Excursii „la înălţime˝

TIPĂREȘTE

Excursii la înălţime

Intenţia mea este ca acum în prag de sezon turistic să nu ocoliţi obiectivele pe care am să vi le semnalizez. Sunt sigură că ajunşi la ele veţi avea trăiri deosebite, vă veţi simţi pentru o oră-două stăpânii lumii, altfel ce ar mai căuta acei nebuni entuziaşti să rişte totul pentru atingerea unui vârf de 7-8000m? N-am fost la 7000m dar la 4100m, da, şi încă după 70 de ani.

Măcar dacă unul sau doi din cei ce veţi arunca un ochi pe acest review, veţi combina marea-plaja şi circuitul pe care-l veţi face cu maşina voastră sau închiriată cu unul din obiectivele descrise de mine, m-aşi declara mulţumită că am fost utilă şi v-am predat stafeta.

Încă din adolescenţă am avut o atracţie deosebită pentru munţi. Eram mică de înălţime şi n-am avut vreodată condiţie fizică bună dar pasiunea pentru munte mă făcea să trec peste acest obstacol. Urcam pe Moldovanu sau Negoiul cu câţiva colegi, cu bocanci cu ţinte împrumutaţi şi cu rucsac în spate. Mergeam pe jos din Arpaş unde oprea personalul că transfăgărăşanul nu se construise încă, dormeam la priciuri la Bâlea Lac şi de-acolo mai sus, munţii erau ai noştri. Gamela tatii din război umplută cu apă rece şi bucăţelele de rahat energizante făceau minuni când eram obosită.

După ´90 deşi eram senioară cu 3 stele plus (la peste 60 de ani), înafară de foamea de a vedea lumea interzisă pentru noi până atunci, am căutat să facem si excursii la înălţime, natural cu mijloacele tehnice ale lumii civilizate (telecabină, tren cu cremalieră, monorail, jeepuri montagniarde) dar ajunşi sus, trăiam o stare de graţie nemaiîntâlnită, făcând câţiva paşi în aerul rarefiat de la 4000m şi privind în jurul nostru la marea albă nesfârşită. Deşi era un surogat de ascensiune, totuşi era mai mult decât nimic şi ne producea satisfacţii mai mari decât vizitarea unei catedrale. Cauza? Eram interactivi cu natura, cu înălţimile. Ce ar fi fost Elveţia cu oraşele ei supercivilizate, fără Alpi? La 72 de ani am urcat din Chamonix, Franţa, pe Mont Blanc la Aiguille du Midi şi din Interlaken, Elveţia, la Jungfraujoch numit şi Top of Europe. La 73 de ani am făcut o încercare de a urca pe muntele Fuji, Japonia, dar vremea neprielnică ne-a oprit la jumătatea drumului putând vedea numai muzeul dedicat acestui simbol al insulelor nipone. La 76 ani nu puteam face turul Siciliei fără a urca pe Etna şi a simţi în nări gazele sulfuroase. Ultimul urcuş l-am făcut cu soţul, cu câteva luni înainte de a pleca, în oct. 2017 pe când aveam 83 de ani. Am văzut de la baza lui vulcanul El Teide şi ne-am plimbat pe Roques de Garcia în Tenerife.

Câteva cuvinte despre fiecare, aşa cum le-am perceput eu când le-am văzut, cu speranţa că dacă veţi avea ocazia, nu le veţi ocoli

Aiguille du Midi (3842m) face parte din Mont Blanc. L-am făcut în cadrul unei excursii organizate în Elveţia dar care, tocmai pentru a cuprinde ma multe obiective atingea şi Italia (Torino- Giulgiul lui Hristos), Franţa (Chamonix) şi Germania (castelele Bavariei, cascadele Rinului). Cu o documentare prealabilă puteţi face excursia şi pe cont propriu dar noi pentru multi-destinaţii am preferat să nu avem grija cazării şi a programului pentru că aveam totuşi 72 de ani. Am urcat cu telecabina din Chamonix oprind pe platforma unei clădiri de piatră bine ancorată. Aici erau buticuri, restaurant, cafenele, staţie meteo şi atât de cald încât ne-am dezbrăcat de geace. Afară era tare urât şi geamurile de sticlă armată se zgâlţâiau sub rafalele puternice de nori. Am avut curajul să ies pe pasarela care lega construcţia de munte de unde am putut vedea prin spărturile de nori vârful de 3842 m în toată semeţia lui. Câteva minute am simţit efortul de adaptare al inimii la oxigenul rarefiat. După cca jumătate de oră prin difuzoare am fost anunţaţi că trebuie să plecăm pentru că telecabina nu mai prezenta siguranţă. Am trecut la înălţime pe lângă cabana Plan de l´Aiguile aflată la 2300 m înălţime şi care era un fel de bar şi magazin cu suveniruri pentru turiştii pedestri şi după o jumătate de oră am ajuns într-un Chamonix scăldat în razele aurii de soare.

Jungfraujoch sau acoperişul Europei (4158m) l-am accesat din cocheta staţiune elveţiană Interlaken, o localitate înconjurată de Alpii înzăpeziţi şi în care ai vrea să trăieşti toată viaţa. Din gara oraşului am luat trenul cu cremalieră şi cum timpul era superb, am văzut jos sub noi grupuri de turişti îmbrăcaţi cu pantaloni scurţi de piele cu bretele, purtând pălării cu pană. Jodlerele se auzeau până la noi. Am trecut prin tunelul muntelui Eiger lung de 7km şi trenul a oprit la una din cele mai înalte gări din lume, Jungfraujoch situată la 3450m înălţime. De aici în câteva zeci de secunde un lift ne-a urcat 130m şi a oprit într-o clădire de piatră enormă. Am vizitat un muzeu cu figurine de ghiaţă veşnică dar cum soarele era arzător am ieşit din clădire în împrejurimile înzăpezite. Ne-am plimbat pe platoul de ghiaţă situat la 4000m în care erau mulţi skiori, unii dezbrăcaţi până la brâu şi purtând ochelari protectori de soare

Muntele Fuji sau Fuji-San (3775m), am încercat să-l abordăm anul următor. Până la 2500m am urcat cu autocarul care ne-a oprit într-o parcare mare în faţa muzeului care-i poartă numele. Decepţia a fost mare din cauză că paznicii n-au dat voie maşinilor de teren să înainteze mai departe de staţia 5. Şoseua era cristal de ghiaţă şi maşina s-ar fi putut prăbuşi în prăpăstii. Doamne, Fuji-San era atât de aproape că parcă-l atingeam cu mâna! Ne-am mulţumit să vedem muzeul şi un templu şintoist viu colorat în care o preoteasă binecuvânta un nou născut adus de părinţi.

Vulcanul Etna (3340m, înălţime controversată pentru că desele erupţii uneori distrug conul lui care apoi se reface din lava solidificată). Este cel mai activ vulcan din Europa, cu erupţii în medie o dată la 3 luni şi distrugere a localităţilor de jos la 150 de ani. Şi când am fost noi în 2010, vulcanul bolborosea. Până la 1800m am urcat cu autocarul, apoi la 2500 cu cabina refăcută după erupţia din 2002. Aici majoritatea grupului a rămas la o terasă la refugiul Sapienza. Noi, nu. Am urcat cu jeepurile până în vârf doar opt persoane din 30. Pot spune că drumul cu jeepul a fost un peisaj selenar. Totală lipsă de vegetaţie, şoseaua, pământul, muntele toate erau cenuşii încărcate de lava care arsese tot. Din loc în loc urmele câte unui adăpost distrus. Coborâţi din jeepuri ne-a pătruns în oase un frig cum n-am mai simţit niciodată. Câţiva temerari au urcat până la craterul principal. Eu m-am aropiat de unul mic, de fapt o groapă fără fund din care ieşeau gaze sulfuroase şi undeva în fundul mi s-a părut că licărea o flacără. M-am depărtat cât am putut de repede şi am regăsit căldura jeepului. Noaptea te puteai refugia în adăpostul din vârful vulcanului şi aveai parte de un spectacol de neuitat cu scântei şi flăcări ieşite din măruntaiele pământului dar noi ne-am întors în lumea civilizată, următoarea oprire fiind la Messina.

Vulcanul Teide numit şi Pico del Teide (3718m) este a masă al treilea vulcan din lume după cele două din Hawai. Este situat în inima insulei Tenerife şi faţă de fundul mării reprezintă o diferenţă de nivel de 7000m. Nu a fost prevăzut în program să-l escaladăm deşi am trecut foarte aproape de el. Ne-am oprit la Roques de Garcia, o structură roşcată de bazalt aşezată la o înălţime de 2200m. Din nou peisajul era selenar datorită stâncii numite Degetul lui Dumnezeu alături de care este o caldera formată cu milioane de ani în urmă. Întregul ţinut este format din roci vulcanice cu contur neregulat şi care acoperă o suprafaţă de doi kilometri pătraţi. Mai departe drumul ducea la satul Masca, satul pierdut din Tenerife spre care, abia după 1990 a fost construit un drum spectaculos cu o singură bandă de circulaţie şi serpentine ameţitoare prin munţii Teno. Are nu mai mult de 120 de locuitori stabili şi până în secolul trecut, piraţii îşi ascundeau aici prada, urcând cu măgarii dinspre mare 3-4 ore pe cărări întortochiate ştiute numai de ei.

Cam astea au fost excursiile ˝la înălţime˝pe care le-am făcut în ultimii 30 de ani şi dacă vreţi să mai evadaţi din peisajele citadine, odată ajunşi în regiunea respectivă, nu ezitaţi să le vizitaţi. Amprenta lor vă va urmări toată viaţa.

WEB dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=6qLX97P3Az8

---

VIZUALIZĂRI: 294 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI