unde va puteti odihni si locuri de joaca pentru copii - cel mai important fiind ‘’Parco Avventura’’ din Campitello.

In acest parc veti gasi punti suspendate intre copaci, tiroliana, trasee de catarare, toate desfasurandu-se sub atenta supraveghere a personalului si cu echipament pus la dispozitie de cei care administreaza acest parc. Aici pot veni atat copii cat si adultii. In acest sat ca si in altele este ‘’raiul copiilor’’ deoarece au foarte multe activitati care le vor ocupa intreaga zi, iar parintii vor fi linistiti – nici ei nu duc lipsa de activitati, intr-un cuvant ai la dispozitie tot ce doresti ca sa te simti bine. Intr-un sejur de 7 zile nici nu ai timp sa te plictisesti, esti atras in diferite programe organizate sau nu si ai o gama larga de optiuni. Seara se organizeaza diverse spectacole muzicale sau de divertisment in aer liber.

Mai multe informatii gasiti aici.

Dupa cina am iesit la ‘’traditionala’’plimbare pentru siesta si am mers la oficiul de turism pentru a studia prognoza meteo pentru ziua urmatoare - se indica vreme excelenta fara vreo sansa de ploaie. La revenirea in camera am definitivat traseul pentru ultima zi.

Ziua 3

Ultima zi petrecuta aici ne-a dus in josul vaii, in satul Vigo di Fassa de unde am luat telecabina catre masivul Catinaccio sau Rosengarten (in germana). Acesta mai este denumit si ‘’paradiso escursionistico’’, deoarece sunt foarte multi km de poteci marcate de toate gradele de dificultate. Multe trasee sunt usoare si deci accesibile si familiilor cu copii. Cel mai inalt varf din acest masiv este Kesselkogel cu o inaltime de 3004m, urmat de Cima Catinaccio cu 2981m. Seara in lumina soarelui care apune muntele devine trandafiriu de unde vine si denumirea lui. Se poate urca cu telecabina si se asteapta apusul soarelui, dar coborarea se face pe jos.

La iesirea din statia de sus a telecabinei am dat de un peisaj absolut minunat care necesita cateva minute de admiratie asezati pe bancutele de aici sau pe iarba (in paranteza fie spus, nu am vazut nici un indicator de genul ’’nu calcati pe iarba’’). Nu lipseste spatiul de joaca pentru copii cu tobogane gonflabile si leagane. De fapt, copii sunt ‘’tratati’’ peste tot cu respectul cuvenit: locuri de joaca (la toate altitudinile), feluri de mancare speciale, spatii alocate doar pentru cei mici (pentru schimbarea scutecelor) etc.

Urmeaza cateva poze deosebite si dupa studierea hărţii si a indicatoarelor de aici (sunt 8 trasee) am ales un traseu usor catre o cabana care se vede de pe acest platou. Exista si un traseu de coborare catre sat, foarte frumos, prin padure, iar multi turisti sau localnici vin aici sus cu bicicletele, deoarece sunt mai multe poteci destinate mountain-biking-ului. Dupa un urcus de circa 20-30 de minute am ajuns la o minunata cabana din lemn – Baita Pra Martin - cu o terasa atragatoare de unde se deschid panorame numai bune de pus pe desktop. Si la aceasta cabana, ca la toate celelalte intalnite, se servesc diferite preparate locale, specifice zonei.

Pe langa cappuccino, cafea, bere, sucuri, strudele cu mere sau branza, panino se poate servi iaurtul proaspat cu fructe de padure (voi atasa o poza). El costa indiferent de altitudinea la care este servit aproximativ 3 euro si are un gust deosebit. De altfel am vazut in foarte multe locuri vacutele care ‘’pasc linistite si in…. Dolomiti’’ – nu doar in Alpi. Am savurat si noi cate ceva si in linistea deplina de acolo am privit minute intregi peisajele inconjuratoare. Toata aceasta zona merita un sejur de cateva zile pentru a parcurge cateva trasee prin acest masiv extraordinar si a vedea acesti munti care ofera la tot pasul privelisti incantatoare. Poti ramane aici ore intregi ca sa te plimbi, sa stai pe iarba si sa faci plaja sau sa lenevesti pe un sezlong pe care unele cabane le pun la dispozitia turistilor.

Ne-am ridicat cu greu dupa circa o ora si cu regret am plecat catre telecabina. Ne-am urcat in masina si am plecat prin Passo Costalunga, catre urmatorul obiectiv al zilei si anume Lago di Carezza aflat pe drumul SS 241 care duce catre Bolzano. Nu pot descrie in cuvinte – dar se spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte si voi atasa cateva - acest lac cu o culoare a apei incredibila si parca ireala, care diferita in functie de locul din care privesti: cand turcoaz, cand verde, cand albastra. Din parcare se merge printr-un tunel sapat pe sub sosea si se ajunge pe malul acestui lac. O poteca inconjoara lacul si din loc in loc sunt amenajate locuri de panorama. In apele cristaline se oglindesc padurile si muntii care inconjoara lacul si se pot vedea cativa pesti, probabil pastravi. Cateva locuri amenajate asigura cadrul ideal pentru fotografii amatori sau profesionisti.

Dupa plimbarea in jurul lacului, cu mai multe pauze pentru a imortaliza peisajele oferite cu darnicie si care a durat cam o ora, ne-am intors la hotel si dupa o scurta pauza de relaxare, cum aveam ‘’dor de duca’’ am hotarat sa urcam din Canazei cu telegondola si telecabina (in afara de costul cardului nu am cheltuit nici un euro suplimentar pe transportul pe cablu) pana pe Col dei Rossi pentru a avea ocazia sa vedem alte peisaje minunate. De aici, de sus am avut prilejul sa revedem aproape toate locurile in care am ajuns in sejurul nostru, dar din alte unghiuri. Se puteau vedea numeroase instalatii pe cablu care functionau doar iarna si cateva cabane sau refugii unde puteai sa te bucuri de o masa sau de odihna. Pentru biciclisti existau si aici cateva drumuri special amenajate si dedicate lor.

Intoarcerea la hotel a insemnat si strangerea bagajelor pentru ca a doua zi plecam catre partea a doua a concediului – Seeboden – Austria. Drumul prin Italia, catre Austria a insemnat aproape in totalitate alt traseu decat cel ales la venire. Am plecat pe drumul SS641 prin Passo Fedaia catre Caprile, apoi drumurile SR203, SP251, SP 638 catre Passo Giau – urmati indicatoarele catre Passo Giau si nu vor fi probleme. Aici o multime de masini, motociclete, biciclete erau oprite in numeroasele parcari amenajate. Mai multe trasee catre diferite refugii (Nuvolau, Averau, 5 Torri, Palmieri) incepeau chiar de aici si multi oameni parcurgeau aceste trasee. Noi neavand timp (acum, poate data viitoare) am facut cateva poze – vremea a fost ceva mai urata cu nori – si ne-am continuat calatoria. Dupa vreo 20 de km am intrat pe drumul SS48/SS 48, am trecut prin Cortina d’Ampezzo si am luat-o pe SP 49 catre Lago di Misurina un alt must-see din Dolomiti.

Din pacate, vremea innorata nu ne-a permis sa facem fotografii prea reusite, dar totusi am imortalizat cateva peisaje. Durata drumului intre Campitello di Fassa si Seeboden a fost de aproximativ 9 ore.

In acesti munti se organizeaza pe parcursul verii diferite concerte. Acest program se numeste ‘’Sound of Dolomites si aduna muzicieni din toata lumea care concerteaza in peisajele fermecatoare din Dolomiti. La aceste spectacole se aduna mii si mii de oameni dornici de un spectacol inedit. Ca sa vedeti cam cum este un asemenea spectacol: click aici.

Pentru cei care prefera o vacanta cu mai putine calatorii si plimbari intre diferite obiective, trebuie sa stie ca in Val di Fassa se pot practica foarte multe sporturi si activitati. Centrul de sport Ischia din Campitello ofera posibilitatea practicarii: tenisului, baschet, handbal, volei, roller-skating, catararea pe perete artificial, minigolf etc. In satul Alba di Canazei exista un patinoar deschis si vara, iar in Canazei o piscina acoperita. Impatimitii pescari trebuie sa stie ca in raul Avisio care strabate Val di Fassa se poate pescui, in schimbul unui permis care se elibereaza in aproape toate satele din vale. Un centru spa se afla in satul Pozza di Fassa – amanunte aici.

Doua terenuri de golf – unul in Campitello si altul in Passo Costalunga – imbogatesc oferta de activitati sportive din zona. Trei este numarul parcurilor tematice ‘’Adventura park’’ aflate in satele Campitello di Fassa, Pera di Fassa si Pozza di Fassa. Mai multe punti suspendate intre copaci atat pentru copii, dar si pentru adulti, fac deliciul iubitorilor de putina adrenalina. Exista un program special pentru copii – Fassalandia – care ii initiaza in tainele mountain-biking-ului, excursii cu ghid, cursuri de escalada artificiala. Inca de la varste fragede, copii sunt invatati sa protejeze mediul.

Desigur ca mai sunt si alte activitati care se pot desfasura in zona si pe care va las sa le descoperiti singuri. Pot spune ca a fost cea mai frumoasa vacanta (de fapt 4 zile) de pana acum, si sunt convins ca voi reveni in acesti munti cu forme inconfundabile pentru ca…. nu-i asa? ... sunt cei mai frumosi munti din lume. Si uite asa, incet-incet in inima mea isi face loc, incet dar sigur ‘’o amanta’’ pe nume Italia, care incearca sa ‘’fure’’ cate ceva din locul destinat marii mele iubiri – Austria.

Despre partea ‘’austriaca’’ a concediului voi scrie in sectiunea dedicata.

Ciao a tutti e tanti bei viaggi!

P. S. – Webmaster, te rog sa inserezi acest fond sonor pentru review. Multumesc.

http://www.youtube.com/watch? v=e2GLEulIBs8

---

VIZUALIZĂRI: 6626 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI