GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Spre Vârful Toaca
Ne-am pornit de la punctul Salvamont, după achitarea taxei de acces (30 lei, 4 adulți și 2 copii) la 10 dimineața. Obiectiv Vf. Toaca.
După 2 ore ajungem la Cabana Fântânele. Ultima parte spre cabană a fost grea. Eu cu soția (cam câte 95 de kg fiecare, cu stil de viață sedentar) am simțit din plin acea porțiune. Părinții mei, chiar fiind mai în vârstă (65 de ani), erau învățați cu mișcarea. Ei fac plimbări zilnice. Să revin.
De la cabană sunt 2 trasee: dreapta spre Duruitoarea și stânga Cabana Dochia (2 ore). Pe traseul 4 cu dungă roșie. Alegem stânga.
Prima porțiune cam grea, înclinată. Apoi o cărare pe porțiune dreaptă și urmează iar un traseu foarte greu, cu bolovani, rădăcini înclinat cam la 45 de grade. Ce mai. Greu.
Ajungem după 2 ore la șaua La Morminte. Ai mei vor să abandoneze. Și așa au făcut. Eu nu. Vreau la vârf. Soția nu mă abandonează. Băiatul la fel. Noi trei continuăm spre Toaca. Părinții cu fata coboară spre Durău.
De La Morminte cota 1400, urcăm. Greu, foarte greu, înclinat. Simțeam durere în toți mușchii. De care știam și nu știam. Hai și mai sus. Fiind fumător, la o mică pauză aprind o țigară. Nașpa. Simt o gheară în piept. A doua. Prima a fost până la Fântânele. Tot după o țigară. Eu fiind ceva cu inima. Termin țigara, beau apă și mă liniștesc. Bătăile inimii s-au reglat. Îmi luasem pastilele dimineață. Plecăm. Greu.
În sfârșit ajungem pe un mic platou. Citim. Cușma Dorobanțului. 1600 m. Ne învârtim, ne uităm, facem poze și citim: Cabana Dochia 1 oră jumate. Nasol. Era ora 14 și 20. Mai urcăm cam 20 de metri.
Alt panou. Cununa Zimbrilor. În dreapta. Cu un mic platou. Mergem acolo. Panorama era superbă. Lacul, podul de la Poiana Largului, crestele munților, brazii. Gata. Poze niște selfie și plecăm. Ora 15. Plecăm la vale. Abandonez.
Avem de coborât. La coborâre dezastru. Ne dureau toate. Mâini, picioare, cap. Presiunea.
La 17 ajungem la Cabana Fântânele. Coborârea a fost un calvar. Ne alimentăm cu apă rece, bem o cafea cam diluată, 5 lei una, o țigară și plecăm. La vale. Ne dureau toate.
Pauză pe traseu. Caut în rucsac. O bere. Uitasem de ea. O beau și după o pauză continuăm.
18.50. Ajungem în Durău. Dezamăgiți. Nici vârful și nici cascada. La anul.
Și în momentul de față mă dor toate. După 2 zile mă dor toți mușchii.
Trimis de amarob in 07.09.19 12:29:46
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL CEAHLĂU.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (amarob); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@amarob: Nu e de râs dar... am râs de una singură
Nici nu mă încumet la așa urcuș. Și eu tot cu inima. Și cu țigara. Hai și o bere, că merge
Felicitări pentru drumeție!
@amarob: Deși i se spunea și " Fântânele" , oficial - în epoca de tristă amintire - cabana s-a numit " 7 Noiembrie" .
Din Durău - cu totul altfel ca înfățișare în vremea adolescenței mele - după o oră de mers pe un traseu nu prea dificil pentru noi, se ajungea la cabană. Pe aceeași cărare, cu cai, se făcea și aprovizionarea cabanei cu cele necesare. Acolo exista un bar și o bucătărie unde se găsea oricând o ciorbă sau un ceai cald. Prețurile erau mai mari decât cele din vale, dar turistul flămând și obosit, nu ținea cont de asta.
De obicei, în grup, noi escaladam Ceahlăul în 4 ore pornind de la Izvorul Muntelui spre cabana Dochia, aproape de vârful Toaca - cel mai înalt.
Ne petreceam prima noapte la Dochia, apoi, pe celălalt versant, începeam coborârea. Nu înainte însă de a urca pe Toaca, la stația meteo. Îmi plăcea acest loc pentru că îmi oferea prilejul de a vedea în zilele senine cerul curat și de a scruta zările până hăt, departe. Se spunea că atunci când atmosfera era foarte limpede, se vedea la orizont Marea Neagră. După urcarea pe scara de lemn, defectă pe alocuri, ajungeam pe o pajiște cu vegetație specifică, scundă, aflată permanent în bătaia vântului de înălțime. Acolo mi-a fost dat să văd prima oară floarea de colț - gingașă și catifelată - în mediul ei natural.
La Fântânele / 7 Noiembrie, poposeam nu pentru că traseul era lung sau prea greu, ci pentru că voiam să vedem iar și iar - ca în fiecare an - Cascada Duruitoarea. De la cabană și până la cascadă drumul era prin pădure, frumos și fără dificultăți pentru noi, iar cascada cu susurul apelor culese din munte era un motiv în plus pentru care nu voiam să ratăm ocazia.
Coboram cu ușurință de la Fântânele la Durău, iar după un scurt popas în poiana atunci numai cu flori, o porneam la vale spre coada lacului de acumulare. Ajungeam la Bicaz cu vaporașul, apoi trenul ne ducea până acasă.
Așa decurgeau 3 zile din lungile noastre vacanțe de vară în perioada liceului. După plecarea din Neamț, nu am mai revăzut Ceahlăul decât rar, în scurte popasuri, doar la poale.
Mă bucur când apar impresii mai recente despre aceste locuri atât de dragi mie. Chiar dacă v-a fost greu, chiar dacă nu ați reușit să atingeți obiectivele propuse, plimbarea pe munte a avut cu siguranță beneficiile ei. Vă felicit pe toți pentru efort, iar ție, în mod special, mulțumiri pentru cele ne ne-ai povestit!
@krisstinna: Eu voi încerca și la anul. În prealabil cam cu o lună înainte voi face plimbări zilnice cam de 3-4 kilometri. Voi pleca de la 8. Mă voi pregăti cu alte cuvinte. Sunt 2 obiective pe care vreau să le văd. O zi bună!
Vă înțeleg perfect! Am avut aceeași experiență acum câțiva ani. Greu, greu de tot, văicăreli, bătăi de inimă (țigară nu, din fericire...), dureri de mușchi, jurăminte că nu mai fac așa ceva... (După un an am revenit, parcă a doua oară a fost mai ușor).
Dar, să recunoaștem, merită pe deplin!
@Rofri: Adevărat. Merită. Peisajul, pădurea cu toate mirosurile de rășină, ciuperci, ferigi, etc. Liniștea. Totul mă îndeamnă să mai încerc o dată. O zi bună!
@amarob: Mulțumiri pentru amabilitatea cu care ai dat curs solicitării de a încărca fotografii.
@amarob: Felicitări pentru drumeție, efortul este maxim!
Am urcat acolo acum trei săptămâni, gașcă mare, cu multi copii, 12, cu vârste cuprinse între 7-14 ani.
Credeam că vor fi probleme la urcare cu copiii... nici vorbă! Ei erau în frunte! Subestimam forța copiilor, sunt niște Duracei. Eu 4 zile am simțit durere în mușchi!
A fost prima urcare serioasă, cea mai solicitantă de până arunci... nu am scris review pentru ca apoi am urcat pe Vf. Moldoveanu, Vf. Parângul Mare, mergem și weekendul acesta... nu ne mai săturam de urcat munți.
Cu Vf. Toaca am început ascensiunile. Suntem în formă bună, nu mai facem febră musculara, deci, continuăm.
E prea grea urcarea la Vf. Toaca, mergeți mai bine la Vf Omu, e mult mai lejer.
Călătorii plăcute și alegeri inspirate pe viitor!
Numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2021 Prin Ceahlaul de legendă — scris în 05.05.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Traseul Vârful Toaca, Parcul national Ceahlău. O experienta de neuitat — scris în 20.10.20 de generalu din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Traseu Durau - Vf. Toaca - Cabana Dochia - Cascada Duruitoare — scris în 06.09.20 de cata2106 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Excursie de o zi din Iași III: vârful Toaca și cascada Duruitoarea, Masivul Ceahlău — scris în 03.08.20 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Ceahlăul, pe alte cărări — scris în 17.08.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Excursie de o zi din Iași: vârful Toaca și Cabana Dochia, în Masivul Ceahlău — scris în 28.07.20 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Parcul Auto Ceahlau — scris în 12.10.19 de andreics din BUCURESTI - RECOMANDĂ