Iulia celor 900 de articole?

@iulianic: Oh, sunt fără cuvinte! Îmi pare atât de rău!... Din suflet, condoleanțe și... putere! Nimic nu va mai fi la fel, va trebui să învățați să trăiți altfel, dar cumva veți găsi calea; într-adevăr, viața merge mai departe! Și... cine știe?! Poate va veni și vremea celui de-al 900-lea articol...

Sănătate și numai bine, cât e posibil în situația dată și în vremurile tulburi pe care le trăim!

@iulianic: Se pare că eu sunt prima care scrie un ecou. Imi pare foarte rău de pierderea suferită. Este foarte greu să pierzi pe cel cu care ai trăit la bine si la rău.

@iulianic: în primul rând, condoleanțele mele cele mai sincere.

Dar crede-mă, există viață și după aceea. Chiar dacă nu exact la fel - iată de exemplu că Michi a reușit. Și chiar și eu mă străduiesc să cred că viața nu se termină odată cu a celor dragi care au fost nevoiți să treacă „dincolo” .

Să auzim și de bine, așadar!

... și pe curând pe paginile AFA!

Condoleante! Cuvintele sunt mult prea mici pentru a putea spune ceva, insa fii convinsa ca suntem cu totii alaturi de tine in aceste momente si asa vei vedea ca indiferent de momentele traite asa cum spuneai

oamenii sunt oameni mai ales in momentele de incercare. Este trist, este greu, insa este o persoana puternica si iti vei gasi resursele pentru a merge mai departe.

Iulia, draga mea, Dumnezeu să-l odihnească și să-l primească în Împărăția Lui! Cuvintele, în situații ca aceasta, parcă nu ajung ca să spui toată durerea care te cuprinde!

Toți am pierdut de-a lungul timpului persoane dragi și știm ce simți acum. Însă... faptul că ai reușit să scrii ȘI despre această tristă veste, este - după părerea mea - un semn că într-un viitor, mai mult sau mai puțin apropiat, vei reuși să depășești cel de-al 900-lea review. De ce spun asta?! Păi... uită-te la câte articole a reușit mama Michi să scrie după pierderea „jumătății” ei! (nu da omului cât poate să ducă, spune o vorbă românească!)

Eu aștept să citesc mai departe aici, pe AFA, impresiile tale, despre orice ai vrea să scrii! Le aștept pentru că îmi place cum scrii!

@iulianic: Condoleanțe sincere, D-zeu să-l odihnească în pace! Și dvs. multă forță pentru a trece peste o durere atât de mare!

@iulianic: Ajungem la un moment dat în viață să trăim clipe triste, pe care nu ni le-am imaginat și nici nu le-am așteptat. Este greu, dureros, fără alinare, uneori mai mult decât credem că putem duce... Doar trecerea timpului va mai estompa din durere.

Chiar de nu va mai fi acel articol 900, deși nu se știe ce-ți rezervă viitorul, mă bucur că am reușit să citesc multe din cele 851 de articole de până acum și sincer, cred că nu este deloc puțin lucru. Foarte multe din articolele pe care le-ai scris sunt valoroase și au îmbogățit fondul acestui site, așa că nu ai de ce să-ți ceri iertare că nu te vei ține de promisiune.

Dumnezeu să-ți dea putere și să depășești mai ușor perioada aceasta! Multă sănătate și numai gânduri curate.

Sincere condoleanțe pentru uriașa pierdere suferită și multă putere pentru a putea trece peste această grea, foarte grea încercare! Indiferent ce veți face mai departe, noi suntem aici, vă ascultăm și vă încurajăm să fiți tare. Timpul este cel care estompează durerea, amintirile rămân, fie ca ele să fie un motiv puternic pentru a merge mai departe!

Condoleanțe pentru pierderea suferită și multă putere pentru a trece peste această durere. Așa cum spun și colegii mai sus, există viață și după pierderea celor dragi și cei mai mulți dintre noi, dacă nu toți, avem exemple în jurul nostru. Soacra mea și-a pierdut băiat de 53 de ani, care era lumina ochilor ei. Când a fost evident că nu mai există soluții, ea spunea tot timpul că va muri o dată cu el și noi am fost convinși că ori se va întâmpla așa, ori ne vom chinui cu ea, Dumnezeu știe cum. Durerea a fost mare, dar timpul a estompat-o, iar ea a mai trăit mulți, mulți ani, chiar a dus o viață de calitate și a făcut multe lucruri. Gândește-te în acest sens și nu altfel, alternativa nu există. Îmi pare rău că treci prin asta.

@iulianic: Dragă Iulia, sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească iar ție să-ți dea putere să mergi mai departe, cu sau fără AFA, care te va primi - sunt sigură - cu brațele deschise dacă și când vei dori să revii.

Condoleanțe, Dumnezeu sa-l aibă în pază! Să aveți putere!

Desi viata v-a dat o lovitura nemiloasa, eu cred ca o sa gasiti puterea sa treceti peste aceasta pierdere. Sincere condoleante si bunul Dumnezeu sa va usureze suferinta.

Dragă Iulia, e cea mai rea veste pe care am primit-o în ultimul timp. Părea atât de plin de viaţă, în toate părţile eraţi amândoi... nu am cuvinte să-mi exprim compasiunea pentru anii care vor urma în singurătate. Îţi spun din proprie experienţă că singurătatea e o boală cu care trebuie să lupţi continuu. Ai la îndemână numeroasele excursii pe care le-ai făcut. Uită-te la poze, găseşte un amănunt- o catedrală, un muzeu chiar un peisaj, documentează-te şi scrie. Aşa am făcut şi eu primii ani după plecarea lui Rilă. Apoi m-au năpădit bolile, vârsta şi uitarea. Am fost lovită încă odată în ce-mi plăcea cel mai mult. Drumeţiile. Nu pot parcurge mai mult de 20 de paşi fără o oprire în care să-mi reglez respiraţia. A fost afectată şi inima. Susţin totuşi că am avut o viaţă frumoasă şi nu regret cei aproape 88 de ani pe care i-am trăit. Chiar dacă nu mai postez reviewuri mă ocup de nişte grupuri legate de excursii şi am senzaţia că Mama Michi este încă între voi. M-am obişnuit cu singurătatea şi mă gândesc că dacă el ar fi rămas singur, i-ar fi fost mult mai greu. Copiii au viaţa lor care merge înainte. Dealtfel autonomia, independenţa te ajută să depăşeşti trauma mai uşor. Alege-ţi prieteni mai tineri şi plini de viaţă care-ţi vor transfera din energia lor pozitivă. Am întins subiectul meu ca să confirm ce a spus şi Dragoş şi Doinafil: momentul se poate depăşi dacă ai un hobby. AFA este cel mai bun suport. Nu te va lăsa să te deprimi, nu-ţi vei pierde optimismul şi când te vei desmetici dup lovitura primită vei găsi CALEA. Ai scris 850 reviewuri, mai ai 50 şi atingi Everestul. Crede-mă, scrisul e un panaceu universal. Te aştept la o cafeluţă aşa cum mi-ai promis, pentru că între noi s-a legat o prietenie în care te admir şi te respect.

Va multumesc tuturor pentru mesaje si pentru cuvintele de incurajare! Va doresc multa sanatate, bucurii si calatorii frumoase oriunde si oricand!

Sincere condoleanțe.

Poate acum Vă este greu dar o să vedeți că va veni și artiocolul 900.

Dragă Iulia, am citit de ceva vreme articolul tău, iar tristețea mărturisită m-a marcat atât de mult, încît am ezitat să-ți adresez cuvenitele mesaje de regret și de încurajare. Îmi pare sincer rău pentru pierderea pe care ai suferit-o, în ultimii opt ani am trecut și eu prin câteva experiențe de acest fel, care m-au marcat atât de mult, încât mi-am schimbat felul de a fi și de a privi lumea. De aceea, îndrăznesc să spun că înțeleg mult mai profund starea ta de spirit decât te-ai aștepta sau ți-ai imagina. De aceea înțeleg și renunțarea ta de a mai scrie sau de a călători. Pentru că și eu am avut aceeași evoluție: nimic nu-mi mai stârnea interesul sau dorința de a mai realiza ceva. Fără a ajunge la ceea ce am fost mai înainte cu 10 ani, echilibrul meu de după încercarea suferinței pierderii ființelor dragi, a venit de la Dumnezeu. Rugăciunile mi-au fost de mare folos, încât acum, chiar și în situații de criză, simt pacea lăuntrică ce nu mă lasă să fiu tristă sau îngrijorată. Mă las în voia Domnului și am nădejde sinceră că îi voi întâlni pe cei dragi plecați dintre noi, într-o lume mai dreaptă și mai bună. Si poate că ei sunt mai fericiți decât noi cei rămași pe pamântul pârjolit, iată, de războaie, pentru că au ajuns la odihna veșnică. Deci, nu nădăjdui, nu împinge tristețea pe marginea abisului deznădejdii, fii senină și roagă-te pentru tine și pentru soțul tău, ca să gasiți deopotrivă lumina, dragostea și pacea.

Iartă-mă dacă îți par o exaltată, dar știu că și tu ai credință în puterea lui Dumnezeu, în iubirea Lui, de aceea am îndrăznit să-ți transmit aceste cuvinte. Iți doresc din tot sufletul să biruiești focul tragediei ce ți-a marcat viața în aceste zile și să continui să trăiești cu liniște și pace, nerenunțând la lucrurile bune și la prieteni, inclusiv cei de pe AFA! Sincere condoleanțe și Domnul sa-l ierte și să îl odihnească pe soțul tău!

Îti recomand cu drag vizionarea videoclipului de la adresa de aici

@AZE: Multumesc!

@mariana. olaru: Adevarat balsam pentru suflet cuvintele tale. Multumesc!

Cat despre link-ul pe care mi l-ai oferit, cu regret spun ca deocamdata nu-l pot viziona in conditii optime. Calculatorul meu are niste probleme pe care sotul meu nu a mai apucat sa le rezolve. (Observa ca nici caracterele romanesti nu le mai pot avea). Pana cand va veni cineva sa se ocupe de el, va trebui sa mai astept. Multumesc pentru tot!

@iulianic: Cu mare drag! Videoclipul pe care ți l-am propus îl poți viziona și de pe telefon. Intră pe AFA de pe telefon in pagina articolului tău și din mesajul tău accesează linkul atașat. Îți doresc numai bine și grabnică, binemeritata vindecare sufletească!

@iulianic: Sincere condoleanțe! Să aveți putere! Doamne ajută!

Sincere condoleanțe din partea mea și a soțului meu! Multa, multa putere pentru tine! Vei ajunge la 900! Trebuie să scrii!

????????

@iulianic:

NU! Să nu mai gândești așa! Și, mai ales, să NU faci asta!

Mai întâi de toate, sincere și din suflet condoleanțe! Dumnezeu să-l aibă-n paza Lui pe Ștefan al tău și să-l așeze de-a dreapta Lui!

Dupa cum știi, eu am trecut de două ori (referindu-mă la soți) prin ce treci tu acum și a treia oară acum o lună prin pierdera mamei. Acum sunt complet singură: nu părinți, nu frați, nu surori, nu copii și verii în Italia și Germania. Doar pe voi, prietenii mei dragi vă mai am aproape. Și eu îți înțeleg trăirile și suferința!

Imediat după pierderea mamei, gândeam și eu ca tine, dar NU, nu e bine! De trecut, durerea nu va trece niciodată, golul nu se va umple, dar se vor mai atenua!

Eu te cunosc o femeie puternică, determinată și aș vrea să știu că așa vei rămâne.

Poate că anul ăsta nu vei mai călători așa mult (eu sigur nu, ca nu am timp și bani), dar nu renunța! Lui Ștefan i-ar fi plăcut s-o faci! Fă ce știi că i-ar fi placut lui, fii cum te-ar fi vrut el, nu asculta gura lumii, urmează-ți inima, pentru că el e acolo, in inima ta și te va călăuzi.

Anul viitor poate scăpam de năpastele astea venite peste noi și atunci CĂLĂTOREȘTE! Vezi, cunoaște, mergi, respiră! Eu asta voi face!

Eu mi-am propus weekenduri în țară, la prieteni. Nu sta singură cu tristețea prea mult! Din câte te-am cunoscut eu, tu vei duce la bun sfârșit ce ți-ai propus și cele 900 de articole vor fi toate aici. Mai ai atât de puțin! Nu renunța la visul tău! Ascultă și sfatul mamei Michi!

Noi suntem aici, oricând ai nevoie de un umăr de sprijin, de o îmbrățișare, chiar și virtuală. Ridică-te încet, scutură-te de tristețe și mergi mai departe. Doare, dar vei reuși! Altă cale nu există! Și eu sunt lângă tine cu sufletul.

@Zoazore:

????????