Weekend în Munții Apuseni – partea I

TIPĂREȘTE

În luna septembrie am petrecut un weekend în Munții Apuseni. În continuare am să vă povestesc ce am reușit să vizităm noi în cele două zile petrecute aici. Întrucât după terminarea review-ului am constatat că acesta este prea lung și sunt și foarte multe fotografii de postat într-un singur articol, am hotărât să-l împart în două și să postez separat impresiile din fiecare zi.

În prima zi, în drumul către Scărișoara am mai vizitat câteva obiective turistice. Primul dintre acestea a fost Cetatea Deva, pe care nu am reușit să o vizităm în urmă cu doi ani când am petrecut un weekend în acest oraș, din cauza faptului că lucrările de reabilitare nu erau terminate.

Cetatea a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea pe Dealul Cetății, la altitudinea de 371 m și a fost considerată mult timp o cetate de necucerit. Despre istoricul acesteia puteți citi mai multe aici: ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Deva.

Dacă ajungeți în Deva nu aveți cum să ratați acest obiectiv, ea domină orașul și se vede din orice parte a acestuia. Accesul la cetate se poate face în mai multe moduri. Cea mai simplă modalitate de a ajunge este cea cu telecabina, care pleacă de la baza dealului menționat anterior. Aici este o parcare generoasă pe marginea căreia puteți vedea aliniate 11 busturi ale unor gimnaste de top ale României, precum și alte 4 ale antrenorilor acestora.

Tarifele la telecabină sunt 10 lei/ adult (o urcare și o coborâre); 6 lei/adult (o urcare sau o coborâre); 5 lei/ copil, elev, student, pensionar (o urcare și o coborâre); 3 lei/copil (o urcare sau o coborâre). Programul de funcționare al telecabinei este 09.00-21.00 în perioada caldă (1 mai – 30 septembrie) și 08.00-20.00 în perioada rece (1 octombrie – 30 aprilie).

A doua posibilitate de a urca la cetate este cea cu mașina. Această variantă am aflat-o chiar cu ocazia vizitei de anul acesta. Întrucât atunci când am ajuns noi se efectuau lucrări de întreținere a telecabinei și lucrătorii au estimat că mai durează cel puțin 45 de minute până la repunerea ei în funcțiune, ne-au sfătuit (și ne-au explicat pe unde) să urcăm cu mașina până la poarta 1.

Am urmat sfatul lor, am urcat pe lângă parc pe un drum îngust de o mașină, dar am câștigat timp pentru că în acea zi trebuia să ajungem în Scărișoara și mai aveam pe listă destule obiective de văzut.

În fine, cea de-a treia variantă pentru a ajunge la cetate este cea pe jos, prin pădure, fiind nevoie să urcați niște trepte betonate și să continuați urcușul pe potecă.

Cetatea a fost restaurată între anii 2013-2015, obținându-se fonduri europene pentru acest proces, dar acesta nu a fost finalizat, în sensul că una dintre cele trei incinte ale cetății nu a fot renovată și nu se poate vizita. Este vorba de incinta nr. 1, cea situată în vârf, care a avut destinația de locuință.

Accesul în cetate este gratuit iar pe fiecare poartă este afișată o schemă a cetății cu traseele de vizitare (vezi foto nr. 4). Cu ajutorul acestei scheme ne-am ghidat și am identificat principalele puncte de interes pentru că nu există panouri informative. În schimb, sunt multe panouri de avertizare pe care este inscripționat mesajul ”Atenție vipere! ”.

Aș mai adăuga faptul că de-a lungul traseelor de vizitare sunt mai multe puncte de belvedere de unde poate fi admirată panorama asupra orașului și a împrejurimilor. În aceste locuri sunt amenajate foișoare cu băncuțe.

Închei descrierea Cetății Deva prin a spune că mă așteptam la mai mult, lipsa panourilor informative și faptul că cetatea nu a fost restaurată în întregime scad din atractivitatea ei. Cu toate acestea, consider că dacă ajungeți în Deva merită să vizitați cetatea.

Ne-am continuat drumul spre Munții Apuseni și am trecut prim municipiul Brad unde se află Muzeul Aurului. Noi l-am vizitat cu doi ani de zile în urmă, însă am vrut să amintesc de el pentru că este un obiectiv care merită vizitat, mai ales dacă aveți copii la școală.

Următorul obiectiv vizat de noi a fost Cascada Pișoaia, care mai este cunoscută și sub numele de Cascada Miresii sau Cascada de la Vidra. Accesul spre aceasta este ușor, de la ieșirea din Câmpeni am virat la stânga pe DJ 672 și după aproximativ 13 km am ajuns în satul Nemeși din comuna Vidra.

Pe partea dreaptă a drumului este un indicator unde se virează la stânga pe un drum comunal care traversează Arieșul Mic, lat pentru o mașină, pe care se merge doar 100 m, după care accesul cu mașina nu mai este posibil. Am lăsat mașina pe proprietatea unui localnic și după 300 m de mers pe o potecă am ajuns la cascadă.

Atenție! La acea proprietate este un anunț care îi înștiințează pe cei care parchează acolo că au de achitat 5 lei pentru acest serviciu. Noi nu am plătit această sumă pentru că nu a venit nimeni să ne ceară banii.

Cascada este o cădere de apă de peste 18 metri înălțime și o deschidere de 25 metri, care este înconjurată de o pădure de conifere și foioase. Întrucât ne aflam într-o perioadă secetoasă, deschiderea de apă nu măsura mai mult 1,5-2 m. Frumusețea locului este sporită de prezența unor spectaculoase formațiuni calcaroase, precum și de bolovanii gigantici situați lângă cascadă care au fost sculptați de vreme. Acest areal de o frumusețe aparte a fost declarat rezervație peisagistică.

În comuna Vidra am putut vedea cruci realizate de săteni, la care au folosit bucăți de calcare formate în zona Cascadei Pișoaia.

Încântați de pitorescul locului ne-am întors în drumul principal (DJ 672), pentru a admira o altă rezervație, Dealul cu melci. Deși este un panou informativ cu acest obiectiv destul de aproape de marginea drumului, noi l-am ratat, fiind atenți la cel referitor la Cascada Pișoaia, situat la doar 10-15 m mai departe și mai aproape de marginea drumului.

Dealul cu melci este un conglomerat de gresii și marne în care au fost încrustate zeci de specii de moluște. Dealul este rezultatul acțiunii timpului, fiind format în milioane de ani prin pietrificarea melcilor. Pentru a vedea acest obiectiv nu este nevoie să urcați pe deal, este o potecă și noi am încercat această, dar nu e nimic de văzut. Pur și simplu puteți vedea din drum ceea ce e de văzut.

De aici ne-am continuat drumul încă un kilometru și am ajuns la Casa Iancului din satul Incești, comuna Avram Iancu. Aceasta este denumirea păstrată de localnici, fiind vorba de casa în care s-a născut Avram Iancu. Chiar panoul informativ amplasat pe marginea drumului poartă această denumire. Tot pe acest panou am citit că această casă a fost ridicată în anul 1810 de către tatăl lui Avram Iancu, Alisandru Iancu. Casa a fost lăsată prin testament națiunii române, astfel că în anul 1880 a fost organizat aici un punct memorial, iar în anul 1924, la 100 de ani de la nașterea eroului național, casa a fost lărgită și transformată în muzeu. La inaugurarea muzeului memorial, la 1 septembrie 1924 a participat și regele României, Ferdinand.

Cum intri în curte, în față este casa memorială, în stânga și dreapta acesteia fiind adăugate două corpuri de clădire simetrice care au destinația de muzeu (în partea dreaptă); bibliotecă și loc de rugăciune (în partea stângă). În fața muzeului se poate observa cu ușurință bustul lui Avram Iancu.

Muzeul era deschis, o doamnă fuma afară și ne-a îndemnat să intrăm și să-l vizităm. Casa propriu-zisă este construită din lemn și are două camere și pridvor, fiind prevăzută cu un acoperiș cu șindrilă, foarte înalt.

Muzeul conține obiecte și documente legate de copilăria, tinerețea și familia lui Avram Iancu, portrete, fotografii de epocă, obiecte de port popular, obiecte gospodărești, arme, săbii, drapele, documente legate de revoluția de la 1848, etc. De menționat că în muzeu sunt note biografice despre Avram Iancu și afișe informative referitoare la casa memorială, iar obiectele expuse sunt însoțite de explicații.

În final vă spun că este un obiectiv care merită vizitat, pentru care va trebui să achitați taxa de 6 lei/adult.

Ultimul obiectiv pe care l-am vizat a fost Mânăstirea ”Sfântul Prooroc Ilie” de la Albac. Am poposit câteva minute aici pentru a vizita frumoasa mânăstire care mai este numită ”mânăstirea dintr-o cutie de chibrituri”, deoarece spațiul este strâmt.

Mânăstirea care adăpostește o mică obște de maici a luat ființă în anul 1992. Biserica propriu-zisă este o construcție de mici dimensiuni din lemn, este acoperită cu tablă și are o singură turlă. În interior pictura este frumos realizată, dar nu impresionează în mod deosebit.

Curtea mânăstirii este de mici dimensiuni și foarte frumos amenajată. Multă verdeață, multe flori, arbuști, brazi, tuia, un bazin micuț cu pești, alcătuiesc un decor care cu ușurință poate fi numit ”un mic colț de rai”.

Va urma!

---

VIZUALIZĂRI: 3255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI