In slapi, la hotelul Detelina de la Nisipurile de Aur (II)

TIPĂREȘTE

Intregul an eu adun bani, pe care, in luna februarie, cand apar “early booking”-urile, ii cheltuiesc intr-o jumatate de ora. Intregul an, nu fac altceva decat sa visez la vreo minunata plaje insorita si la momentul in care voi putea sa-mi “bag picioarele” in nisipul ei fierbinte…

Imi plac hotelurile in care te poti plimba in voie in slapi, de la camera la piscina, de la piscina la plaje si apoi, seara poti face “jogging” pe faleza sau prin-prejur. Chiar si la masa poti sa-ti pastrezi slapii in picioare.

La hotelul Detelina, la sosire, primesti o bratara de plastic si o cheie cu o tablie de metal, ce declanseaza in camera intreg sistemul electric. Primestii asadar, curentul electric, “la cheie”. La parter ai un “lobby bar”, fotolii comode, o mica gradina exotica, o masa de ping-pong. Parterul comunica cu o esplanada simpatica unde gasesti un cabinet de masaj, o sala de fitness, piscinele si terasa pentru servirea mesei (in caz de timp nefavorabil exista si mese in interior), iar in jurul piscinelor gasesti cateva sezlonguri, umbrelute, cateva portiuni de gazon cu fotolii din nuiele si un bar bine asortat.

Camera e luminoasa si spatioasa, “frigiderul-bar” are de toate, baia e curata si mare, menajera isi face serios datoria si, la plecare, nu refuza cativa euro sau leva. Comparand Detelina cu un alt hotel bulgaresc, diferenta dintre 4 stele si 3 stele, mi-a aparut doar in scaderea dimensiunii ecranului televizorului si lipsa animatorilor. Balconul are “sfori de rufe”, pe care poti atarna la uscat tot ceea ce e ud. Toti o fac. N-am avut noroc de un balcon cu “see-view”, dar a fost mai bine, caci in zilele toride in camera era mai racoare. Aveam in schimb in permanenta “parking view” sau “my car view”. La sosire, pe 21 iunie, marele hotel cu 150 de camere, era pe jumatate gol, apoi, s-a mai aglomerat, a sosit si un autocar cu sportivii juniori din Miercurea Ciuc (hochei pe gheata). “Pai de ce n-ati mers la marea noastra, am intrebat eu, e mai aproape”… ”Eheei, nene, pentru cantonament, aici se mananca mai bine!”. In parcare, vad autoturismele unor concetateni din Neamt, Sibiu, Botosani si multe judete din Sudul tarii. O camera cu 2 paturi la Detelina, inchiriata “ad-hoc”, costa 40 leva, un “student room”, 30 leva si un apartament, 58 leva (paritatea euro-leva este de 1,85 leva pentru un euro), dar e preferabil sa va faceti o rezervare...

Pe plaje, inchirierea unei umbrelute costa 2 leva pe zi, a unui sezlong, tot 2 leva iar a unei barcute din plastic, 2 leva pe ora iar a unui catamaran, 5 leva pe ora.

Zona hotelului Detelina e una linistita, e situata chiar la periferia Nisipurilor, e-o zona excelenta pentru relaxare. E multa verdeata si sunt multe flori prin Nisipuri. Din pacate, o parte din drumul care duce din centrul statiunii la hotel, s-a surpat si doua terase, au pornit-o agale, spre mare. Langa hotel se afla un mic bazar si doua mini-marketuri.

In acest iunie canicular, apa din piscina hotelului e calda dar si mai calda era apa marii. Daca langa hotel puteai sa faci o baie “de apa dulce” si una “de soare”, la malul marii, pe langa o baie sarata, puteai sa faci in plus si o baie de aerosoli iodurati, o baie de nisip fierbinte si o baie de lumina, aici, la mal, lumina te invaluie din toate partile, apa marii reflecta lumina soarelui ca o oglinda. Nu era de neglijat nici beneficiul adus de forta blanda a valurilor care iti maseaza fara incetare diferitele parti ale a corpului, procedura naturala numita “talasoterapie”, benefica activarii circulatiei periferice.

Inainte de a ajunge la Nisipuri, am intrat pentru o vreme la Costinesti… am revazut statiunea favorita a vacantelor mele studentesti… am inceput sa compar… sunt atat de putine flori in Costinesti si atat de multe la Nisipuri… salcamul, galbenelele si margaretele, cresc si pe la noi, dar mai intai ar trebui sa le plantam…

Hai sa revenim pe plaja Detelinei, acolo unde mi-am facut un prieten, inca din prima zi. Il cheama “Big Eyes”. Nu stiu precis care e numele lui de familie, Big sau Eyes, dar eu, oricum, ii ziceam Biggy. Aproape in fiecare seara ma asezam pe-o stanca de la capatul plajei, unde forfoteau o multime de crabi mici si negri. Erau tare simpatici. Lui “Biggy” al meu i-am aruncat o bucata de paine sutita de la “olinclusivul” Detelinei, i-am pus-o chiar in fata nasului. Dar el, nimic!... isi misca fara incetare mandibulele, ignorand mancarea. Mi-am zis ca prietenul meu cel mic, e un mare tantalau. Revedeam in minte romanul ”Masina Timpului”, a lui Herbert George Wells, care ne prezenta viitorul indepartat al Pamantului, ca fiind acoperit de o mare de smoala din care apareau o multime de gigantici crabi negri inteligenti.

Deodata, spuma unui val mai puternic acoperi firmitura mea de paine. Black Biggy, incepu deodata s-o vada, s-o simta si o ascunse imediat cu labutele sub abdomen. Apoi, tacticos, incepu sa-si taie cu clestii cate o felie din painea umeda si s -o devoreze cu placere. Nu s-a lasat pana n-a mancat-o pe toata. ”Muieti is posmagii, nene?...”. Mi-am schimbat imediat parerea despre amicul meu. Poate ca Wells a avut totusi dreptate iar eu, la Nisipuri, prin firmiturile mele, am contribuit la evolutia Omenirii!”

Dorgo

@Web muzical, te rog clipul de vacanta http://www.youtube.com/watch? v=Vrp5MttwK58

---

VIZUALIZĂRI: 4293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI