Poveste din Ţara Făgăraşului

TIPĂREȘTE

Aşa cum v-am povestit într-un review precedent vezi impresii, încă din 2012, de când am vizitat Mănăstirea Prislop, mi-am dorit să (mai) ajung într-o bună zi şi în Staţiunea Climaterică Sâmbăta, acolo unde părintele Arsenie Boca şi-a petrecut primii ani de monahism, fiind preot şi apoi stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din localitate (între timp am vizitat şi biserica din Drăgănescu, lăcaş de cult pictat de Părinte şi care se află aproape de Bucureşti).

Hotel Diana - ,,Schimbarea la faţă” sau ,,Lupu-şi mai schimbă şi năravul” (edit by @marocanu21)

Prilejul s-a ivit destul de târziu, la început de noiembrie 2014, în vacanţa de toamnă a copiilor, astfel că, la sfârşitul lui octombrie am început să caut cazare în zonă, ca de obicei pe Booking.com dar... hai ,,să dăm şi un ochi” pe AFA, unde citisem de curând un articol drăguţ, cu nişte cai vezi impresii, al userului @dorgo! Mergând pe fir, remarc un drept la replică al proprietarilor hotelului Diana vezi impresii, care clamau sus şi tare o schimbare totală de optică faţă de turişti, o nouă conducere, un upgrade al locaţiei, 3 sejururi gratuite pt cei mai merituoşi membri ai comunităţii etc etc...

Văzând notele şi impresiile proaste de până atunci, m-am gândit în sinea mea: ,,mă, ăştia au dat-o în bară de tot şi-acum îşi pun cenuşă-n cap, încercând o modalitate destul de uzitată (chiar zilele trecute am citit ceva asemănător pe AFA despre motelul Cinciş, lucru care m-a făcut să tresar, deoarece m-am simţit foarte bine aici, în urmă cu mulţi ani, iar acum am un motiv în plus să revin!) care să ducă la revopsire şi-apoi relansarea pe piaţă”! Am recitit cu atenţie şi impresiile celorlalţi 2 câştigători (@dorgo fiind al 3-lea, pe el abordându-l chiar pe firul de discuţie al review-ului respectiv) de premii de pe AFA iar concluzia finală a fost clară: la hotelul Diana s-a produs o schimbare, aşa că merită să-ncerc!

Am renunţat la rezervarea clasică pe Booking.com şi, profitând de faptul că hotelul devenise recent membru AFA (sunt un profitor, recunosc!), i-am abordat pe PM şi am obţinut un preţ bun (la cazare sub Booking.com) pt un pachet ce a cuprins iniţial 4 nopţi cazare cu demipensiune + 3 ore echitaţie (una din partea casei) pt 4 persoane (2 adl cu 2 copii) într-un apartament cu 2 camere, totul la preţul de 1400 lei, în ultimul moment mai adăugându-se o dublă pt încă 2 adulţi doar pt 3 nopţi, fără reducere. Prima bilă albă - pt operativitate!

Am ajuns la hotel în jurul orei 16.00, am fost întâmpinaţi de recepţionerul Costel (omul bun la toate despre care ne povestise doctorul), care era avizat în privinţa sosirii noastre şi care ne-a făcut o mare surpriză: în locul apartamentului de 2 camere, care se afla la etajul 4 (nici nu vreau să mă gândesc ce păţeam cu bagajele pe scări!), ne-a oferit 2 camere duble la etajul 1 (a doua bilă albă), plus camera dublă comandată separat, respectiv camerele 111,113 şi 114 (112 era ocupată), dar ce camere! Foarte mari, curate, mobilate corect şi cu nişte terase aferente imense (la noi în ţară doar la Sovata am mai beneficiat de ceva asemănător) – nu m-apuc să le descriu pt că au făcut-o foarte bine colegii noştri înainte, ca dealtfel şi hotelul, cel mai vechi din Sâmbăta, care are 3 corpuri, 2 dintre ele (A şi C) fiind similare iar cel dintre ele (B) este format din restaurant la parter şi spaţii de cazare pt angajaţi, la etaj.

Nu am avut probleme majore pe durata şederii noastre în ceea ce priveşte cazarea, doar lipsa frigiderului într-una din camere, o mică defecţiune la baia din camera 114 (pe care a remediat-o foarte operativ instalatorul Costel!), consumabile ieftine şi o izolaţie fonică slăbuţă, dar acestea nu au avut darul de a ne strica sejurul.

După vreo 3 ore de acomodare şi relache am coborât pt a da comanda la măncare (recepţionerul ne spusese că ar fi bine s-o dăm cam cu o oră înainte), moment în care a intrat în acţiune bucătarul Costel, care a venit personal să-mi ia comanda: cordon bleu, ceafă de porc, pulpe de pui, cartofi prăjiţi şi clătite, plus sucuri şi apă – afinată şi vin am adus de-acasă şi n-am avut nicio problemă de a le servi la masă, pentru asta primind permisiunea şefului Costel, mare boier, mare caracter!

După cca o oră a coborât toată familia jos şi am fost serviţi destul de operativ de ospătarul (aţi ghicit!) Costel, ţinând cont de faptul că noi am servit masa în livingul de la parterul corpului A, nimerit mai degrabă pt mic dejun, iar bucătăria, ca şi restaurantul mare, sunt în corpul B. Mâncarea a fost peste aşteptări (cu un mic impediment – ceafa a fost un pic cam uleioasă!) ţinând cont că a fost preparată de acelaşi ,,factotum” - am prins vremurile policalificării, dar, de regulă, cine făcea mai multe lucruri, nu le făcea bine pe toate.

După masă familia a urcat sus, eu am rămas în living la televizor cu un şpriţ în faţă, picolul Costel a debarasat masa şi a mai zăbovit aprox. vreun sfert de oră la bucătărie, după care mi-a dat o mână de ajutor să-mi termin şi eu treaba, timp în care ne-am întreţinut cu poveşti de viaţă, mai mult el, fiind un interlocutor deosebit de agreabil! Astfel am descoperit un om special, un bucureştean get-beget din Rahova, răsfăţat în copilărie, răzvrătit şi încăpăţânat în adolescenţă, care şi-a luat soarta în mâini fără să ţină cont de nimeni şi nimic şi care lucrează aici în extrasezon, vara având în locaţie o terasă în Costineşti, de care se ocupă împreună cu partenera sa – mai multe nu vă pot dezvălui, deoarece multe dintre taclalele noastre au avut un caracter personal, Costel fiind omul care-şi pune sufletul pe tavă de la prima întâlnire! Am lămurit (printre altele) şi misterul preparării şi servitului mesei – omul nostru a urmat cursurile unui liceu de alimentaţie publică, având diplomă de bucătar-cofetar.

A 2-a zi dimineaţa (nu foarte devreme!) am fost serviţi la masă de acelaşi Costel cu un mic dejun foarte bogat, care a cuprins omletă, ouă ochiuri, ouă fierte, salam, şuncă, crenvurşti, brânză, caşcaval, măsline, roşii, castraveţi, unt, gem, miere, pâine prăjită (puţin cam arsă!), ceai, lapte, cafea (ca la allinclusive, ce să mai!), toate de calitate bună, aprovizionarea fiind făcută (ghici de cine?) în primul rând cu produse locale şi completată de la supermarket, din Făgăraş.

După micul dejun, au urmat orele de echitaţie, precedate de un adevărat ritual de înşeuare a cailor oferit de îngrijitorul Costel, faţă de care caii erau extrem de ataşaţi, după care acesta s-a transformat pt cca 3 ore în instructor de călărie, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, timp în care am aflat poveşti despre cai în general şi în special despre cei 3 cai ai hotelului, Boby, Monti şi Voicu, din rasa semigrea de munte.

Prânzul l-am servit în staţiune, la Izvorul Poianei (la recomandarea lui Costel), după-amiaza am petrecut-o la Aventura Parc Drăguş iar seara am fost serviţi în linii mari cam cu aceleaşi preparate ca în seara precedentă, aici omul nostru recunoscând franc că nu poate cuprinde la parametrii maximi chiar tot ce scrie în meniu, aşa că nu am făcut experimente!

Ei bine, o să spuneţi, da cine e dom’ne Costel ăsta, vreun Superman, de poate să le cuprindă pe toate?! Răspunsul este foarte simplu: noi am sosit într-o zi de marţi, iar în hotel mai era cazată o singură familie, foarte discretă dealtfel, astfel că omul nostru a putut să se ocupe îndeaproape de noi, lucru care nu-i scade cu nimic din meritele priceperii sale mai în toate domeniile – dacă la cele privind cazarea, mâncarea sau întreţinerea nu mi s-a părut nimic ieşit din comun, cele privind echitaţia m-au surprins să le găsesc la un bucureştean născut-crescut în Rahova, asta dacă nu cumva s-a ocupat de caii lui Nuţu Cămătaru! :)) Pe de altă parte, aşa cum v-am spus, Costel este un băiat cu harul povestirii, pe lângă poveştile lui de viaţă, aflănd o serie de lucruri atât despre hotel (primul construit în Sâmbăta şi pt care proprietarii au primit o ofertă fabuloasă de la Gigi Becali, până să vină criza), despre traseele şi atracţiile din zonă, dar şi despre caii din proprietate, cel mai bătrân (Voicu) fiind cumpărat direct de la tăietorii de lemne din zonă. Toate aceste poveşti le-am ascultat în livingul corpului A, unde eram cazaţi, iar faptul că noi beneficiam în exclusivitate de această încăpere (perechea cazată acolo au plecat a 2-a zi după sosirea noastră – atunci li s-a terminat sejurul, nu din cauza noastră!), dădea o notă familiară discuţiilor, ceea ce a contribuit din plin la reuşita sejurului nostru, mai ales că n-am fost stresat că aripa gălăgioasă a grupului nostru deranjează pe cineva.

Începând de joi dimineaţă însă, de la micul dejun observ pe faţa lui Costel o stare de mulţumire accentuată (pe lângă zâmbetul afişat în permanenţă!) şi-mi spune din proprie iniţiativă, anticipând parcă întrebarea mea, că începând din acea zi până duminică seara beneficiază de serviciile unui bucătar de meserie şi că ne poate răsfăţa cu toate specialităţile trecute în meniu – într-adevăr, vreo oră mai târziu, când ne pregăteam de plecare pe trasee, observăm un tip mai dolofan, cu ceva bagaj pe umeri, păşind agale spre corpul unde se afla bucătăria, iar Costel, cu o bucurie nedisimulată, ni-l prezintă în termeni laudativi pe colegul său pt următoarele 3 zile; tot în acea zi am remarcat-o şi pe partenera lui Costel, foarte discretă până atunci care (am presupus eu!) se implica în curăţenia din camere iar la început de weekend acorda o atenţie mai mare aspectului exterior al hotelului.

Într-adevăr în weekend s-a schimbat atmosfera în hotel, au început să sosească turişti mai mulţi, pe fondul vremii neaşteptat de frumoase de la început de noiembrie, Costel servea îmbrăcat impecabil, iar, la recomandarea lui, am comandat şi servit toate preparatele şi specialităţile mai sofisticate la care nu avusesem acces până atunci.

Ne-am simţit excelent la acest hotel iar asta nu datorită amplasamentului sau dotărilor sale (mă bătea gândul la un moment dat să mergem la Miruna, o locaţie nouă, excelent amplasată şi cu un SPA modern!), ci unui om care a schimbat, aproape de unul singur, percepţia despre această locaţie, practic însufleţind-o prin munca şi priceperea sa! Nu pot să nu remarc faptul că hotelul era curat şi proaspăt zugrăvit, iar proprietarii şi-au dat seama că trebuie să schimbe strategia promovării acestei afaceri, inclusiv printr-un inspirat drept la replică pe acest site, asta după ce au găsit ,,omul potrivit la locul potrivit”!

Păstrând oarecum acelaşi trend din subtitlu, de data aceasta pe un ton cât se poate de serios, închei cu un proverb românesc plin de adevăr: ,,Omul sfinţeşte locul”!

Vacanţe plăcute, oriunde vă veţi afla!

---

VIZUALIZĂRI: 2582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI