Marmaris, o vacanţă... de vis!

TIPĂREȘTE

Despre Marmaris, aflasem, ca mai toată lumea, cu mult timp în urmă, că este una dintre cele mai cunoscute staţiuni turceşti de la Marea Egee, mare atracţie printre turiştii de pretutindeni. Nu mă gândisem că mi-aş putea petrece o întreagă vacanţă pentru că nu se pusese nicicum o asemenea problemă până când, ghida Iuliana cu care ne întorseseram acasă din Kuşadası, a făcut comentarii (pe parcursul celor trei zile petrecute împreună) mai mult decat laudative la adresa lui, în opinia ei fiind staţiunea cu cel mai frumos port natural din câte vazuse, şi cred că văzuse destule la viaţa ei. În momentul acela, mai din curiozitate, mai din dorinţa de a verifica elogiile aduse, mai din dorinţa de repetare a vacanţei turceşti întrucât, era clar, fuseserăm cuceriţi de ospitalitatea turcească, îmi încolţise clar in minte că Marmaris va deveni următorul ţel de vacanţă.

Şi aşa a şi fost, noi: soţul meu şi cu mine împreună cu familia prietenă, am rezervat douăsprezece nopţi in staţiunea, probabil, cea mai „europeană” de pe litoralul turcesc din moment ce i se spune „Ibiza turcească”, aşa cum este supranumit Marmaris. Fiindcă înţelesesem că animaţia oraşului plin de vigoare pleacă din partea sa veche, am ales un aparthotel din inima sa, de unde aveam acces cât mai uşor către toate obiectivele sale din centrul vechi. În sensul acesta, am „studiat” îndelung harta oraşului (cred că a fost cea mai aprofundată hartă sau a fost începutul bun al unui exerciţiu fără de care nu plec nicăieri), în ideea că vroiam să avem tot ce definea Marmarisul la o aruncătură de băţ. Aşa am aflat că centrul oraşului vechi, ce s-a dezvoltat în jurul portului numit şi Netsel Marina, strângea laolaltă castelul, bazarul, o moschee veche, instituţiile publice, statuia lui Atatürk ridicată strategic într-un scuar ca hotar între port si plaja publică.

Cea mai mare parte o oraşului, cam trei sferturi, ce s-a extins către vest, este o „aglomeraţie” imensă de resorturi si hoteuri cu ieşire privată, sau nu, la plajă în spatele căreia se dezvoltase, transpuse într-o infrastructură bine pusă la punct. Mai există şi un cartier în extrema vestică a oraşului, numit Armutalan, iar drumul care se lasă către İçmeler, supranumit „oraşul grădinilor cu iasomie”, staţiunea -satelit a Marmarisului, aflat la 8 km, formează Siteler, o prelungire îngustă, la fel, plină de resorturi ce se mândresc cu stelele lor de confort.

Cunoscut în antichitate ca Physkos, actualul Marmaris, era o aşezare a cărei poveste începe cu venirea carienilor in aceste ţinuturi în 3400 Î. C. Faimoasa istorie a lui Herodot ne povesteşte cum carienii, care au ajuns în Creta, au colonizat şi aici o nouă regiune, Muğla. Pentru mulţi ani, Physkos a funcţionat ca un important oraş- port pentru locuitorii Cariei, pe care l-au transformat ulterior in bază militară. Către 300 Î. C., civilizaţia cariană intră într-o perioadă de declin şi oraşul Marmaris trece printr-o succesiune de civilizaţii: egipteană, asiriană, ioniană, doriană, persană, otomană.

Anticul Physkos a reprezentat şi un important punct de pornire pentru cei care aveau de străbătut traseul Anatolia- Rodos- Egipt.

Legenda spune că, pe de-o parte, numele Marmaris vine din zilele in care Soliman Magnificul, atacând Rodosul, şi-a exprimat mânia când a văzut starea fortăreţei din Marmaris si sub impulsul momentului, a exclamat:” Mimari as! “ (spânzuraţi arhitectul). Pe de altă parte, se vehiculează că, sultanul, negăsind castelul pe care îl comandase (de fapt, dispusese refacerea sa) pe dealul care i-a fost pe plac, a strigat :” Mimari as! “.

Situat intr-un golf amplu de-o frumuseţe care-ţi taie respiratia, Marmaris, înconjurat de munţi acoperiţi de păduri de pini si brazi, te năuceşte atunci când il priveşti de sus, de pe aceştia, înainte să cobori în tumultul său. Pădurile ce acoperă munţii dimprejur formează o linie despărţitoare între cer şi nisip, iar la prima vizită în Marmaris nu poţi decât să rămâi consternat de simetria, naturaleţea şi splendoarea oraşului. Se zice că “graniţa” dintre Marea Egee şi Marea Mediterană s-ar afla în dreptul insulei Rhodos, şi cum Marmarisul stă şi el pe linia insulei celebră pentru colosul său, se poate considera că se găseşte în locul de întâlnire dintre cele două mări. Marmaris “marchează”, totodată, şi începutul Coastei Turcoaz (de Peruzea) care ţine până departe, în Antalya, reprezentând numele dat litoralului din această zonă inspirat de albastrul intens al mării în care se oglindeşte seninul cerului.

Oraşul modern, de mărime medie în Turcia, are o populaţie permanentă de circa 35.000 de locuitori care ajunge la 300.000-400.000 de suflete în sezonul cald care ţine cam jumătate de an, de la începutul lui mai, până spre sfârşitul lui octombrie.

Plaja se arcuieşte în jurul golfului pentru câţiva kilometri, până aproape de ieşirea spre İçmeler, şi este împărţită între resorturile reprezentative, dar are şi un sector central de plajă publică destul de bine organizată cu duşuri, toalete, cabine de schimb. Aici nisipul grosier de-o culoare gri-cenuşiu se continuă la intrarea în mare cu o zonă îngustă de pietre colţuroase, de care, dacă treci, te poţi bucura de fundul său plăcut şi adâncimea mică a apei limpezi. Golful este locul ideal pentru yachting, sporturi acvatice obişnuite, inclusiv windsurfing-ul, iar de pe versanţii vecini, când curenţii sunt prielnici, se lansează uneori şi parapantiştii cu parapantele lor. Marea, de un verde translucid, oferă şi posibilitatea practicării scufundărilor la mică adâncime şi a înotului pentru iubitorii acestui sport.

Există şi trei aquaparcuri în staţiune, în care turiştii doritori de alternative pot opta pentru adrenalină crescută.

În cosmopolitul Marmaris, care este unul dintre cele mai dinamice oraşe, există atât o viaţă de zi, cât şi una de noapte, aici cuvântul de ordine părând să fie „distracţia”. Dacă viaţa de zi se derulează nu între pereţii hotelurilor, ci pe stradă, pe fâşia spendidă a plajei, în restaurantele, cafenelele veşnic aglomerate, viaţa de noapte exhaustivă debordează de o energie greu de bănuit, chiar şi pentru cei mai versaţi dintre tinerii turişti. Există o agitaţie nocturnă pe străzile din centrul vechi ce culminează cu forfota de nedescris de pe Bar Street unde se pot număra peste patruzeci de asemenea localuri, cluburi şi discoteci, unele lângă altele, în care se dansează neobosit până la răsăritul soarelui. Atmosfera de aici vibrează la cote înalte şi este senzaţională, greu de găsit în alte staţiuni.

Pentru cei care nu agreează genul acesta de distracţie, Bulevardul Atatürk oferă o alternativă viabilă pentru promenadă sub umbra palmierilor ce străjuiesc aleea pietonală centrală pe care numeroşii vânzători de îngheţată ademenesc clienţii.

Restaurantele variază, bucătăria este atât de diversifictă, încât, indiferent ce specialitatăti internaţionale ar fi dorite (chinezeşti, europene, americane, libaneze, japoneze), ele pot fi satisfăcute oricând. Însă, poate fi luată serios în calcul şi varianta unor localuri în care să poată fi gustate delicioasele mâncăruri tradiţionale turceşti pentru a simţi spiritul zonal.

Marmarisul este şi paradisul cumpărăturilor care se pot face din magazinele, buticurile, tarabele si bazarurile orientale pestriţe unde regula de aur este negocierea şi unde diversitatea ofertei este semnificativă, dealtfel, bazarul central, destul de întins, care este şi acoperit, constituie un adevărat labirint din care nu ai cum să ieşi fără să fi cumpărat ceva, turcii având renumele de comercianţi desăvârşiţi. Cu acestea concurează şi marile lanţuri comerciale ce au magazine deschise în Marmaris în care, desigur, nu te poţi târgui, dar te poţi bucura de preţuri mici la şedinţele îndelungi de shopping.

Apropo de comerţ, din Marmaris am cumpărat cel mai bun pachet de excursii opţionale de la o agenţie de pe lângă statuia lui Atatürk, de la un turc spân şi cu un uşor defect de locomoţie, un tip destul de musulman căruia îi făcea, totuşi, plăcere să-şi spună Joseph, ce nu ne-a lăsat până nu am luat patru excursii, pe a cincea dându-ne-o el, gratis. Cred că a fost singura vacanţă când ne săturaserăm de ieşirile pe mare, toate cinci incluzând asemenea plimbări: boat trip spre Turunç+Kumlubük, Delta Dalyan, insula Rhodos, golful Hisarönü şi, în fine, bonusul numit „Marmaris by night” ce a constat într-o plimbare molcomă la miezul nopţii de-a lungul coastei până la İçmeler şi retur, răstimp numai bun pentru o masă copioasă şi-o dănţuială pe măsură pe vas. Despre celelalte, sper, să vă pot povesti câte ceva în alte review-uri.

Portul din Marmaris, cunoscut mai bine sub numele de Netsel Marina, este unul din cele mai importante, faimoase şi impresionante din Turcia care te cucereşte iremediabil de la prima vedere. El adună la sânul său o sumedenie de ambarcaţiuni, în plus, am văzut şi gigantice vase cu turişti aflate in cursă pe Mediterana ce staţionează aproape câte o zi. Marmaris poate fi un bun punct de plecare pentru practicarea navigatului la cel mai înalt nivel pe valurile Mediteranei, tocmai din acest port modern ce găzduieşte yachturi luxoase şi propria agenţie de organizare a croazierelor Blue Voyage, una dintre cele mai cunosccute şi apreciate ce se efectuează de-a lungul coastei turceşti. Tot portului i se datorează şi faptul că face legatura cu staţiunea İçmeler prin aşa-numitele taxiuri acvatice.

Faleza din faţa sa este locul ideal de promenadă unde turiştii vin să admire cel mai vestit obiectiv din Marmaris şi să se bucure de priveliştea atâtor vapoare şi vaporaşe, care de care, mai cochete. Nu cred să fi trecut vreo seară din vacanţa noastră în care să nu ne fi plimbat şi să nu fi luat şi noi “pulsul portului”.

După toate acestea pe care m-am străduit să mi le amintesc întrucât au trecut ceva ani de-atunci în care nu m-am învrednicit să scriu nimic, pot să afirm cu mâna pe inimă că Marmarisul şi-a găsit un loc binemeritat în sufletul meu. Deşi a fost o vacanţă în care “comercialul” a primat de multe ori în detrimentul “sălbaticului”, pot să concluzionez că aş repeta experienţa oricând şi că vacanţa în Marmaris a fost una de vis!

---

VIZUALIZĂRI: 4058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI