Anul 2020 începuse bine. Iarna era uşoară, eu deşi mergeam cu baston începusem să mă deplasez fără dureri, mă urcam în autobuz şi vizitam câte un muzeu pe care-l prezentam pe AFA, mă obişnuisem cu singurătatea fără să fac depresie, ce se mai putea întâmpla? Sănătate şi mai departe ce-o vrea Dumnezeu! . Cornel anunţase pentru 20 martie întâlnirea AFA de la Sâmbăta de Sus, la care iniţial nu m-am înscris. Era prea mare diferenţă de vârstă faţă de userii tineri deşi, pe de altă parte aveam foarte mulţi prieteni unii cunoscuţi, alţii virtuali şi în 2021 şansele de a-i revedea erau şi mai mici. La un moment dat văzând entuziasmul înscrierilor şi al ecourilor postate, m-am sucit. ˝Asta sunt şi n-am ce face, alta mama nu mai face! ˝ Eram foarte bucurosă, Dragoş se oferise să mă ia în maşina lui, ce să mai pun în balanţă? Cunoşteam bine locurile din stagiatura făcută în Oraşul Victoria aflat la o distanţă de câţiva km de Sâmbăta de Sus şi din excursiile făcute în zonă cu soţul şi nepoţii. Programul meu pentru vara asta era următorul: după o vizită în Bacăul natal la sora mea de 92 de ani, pe baza biletelor CFR reduse, să-mi reţin în câteva oraşe mari câte 2-3 nopţi la hoteluri centrale (cu ajutorul voucherelor oferite de AFA) şi singurică- singurea să vizitez ce era mai deosebit. Deşi despre România am scris peste 300 reviewuri, interesul nostru s-a axat mai mult pe cetăţi, situri arheologice, drumeţii montane, muzee, biserici şi mănăstiri şi mai puţin pe oraşele mari. Venise timpul lor şi aveam de gând să încep cu dulcele târg al Ieşilor.
Intretimp pe TV au început să apară ştiri că în China ar fi apărut un virus mortal, au fost arătate poze cu oameni seceraţi de el căzând pe străzi. China e departe am gândit. Ştirile erau din ce în ce mai abundente şi alarmiste. Mass-media vrea rating mi-am spus. Prin februarie virusul a ajuns în Italia de Nord. Mii de oameni morţi, zeci de mii la terapie intensivă, nu era de joacă. Ca şi contrapondere au apărut fakenewsuri că e o conspiraţie mondială, că e o gripă banală sau că virusul a fost făcut în laborator şi împrăştiat în lumea capitalistă. Scopul era împuţinare a populaţiei globului. Mi-am adus aminte de ce a spus Christine Lagardere în 2018 ˝ Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva” . Într-adevăr în Italia şi în Spania unde începuse şi acolo să se propage virusul, mureau în special bătrânii care aveau şi alte tare ale vârstei, numite comorbidităţi.
La 8 martie, Cornel a anunţat amânarea sine die a întâlnirii anuale de la Sâmbăta de Sus. Userii, inclusiv eu am fost bulversaţi. Câţiva au scris că merg oricum dar n-au mai putut. Mulţi nu s-au retras sperând la o revenire rapidă la normalitate. Primul caz de coronavirus în România a apărut la 26 februarie. La 20 martie când trebuia să fim la Sâmbăta eram déjà la al 300 lea caz de contaminare. S-a impus starea de urgenţă cu mari restricţii pentru populaţie. Lumea înnebunită şi-a adus aminte de vremurile lui Ceauşescu şi cumpăra în neştire hârtie igienică şi conserve de carne. Preţul măştilor a explodat ajungând la 8 lei/ buc. Starea de urgenţă a durat 60 de zile între 15 martie- 15 mai, timp în care populaţia a stat în casă, s-au închis firme, şcoli şi spitale şi s-au dat zeci de mii de amenzi pentru încălcarea Ordonanţelor Militare. M-am simţit umilită de programul impus celor peste 65 de ani să poată ieşi din case numai două ore pe zi. Recomandările venite de la OMS erau contradictorii. Azi se spunea că masca te protejează pe tine de altul bolnav, mâine invers; azi, să porţi mănuşi, mâine nu. Virusul era nou şi nimeni nu ştia ce mutaţii vor apărea. Trecerea la starea de alertă valabilă şi azi a adus unele relaxări deşi cazurile de îmbolnăviri s-au înmulţit de la zi la zi. Copiii care au avut posibilitatea au învăţat online, în spitalele golite de pacienţi s-au internat numai urgenţele restul bolind acasă şi unii dintre ei murind, oamenii a căror muncă s-a pretat au lucrat de acasă, zborurile au fost anulate spre şi din ţările roşii. În continuare călcăm pe nisip mişcător.
Sătui de interdicţii, oamenii vor să trăiască. S-au aruncat cu frenezie spre litoralul românesc şi terasele de noapte, sfidând orice recomandare. Conaţionalii noştri fac paranghelii cu sute de etnici în faţa unei poliţii neputincioase. Masca în spaţii închise şi aglomeraţii, distanţarea fizică şi spălatul mâinilor este respectat doar de cei responsabili. Ce folos? Poţi fi infectat asimptomatic, să nu ştii şi să răspândeşti virusul în comunitate.
Astăzi 27 august avem 1500 noi infectaţi, 500 grav bolnavi la ATI şi aproape 40 de decese. Mai avem în curând o viitură cu deschiderea şcolilor, după care, sperăm să scadă virulenţa. Doamne Ajută!
Am făcut această lungă introducere pentru că multe din visele userilor AFA s-au spulberat. Cei mai curajoşi au prins startul spre Grecia, ţară care, trăind din turism, a impus măsuri mai relaxate. Alţii şi-au putut recupera banii dar nu şi visele. S-au restituit unora costul biletelor de avion, alţii au amânat din primăvară pe vară în ideea că virusul moare la cald dar n-a fost aşa. Trebuie să ai mult curaj să pleci undeva şi să nu ştii dacă la întoarcere vei sta două săptămâni în izolare. Nu numai la nivel individual dar ramuri întregi economice cum sunt HORECA sau turismul sunt aproape de faliment.
În toată această nenorocire la care nimeni nu s-ar fi aşteptat, pe cerul în lacrimi al AFA au apărut multe bobiţe de mărgăritar: excursiile sau drumeţiile prin ţară. Nicând nu au fost puse în valoare ca acum minunatele locuri din România, ascensiunile în munţi, drumurile de pădure, minunata deltă, palatele vechi părăsite sau renovate, bisericile şi mănăstirile. Pandemia asta ne-a deschis ochii pentru că eram obişnuiţi să alergăm spre alte zări fără să ne cunoaştem ţara în care ne-am născut şi am hotărât să rămânem. Opţiunea asta putea să fie şi fără pandemie dar la un pahar trebuie privită doar partea plină a lui, că doar pe aia o bei.
Timpul e bun în continuare. România nu şi-a arătat pe AFA întreaga frumuseţe, aşa că descoperiţi-o în continuare şi anul viitor vedeţi restul lumii. Speranţa moare ultima!
Trimis de Michi in 27.08.20 18:40:02
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Din viața comunității AmFostAcolo, DE LA LUME ADUNATE - COMUNITATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune cu regim de votare +/-1PMA
@Michi:
”La jumătatea lunii ianuarie, Cornel a anunţat amânarea sine die a întâlnirii anuale de la Sâmbăta de Sus.
Cornel a anunțat amânarea pe 8 martie (pe mine m-a prins în drum spre Austria). La jumătatea lui ianuarie abia a publicat anunțul că se face întâlnirea.
@Dragos: Mulţumesc Dragos pentru precizare, corectat, off! memoria sau neatenţia.
@Michi: Perfect adevărat, au început românii să descopere frumusețea patriei. Nu toată lumea este pregătită pentru drumeții montane, dar în timp cred că vor observa că au nevoie de un echipament special care îi va ajuta să urce în siguranță.
Pe mine personal mă bucură să văd oamenii pe munți, poate asta contribuie la o altfel de abordare a vieții, o conștientizare că vacanțele AI in care puneau câteva kg sunt de fapt toxice pentru organism.
Felicitări pentru articol!
Sănătate! Numai bine! ????????
@Dana2008:
”Nu toată lumea este pregătită pentru drumeții montane, dar în timp cred că vor observa că au nevoie de un echipament special care îi va ajuta să urce în siguranță.
Corect. Am observat însă că acest echipament a evoluat mult odată cu vremurile - s-a trecut de la bocanci de munte și alpenștoc la șlapi antiderapanți și boxe bluetooth portabile...
@Dragos: Întâmplător m-a ieşit în faţă comentariul vostru. Să vă spun eu ce echipament aveam în anii 60 pentru urcat pe munte. Luam de la magazia sindicatului de la Iprochim una bucată hanorak din foaie de cort. Aveau o singură măsură şi pentru că mânecile îmi depăşeau buricele degetelor, le scurtam cu ace de siguramţă. Pantaloni unisex de postav negru, lungi cât p zi de post pe care-i rulam. Bocanci cu ţinte cu un număr mai mare care aveau pielea atât de tare că mă răneau. Îmi înfăşuram laba piciorului în vată sub şoseta de lână ca să nu fac răni. În rucsacul greu de câteva kilogeame îmi puneam juma de kil de bucăţele de rahat pentru energie şi gamela cu apă a tatei din timpul războiului, Aşa am făcut creasta Făgăraşilor urcând cu piciorul la Bâlea Lac, fără transfăgărăşan.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2024 La schimbarea prefixului — scris în 07.12.24 de Michi din BUCURESTI
- Aug.2024 Atenţionare specială — scris în 20.08.24 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Crăciun atunci, Crăciun acum... — scris în 16.12.23 de AZE din SIBIU
- Nov.2023 500 — scris în 21.11.23 de robert din BUCURESTI
- Nov.2023 O mini Întâlnire AFA, așteptată de mult timp. — scris în 12.11.23 de pepsi70ro din CONSTANTA
- Oct.2023 De ce se scrie, se citeşte, se votează mai puţin reviewurile AFA? (II) — scris în 19.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Oct.2023 De ce se scrie, citeşte şi votează mai puţin reviewurile AFA? — scris în 15.10.23 de Michi din BUCURESTI