Experienţa Blue Air - Bucuresti - Larnaca şi retur

TIPĂREȘTE

Am plecat foarte entuziasmată dar cu strângere de inimă pentru că mai călătorisem o dată cu Blue Air pe ruta Bucuresti-Catania şi am avut o experienţă neplăcută atunci cu bagajul de mână.

De data aceasta nu am avut probleme, am călătorit cu aceleaşi valize şi totul a decurs cum trebuia.

Fiind fericita câştigătoare pe acest site al unui bilet de avion a trebuit să cumpăr doar unul pentru „însoţitoarea” mea. Domnişoarele de la Blue Air care au răspuns la e-mailuri au reuşit să ne dea locuri una lângă cealaltă: 7E şi 7F chiar dacă biletele au fost cumpărate separat.

O altă întâmplare hazlie a fost până să primesc confirmarea biletului câştigat. Le-am trimis un e-mail în care le întrebam ipotetic dacă au locuri disponibile pentru datele X şi Y, la orele X şi Y şi dacă au disponibil să îmi spună cum procedez să cumpăr un al doilea bilet.

Domnişoarele nu au răspuns la întrebări, în schimb, mi-au trimis gata biletul de avion. Eu pusesem o întrebare... ipotetică... şi asta m-a mobilizat că într-o singură zi să cumpăr cel de-al doilea bilet plus cazarea.

Nu vă spun ce stres am trăit în ziua respectivă şi ce m-a durut capul. Tremuram de-a dreptul pentru că sunt o persoană cât de cât tipicara şi îmi place să fac lucrurile... cu cap dacă pot spune aşa şi din timp, nu pe ultima sută de metri. Trebuia să aranjez şi cu transferul către aeroport din Braşov şi aşa mai departe. Plus că... acest bilet de avion pe care l-am primit de pe site a fost un "cadou" neprevăzut şi neplanificat... a fost ceva "picat din cer" de aceea am trăit acel stres... dar până la urmă totul s-a rezolvat, aranjat şi a fost mai mult decât perfect.

În Bucureşti check-in-ul era deschis pentru toate destinaţiile operate de Blue Air chiar dacă ajunsesem mai repede am reuşit să lăsăm bagajul de cală.

Am plecat cu întârziere din Bucureşti, dar nu mare. Lângă noi nu a mai stat nimeni în avion.

Stewardesele, prietenoase şi amabile.

Preţurile în avion: destul de mari. 10 lei sau 2 euro o apă.

Mâncarea nu este inclusă în avion.

Ce m-a amuzat a fost că se vorbea în limba romana în avion şi sună atât de ciudat dar haios în acelaşi timp. Mai jos aveţi câteva exemple:

„ Observaţi cum se cuplează, reglează şi decuplează aceste centuri. Pentru siguranţa dvs, vă rugăm să menţineţi cuplate centurile de siguranţă pe toată durata zborului când staţi jos. ”

„În caz de depresurizare a cabinei, măştile de oxigen aflate deasupra dvs. vor cădea automat. Puneţi-vă măştile şi respiraţi normal. ”

” imediat vom începe serviciul la bord”

În avion nu am avut peripeţii, turbulenţe sau alte nebunii şi pe la ora 21:20 am aterizat (cu o mică întârziere).

La întoarcere, am plecat din timp pentru că nu ştiam când se va deschide check-in-ul. In Hermes Airport din Larnaca şi-au bătut joc de noi... Zborul era la ora 21:30, la 20:50 trebuia să fm prezenţi pentru îmbarcare iar ei au deschis check-in-ul la ora 20:00. Norocul nostru a fost că am reuşit să fim printre primii să lăsăm bagajul de cala pentru că era o coadă imensă. Nu îmi place să fiu pe fugă şi să mă grăbesc, mai ales că eu eram din timp în aeroport.

Cipriotele angajate erau noi în meserie, se putea observa pentru că înainte cu vreo oră de a deschide check-in-ul a venit o doamnă (era vreo şefă ceva) şi le-a făcut instrucţia. Doamnele habar nu aveau ce trebuie să facă, erau parcă picate din cer, dar asta nu e vina companiei Blue Air.

După ce am predat bagajul am fugit la punctul de control, unde era o coadă imensă-nimerisem în fără noastră un grup mare de englezi şi nemţi.

O aşa bună organizare nu am văzut în nici un aeroport (şi am călătorit destul zic eu). Totul a mers ca pe roate, extrem de rapid. Cred că în nici 10 minute eram trecute de punctul de control şi al paşapoartelor şi al bagajelor. Şi încă un lucru: în geană de mână am uitat o sticlă de apă la 0.5 l şi am trecut cu ea. Nimeni nu a observat că aş avea apă în geanta iar eu, uitând complet de ea nu am scos-o. Am văzut-o de abia când am ajuns acasă, în România şi m-am întrebat cum am reuşit să „scap” cu apă în geantă pe avion.

Poarta la care ne-am îmbarcat a fost prima pe stânga, poarta 41.

În aeroportul din Larnaca au multe cafenele, duty free, unde preţurile diferă: preţ la jumătate pentru cetăţenii non europeni şi preţ întreg pentru cetăţenii europeni. De exemplu un cartuş de ţigări era 38 euro pentru europeni şi 21 pentru non europeni.

Nu am cumpărat nimic din aeroport, am vrut doar să menţionez acest aspect.

Ce mi s-a părut extrem de... neprofesionala a fost îmbarcarea...

Doamnele de la ghişeu acum se mutaseră la poartă şi stăteau şi ne luau pur şi simplu biletele, rupeau hârtia şi ne dădeau nouă partea pe care trebuia să o păstrăm (cu locul în avion). După ce adunau 10-15 hârtii, le duceau la o altă doamnă, care le scana. Asta probabil ca să nu mai stăm la rând. Dar dacă doream să ies din acea sală de aşteptare din faţa porţii? Nu mai puteam.

Ne-a pus şi să măsurăm bagajul de mână, avea acea măsurătoare oferită de Blue Air.

Pe unii îi lăsa să treacă indiferent dacă intră în măsurători sau nu.

După ce s-a deschis poarta, îmbulzeală totală. Se spusese că cei care au locuri în avion de la 1 la 12 să urce pe scările din faţă, cei care au de la 12 în sus pe scările din spatele. Bineînţeles că nimeni aproape nu a respectat această „regulă” şi ne-am trezit că trebuie să aşteptăm o grămadă până traversează toţi de la un capăt la celălalt avionul.

Îmbarcarea a fost făcută şi am decolat la timp, fără întârziere şi chiar am ajuns în Otopeni mai repede decât era planificat să ajungem.

Stewardesele erau zâmbitoare şi amabile şi pe acest zbor... ce m-a intrigat a fost faptul că una din stewardese (extrem de frumoasă) avea un tatuaj... şi eu ştiam că nu ai voie să devii stewardesă dacă ai tatuaje (nu de altă dar mă interesasem că într-o vreme mă bătea şi pe mine gândul să „plec” spre această meserie) şi deţinând şi eu „tatuaje” mi-am luat gândul de la acest job ştiind că nu am voie, fiind un criteriu eliminatoriu.

Trecând peste acest mic aspect, am ajuns în Otopeni, am ieşit printre primii din avion, bagajul venise deja, l-am luat şi am coborât în parcare. Acolo am descoperit că au Billa. Dacă vreodată aveţi nevoie de ceva când ajungeţi în Otopeni să nu ezitaţi să coborâţi în Billa. Au preţuri extrem de mici, mult mai mici decât magazinele pe care le găsiţi imediat cum ieşiţi la sosiri.

Per ansamblu acest zbor tur-retur a fost unul extrem de plăcut, fără incidente neplăcute, fără nervi, totul decurgând aşa cum ar trebui să decurgă. Voi mai apela la compania Blue Air şi în viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 1993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI