Din Caciulata spre Transalpina

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ales sa facem un mic concediu, de o saptamana, in Caciulata, in luna iunie, deoarece simteam ca avem nevoie sa iesim din monotonie iar o saptamana intr-o zona frumoasa, in natura, ar fi fost raspunsul. Mai fusesem in Caciulata si pentru tratament si pentru relaxare si vizitare in anii trecuti, vizitasem cam tot ce puteam vizita in zona, asa ca ne-am gandit sa ne aventuram la o excursie mai lunga si am ales sa mergem catre Transalpina. Citisem ca Transalpina se deschide in iunie asa ca aveam mari sanse sa ne indeplinim obiectivul.

Am pus gps-ul si imediat am ajuns la intersectia spre Brezoi, am urmat drumul spre Voineasa si tot inainte spre Obarsia Lotrului. Pe drum am facut cateva opriri, am admirat peisajele frumoase, am cumparat miere de la un domn care avea proprii stupi si care ne-a spus ca pe timpul verii sta acolo in munte, pe drumul spre Obarsia Lotrului. Ne-am facut provizii de miere de toate felurile si sortimentele, ca unii ce suntem mari consumatori de miere si am plecat mai departe.

Drumul pana la Obarsia Lotrului este foarte frumos, este bun, nu are gropi, unele portiuni fiind proaspat asfaltate, se mai simt prin unele locuri mici denivelari insa pot fi trecute cu vederea deoarece peisajul natural fura privirile, pur si simplu nu te mai gandesti la altceva, doar la minunatiile de brazi care par aruncati cu mana pe coamele muntilor. Am facut cateva opriri la barajul Lotrului si am admirat/ respectiv fotografiat atat cu ochii mintii cat si cu aparatul din dotare frumusetea locului.

M-am intristat sa descopar ca si aici ca si in alte locuri au ajuns oamenii prost crescuti care nu stiu sa respecte natura si daca merg si se bucura de un gratar in sanul naturii uita sa isi stranga gunoaiele... :( ce sa mai zic... ne-am apucat si noi sa strangem cateva si sa le punem in mica punga pe care am gasit-o in portbagaj si ne-am hotarat, ca data viitoare cand mai mergem in natura, sa luam cu noi si saci de gunoi.

Sa nu las acum supararea pe marlani sa ma acapareze si sa nu stric reviewul, va spun ca am mers mai departe spre Obarsia Lotrului, ma asteptam sa fie o statiune mai dezvoltata insa sunt doar cateva hoteluri/pensiuni si un restaurant-doua, sper sa nu gresec, eu n-am vazut mai multe. Am facut un scurt popas la Manastirea Sf. Mina si ne-am continuat drumul spre crestele Transalpinei. Drumul este asfaltat insa lipsa parapetilor prin unele locuri mi-a dat ceva strangeri de inima... mi-a placut racoarea de pe munte si m-am bucurat in sinea mea ca am ales sa fugim de caldura. Ne-am oprit si noi ca tot turistul si la stana si sus unde erau tarabele cu suveniruri si alte cele, n-am stat prea mult pentru ca era prea mare inghesuiala si am ales sa zabovim mai sus, unde eram doar noi doi si vulturii care se plimbau linistiti pe cerul albastru.

Am ajuns apoi la Ranca si am hotarat ca dupa un asa drum ar fi bine sa mancam aici, asa ca am ales un restaurant la nimereala si am nimerit bine... sincer nu mai stiu cum se numea :)) dar avea mancare buna si nu prea scumpa... o vedere frumoasa spre munti... ce mai, cam tot ce isi poate dori un turist dupa un drum obositor care inca nu se terminase. Dupa masa, ne-am continuat drumul catre Caciulata, ajungand seara la asfintitul soarelui, obositi insa fericiti. :d

---

VIZUALIZĂRI: 6590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI