Domul din Köln

TIPĂREȘTE

În urmă cu câțiva ani, vizitând pentru întâia oară Italia, în piața Domului din Milano priveam în extaz delicatețea sculpturilor din marmura albă a fațadei. Deodată, o doamnă m-a întrebat: "Dar Domul din Köln, l-ați văzut?" Nu, nu-l văzusem încă, dar din felul în care mi-a fost descris mai apoi, am înțeles că este cel mai, cel mai… Așadar, l-am trecut pe listă pentru că și eu, ca oricare alt turist împătimit, am o listă de opțiuni turistice. Lista asta a mea este într-o continuă transformare, cel puțin dimensional. Bifez un obiectiv, dar mai adaug altele două sau chiar mai multe. În fine, așa a ajuns Domul din Köln pe lista mea. Mai rămânea să stabilesc momentul în care voi ajunge să-l văd aevea.

Momentul mult așteptat a venit acum un an, dar nu la alegerea mea, ci a organizatorilor circuitului care au decis ca la întoarcerea din Marea Britanie, în drumul spre România, să poposim o noapte la Hotel Cologne Airport Troisdorf situat la 12 km de aeroportul din Köln. A doua zi (26 august 2016), după micul dejun, chiar dacă nu aveam programat un tur de oraș, nu puteam pleca mai departe fără a vizita una dintre cele 100 de minuni ale lumii - Domul din Köln.

Autocarul ne-a lăsat pe o străduță din apropiere, iar noi am continuat pietonal până în piața domului. Când am ajuns în fața măreței construcții, asemenea tuturor celor aflați acolo pentru prima oară, mi-am aruncat privirile înspre înalturi, sus, sus, cât mai sus, încercând să văd vârfurile celor două turnuri și să deslușesc detaliile decorațiunilor. Revenindu-mi în minte discuția cu doamna de la Milano, cele două catedrale mi-au apărut ca două surori, ambele frumoase, dar mult diferite. Catedrala din Milano este sora mai mică, blondă, curățică și parcă mai preocupată de aspectul său exterior, iar cea de la Köln - sora mai mare - este brunetă, chiar negricioasă, dar admirată la fel de mult.

În fața intrării vestice, cea principală, cineva a avut ideea de a plasa două mostre - copii în mărime naturală ale unor ornamente sculptate cu frunze stilizate, fragmente din decorațiunile de pe acoperiș - astfel încât vizitatorul să-și poată face o imagine mai apropiată de real privind dimensiunile și proporțiile Catedralei din Köln. În mai multe limbi de circulație, pe una dintre aceste mostre scrie: "Modelul fleuronului pe turnurile Catedralei în dimensiunea originală: înălțime 9,50 m, lățime 4,60 m."

Foarte scurt istoric

Pe locul unei vechi biserici existente acolo de la sfârșitul sec. IX, în anul 1248 a început construcția catedralei pe care o vedem și noi astăzi. La 23 iulie 1164, Arhiepiscopul din Köln - Rainald von Dassel - adusese la Köln moaștele celor Trei Magi care s-au închinat pruncului Iisus în Betleem. Vechea biserică nu mai făcea față fluxului foarte mare de pelerini, de aceea s-a decis înălțarea unei noi catedrale, demnă de prețioasele daruri pe care le adăpostea. Construcția începută cu mare elan a cunoscut și momente de întrerupere a lucrărilor, dar - în 1880 - a fost în cele din urmă finalizată. Nici nu e de mirare că a fost necesară o perioadă atât de lungă (mai bine de 600 de ani) dacă ținem seama de faptul că la vremea respectivă acest monument istoric și de arhitectură gotică, de o robustețe uluitoare, era cel mai mare din țară și unul dintre cele mai mari din lume. Având 144 m lungime, 86 m lățime și două turnuri a câte 157,38 m înălțime, Domul din Köln este întrecut astăzi doar de Ulmer Münster care are un turn înalt de 161,53 m.

Fără intenția de a intra în adâncurile istoriei acestui edificiu monumental, menționez totuși că în 1996 UNESCO a apreciat Catedrala din Köln drept una dintre capodoperele europene ale arhitecturii gotice și a inclus-o pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial. Această minune a lumii este vizitată anual de milioane de turiști și pelerini, iar în 2005 - cu ocazia unui eveniment special - aici a sosit însuși papa Benedict al XVI-lea.

Mai vreau să adaug faptul că atunci când a fost finalizat, în 1880, exteriorul impunătoarei construcții de la Köln avea o nuanță deschisă de bej. Puteți crede că în nici 140 de ani s-a înnegrit atât de mult?

Vizitatorii care sosesc aici pentru prima oară află că Domul din Köln este amplasat la extremitatea nordică a hotarului unei vechi așezări romane, dovezi ale existenței acesteia putând fi văzute în Römisch Germanisches Museum din apropiere. Hohenzollernbrücke - podul care traversează Rinul, precum și Gara internațională se află de asemenea foarte aproape de dom, deci ar fi păcat să nu le învrednicim măcar cu o privire dacă tot ajungem acolo.

Detalii arhitecturale

Faţada principală a Domului din Köln este uluitoare. Bogat ornamentată, ea este o dantelărie de piatră cu modele nespus de complicate. Privind-o înspre înalturi, spre vârfurile celor două turnuri, vulnerabilă la intemperii, înnegrită, fațada îți dezvăluie totuși detalii migăloase, foarte frumoase. Încă de la începutul sec. XX s-a efectuat și încă se mai efectuează o titanică muncă de curățare a zidurilor, de aceea la Domul din Köln se vor vedea mai mereu porțiuni îmbrăcate în schele. Când am fost noi acolo, se lucra la turnul din stânga, sus, aproape de vîrf, precum și pe fațada sudică.

Intrarea credincioșilor și a vizitatorilor se face prin latura vestică, printr-un portal central și altele două, mai mici, situate de o parte și de alta a primului. Arcade gotice, deosebit de fin lucrate, împodobite cu basoreliefuri și statui de mari dimensiuni decorează fiecare intrare. Ușile sunt ele însele adevărate lucrări de artă, cu reliefuri de inspirație tot gotică. Ferestrele înalte, cu terminații gotice, amplasate pe toate laturile construcției, permit luminii naturale să pătrundă în interior. Cu toate acestea, numai într-o zi senină, cu mult soare, detaliile din interior pot fi bine analizate. Nespus de frumoase și de bine realizate, reprezentând sfinți și scene biblice, vitraliile cu care sunt împodobite ferestrele se văd cel mai bine din interior. Nu toate vitraliile sunt la fel de vechi. Din cei aprox. 10.000 m² cât însumează ferestrele cu vitralii ale Domului din Köln, doar 1.500 m² dăinuie din Evul Mediu. Se spune că cel mai vechi vitraliu este cel al ferestrei capelei centrale care a supraviețuit din anul 1260.

Când am pătruns în interior, credincioșii așteptau liniștiți momentul de început al ritualului. Am făcut câteva fotografii și m-am retras pentru a nu deranja. Naosul principal, cel mai lung din Germania și unul dintre cele mai lungi din lume, diferitele capele, sculpturile de mari demensiuni reprezentând pe Iisus Hristos, Fecioara Maria și cei doisprezece apostoli, Sarcofagul Magilor, aurit și frumos decorat, cel mai mare relicvar din Occident, un vechi altar - triptic (sec. XIII), mai multe orgi, precum și cele 12 clopote cu sonorități și greutăți diferite (cel mai mare are 24 tone), sunt atracții pentru turiști. De asemenea, turnul în care se poate urca pentru a admira orașul, cripta în care își dorm somnul veșnic mai mulți arhiepiscopi, trezoreria - un muzeu care expune relicvarii prețioase, sculpturi medievale, obiecte și veșminte liturgice sunt alte puncte de interes pentru cei care pot rămâne mai mult timp la Köln.

Amintesc faptul că programul de vizite la Catedrala din Köln - cea mai mare construcție în stil gotic din lume - este zilnic (noiembrie-aprilie între orele 06.00-19.30, mai-octombrie între orele 06.00-21.00), accesul fiind liber. În turn se poate urca doar între orele 09.00-16.00. Nu știu dacă pentru a urca în turn se plătește vreo taxă. Eu nu am urcat pentru că nu am mai avut timp, totuși, cred că de acolo, de sus, panorama orașului cu construcțiile lui și cu unduirea leneșă a Rinului este o desfătare pentru ochi și totodată un bun prilej pentru ca aparatele foto să fie puse la treabă.

Muzeul Romano - Germanic - Römisch Germanisches Museum (deschis în 1974) se află lângă Catedrala din Köln, pe locul unei vile romane datată sec. III, descoperită în 1941 pe când se făceau săpături pentru amenajarea unui adăpost antiaerian. Pentru că încăperea principală era pardosită cu un prețios mozaic, riscant și dificil de mutat, s-a hotărât construirea unui muzeu deasupra lui, în jurul vilei romane. Pe lângă mozaic, muzeul adăpostește o mare colecție de ceramică și bijuterii, inscripții funerare și sarcofage, fragmente de construcții, toate provenind din așezarea romană Colonia Claudia Ara Agrippinensium pe ruinele căreia a apărut actualul oraș Köln.

Cei care mai au timp la dispoziție după ce au vizitat catedrala și i-au dat și roată de vreo câteva ori pentru a-i fotografia decorațiunile exterioare, dacă sunt interesați de astfel de obiective, cred că nu vor fi dezamăgiți intrând și la Römisch Germanisches Museum. Programul de funcționare este de marți până duminică în intervalul orar 10.00-17.00, iar taxa de vizitare este de 6,50 euro/persoană - adulți și 3,50 euro/persoană - elevi, studenți.

Gara din Köln

Cine a ajuns la Köln cu trenul știe deja că gara internațională a orașului este mare și foarte modernă. Cine nu a văzut-o încă poate afla că gara din Köln se află chiar în vecinătatea domului. Platforma de pe latura estică a catedralei oferă o foarte bună priveliște asupra gării - în întregime acoperită - în care sunt trase la linie câteva trenuri de mare viteză. Din câte știu, nu există legături directe cu trenul din București la Köln. Există însă zboruri directe până la Frankfurt sau Stuttgart de unde circulă frecvent trenuri spre Köln.

Podul Hohenzollern - Hohenzollernbrücke - podul care traversează Rinul în apropierea gării din Köln este o construcție istorică, demnă de a fi admirată măcar în fotografii. Pentru că vechiul pod nu mai făcea față traficului în continuă creștere, în perioada 1907-1911 a fost construit actualul pod căruia i s-a dat numele Casei de Hohenzollern cea care se afla la vremea aceea în fruntea Prusiei. Până la cel de-al doilea război mondial (când a fost bombardat chiar de nemți pentru a împiedica trupele aliate să pătrundă în oraș), podul deservea transportul feroviar și rutier, dar după reconstrucție a devenit accesibil doar trenurilor, bicicliștilor și pietonilor.

Evident, noi n-am avut timp pentru o plimbare pietonală pe Podul Hohenzollern. Ne aștepta un drum lung mai întâi până la Bonn, apoi - pe Valea Rinului - spre Frankfurt, ținta călătoriei din acea zi fiind Nürnberg care ne aștepta pentru cazare la Hotel Ibis Centrum.

---

VIZUALIZĂRI: 3529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI