Crăciun ortodox (pe stil vechi) în Țara Sfântă

TIPĂREȘTE

M-am hotarat sa scriu acest review (desi sunt deja peste 50 pe site la acceasi rubrica) pornind de la ideea ca in Betleem se ajunge mai rar de Craciun. In Grota Nasterii din Betleem crestinii sarbatoresc Craciunul la 3 date diferite, in functie de confesiune: in 25 decembrie catolicii, in 7 ianuarie (Craciunul pe stil vechi) ortodocsii si coptii, iar pe 19 ianuarie (odata cu Boboteaza pe stil vechi) armenii. Toate bisericile ortodoxe (greci, rusi, sarbi, romani) din Tara Sfanta serbeaza Craciunul impreuna cu Patriarhia Ierusalimului, pe stil vechi. Din motive greu de deslusit de Craciun nu e aceeasi aglomeratie in Tara Sfanta ca de Pasti (poate pentru ca in general a scazut numarul de pelerini in Israel din cauza situatiei politice, poate din cauza vremii reci si ploioase la inceput de ianuarie, poate pentru ca sunt mai putine grupuri de rusi care, pare-se, stau acasa de Craciun). Asta face atmosfera sarbatorilor mult mai placuta, linistita.

Povestea Craciunului ortodox petrecut in Israel incepe in vara anului trecut, cand fiind prea multi doritori sa mergem in noiembrie la locurile sfinte, s-a hotarat formarea unui grup pentru ianuarie. Nu am facut legatura cu Craciunul pe stil vechi decat in momentul in care din cauza unor probleme de serviciu aparute in ultimul moment, a trebuit sa aman plecarea pentru ianuarie.

Si iata-ne in 6 ianuarie la aeroport, in echipament de pelerinaj (toate doamnele cu fusta lunga si batic), cu o singura dorinta in gand: sa trecem cat mai repede de controlul pasapoartelor in Tel Aviv, ca sa ajungem la liturghia de Craciun care are loc la miezul noptii, in Biserica Nasterii din Betleem. Cine a fost macar o data cu grupul in Israel stie ca daca ai aterizat la ora 21 se poate foarte usor sa nu ajungi in 3 ore la Betleem daca "li se pune pata" pe cineva din grup (mai pe inteles: daca gasesc vreo viza de tara araba in pasapoarte, daca se nimereste un pelerin echipat altfel decat restul grupului, daca se nimereste vreun pelerin stresat din cale-afara, daca tocmai s-a ridicat nivelul de alerta si incep sa devina exagerat de suspiciosi). Am avut noroc, in trei sferturi de ora tot grupul fusese primit in tara fagaduintei. Pana si cei pierduti au fost gasiti - de personalul extrem de vigilent al aeroportului - chiar inainte sa ne dam seama ca i-am pierdut.

In aproximativ o ora eram in Betleem, cazati la Nativity Bells Hote (pe care l-am descris separat) si gata de mers la cina la Tent Restaurant din Shepherd's Valley Village (adica Beit Sahour, un sat langa Betleem, locuit in principal de arabi crestini). Restaurantul e renumit in zona, iar mancarea cu specific arab a fost delicioasa.

La o jumatate de ora dupa miezul noptii am ajuns in Manger Square si, printre filtre de politie care supravegheau zona, am intrat in Biserica Nasterii din Betleem. In imensitatea ei, biserica in care se desfasurau 2 servicii religioase in paralel (unul de rit copt, iar celalalt liturghia greaca oficiata de patriarhul Ierusalimului) nu dadea deloc impresia de inghesuiala, era loc pentru toata lumea si inca ar mai fi incaput multi. Singura zona aglomerata era la intrarea in Pestera Nasterii, chiar langa icoana Maicii Domnului Betleemita. Liturghia a tinut pana la ora 3.30, iar evanghelia a fost citita in toate limbile ortodoxiei. Intre timp in Pestera Nasterii au fost impartasiti cei care au dorit si au putut (apoi pestera a putut fi vizitata de catre ortodocsi). La ora 3.30 spatiul a revenit coptilor, grupurile de ortodocsi fiind grabite sa iasa. Mai ales cu ocazia marilor sarbatori, locurile de inchinare devin temporar spatii private pentru confesiunea care oficiaza serviciul religios acolo, conform unui program strict.

Se spune ca in seara de ajun pelerinii din Betleem pot sa vada steaua Craciunului. In Manger Square, in fata Bisericii Nasterii, este la fel de multa lumina ca in centrul oricarui oras modern, iar stelele nu pot fi vazute. Dar de la distanta, de pe Manger Street unde lumina artificiala e mai putina, stralucirea macar a unei stele razbate catre toti cei care o cauta cu privirea. Merita mentionat ca cei care vor sa se bucure de intreaga atmosfera din ajunul Craciunului, ar trebui sa ajunga in Betleem in dimineata zilei de 6 ianuarie, intrucat festivitatile si procesiunile incep de la amiaz.

Dupa ce ne-am odihnit 2 ore (am ajuns in camere pe la 5 dimineata) a inceput si prima zi de pelerinaj. Am parasit Betleemul care stralucea frumos in soarele diminetii, si ne-am indreptat prin zidul de rigoare catre Ierusalim. Trebuie sa spun ca pe toata perioada cat am calatorit cu autocarul in Israel, la trecerile intre zona evreiasca si zonele controlate de Autoritatea Palestiniana, ca turisti din Romania nu am avut prea mult de-a face cu controalele. In dimineata primei zile de pelerinaj am vizitat locurile in care s-a nascut (Ein Karim - cu biserica catolica) si a trait (Even Sapir - cu pestera) Sf. Ioan Botezatorul. Cele doua localitati se afla la periferia Ierusalimului. In Ein Karim se mai afla Biserica Vizitarii (catolica) de pe locul intalnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta, Manastirea Ruseasca (numita Moskobiye pe hartile locale) cu biserica Kazanskaya unde se afla multe icoane rusesti cu moaste incrustate.

A doua parte a zilei a fost dedicata cetatii vechi a Ierusalimului. Am intrat pe Poarta Leilor si am strabatut Calea Crucii cu cele 14 statii presarate pe stradutele care strabat bazarul pana in Biserica Sfantului Mormant. Merita vizitate in mod special biserica de pe locul nasterii Maicii Domnului, cu grota unde se spune ca a fost casa sfintilor Ioachim si Ana, biserica de pe locul temnitei. Ajunsi in Biserica Sfantului Mormant aproape de ora inchiderii nu era aglomerat si am reusit sa intram pentru inchinare in Sfantul Mormant si pe Golgota fara sa asteptam prea mult la coada. Aici trebuie mentionat obiceiul de a aprinde smocuri a cate 33 de lumanari care ard cateva clipe apoi le stingem pentru a le duce acasa si pastra pentru binecuvantarea casei. Lumanarile se pot cumpara la 1 dolar smocul (cele de parafina) sau 5 dolari smocul (cele de ceara) chiar din bazarul de langa Biserica sfantului Mormant.

Ziua a doua - "Welcome to Jerusalem! "

S-a dovedit o zi interesanta, cu oameni si natura in miscare. Dimineata - calatorie spre valea Hozevei, cu albia ei secata, pe care am vizitat-o si admirat-o din plin, inclusiv din poarta manastirii care a ramas inchisa, calugarii fiind plecati la Ierusalim. Tot la Ierusalim ne-am intors si noi, doar ca orasul ne pregatea o surpriza, schimbarea de vreme de la soare la furtuna. Am vizitat pe cer senin si vant naprasnic Muntele Maslinilor, cu Biserica Natiunilor, Gradina Ghetsimani, Manastirea Sf. Maria Magdalena cu cupolele ei aurite si moastele sfintelor Elisabeta si Varvara, Biserica Dominus Flevit, Biserica Carmelita Tatal Nostru. Ajunsi in varful Muntelui Maslinilor vizitam locul Inaltarii Domnului (aflat in incinta unui lacas musulman) si Manastirea ruseasca a aflarii capului Sf. Ioan Botezatorul aflata in locul de unde conform traditiei Maica Domnului si apostolii au vazut Inaltarea.

In apropiere, intr-un loc de panorama frumoasa daca nu ar fi avut si o istorie trista, se afla Manastirea Sf. Pelaghia - o mica biserica ascunsa de vitregiile vremii nu de mult trecute (1998) cand biserica mare de deasupra a fost demolata, biserica mica de dedesubt salvata ca prin minune, dar cu pretul ulterior al vietii mamei (Anastasia) in varsta de 83 de ani a preotului slujitor la acea vreme (greci de origine) care a fost practic ucisa in curtea bisericii de indivizi cu cagule, posibil evrei extremisti, niciodata prinsi de autoritati. Cauza conflictului - evident politica, legata de faptul ca biserica detinea terenul in Ierusalim dar nu a primit niciodata autorizatie de construire.

Am coborat in valea Kedronului, simtind ca incet ne apropiem de o zona unde ploua - la inceput cativa stropi. Vizitam Zidul Plangerii. Ajungem la Poarta Sionului si ne indreptam spre biserica catolica de la locul adormirii Maicii Domnului, o constructie impresionanta. Intentionam sa vizitam mormantul psalmistului David, aflat in imediata apropiere, dar e inchis pentru vizitatori: inauntru zarim printr-o fereastra oameni care se roaga - e vineri seara si e iarna, soarele apune devreme, se apropie sabatul. Alaturi, muzica, tineri evrei in uniforme militare care par ca danseaza, sarbatoresc ceva. Urcam cateva trepte si vizitam Foisorul Cinei celei de Taina (transformat de-a lungul timpului in moschee). Dupa cateva minute coboram, intre timp muzica s-a oprit, petrecerea s-a incheiat. Ploua din ce in ce mai tare, devine imperios necesar sa ne luam pelerinele si umbrelele, incepe furtuna. Inevitabil, imi aduc aminte de poze cu Ierusalimul sub ploaie pe care le-am vazut de-a lungul timpului, si ma gandesc la evreii ultraortodocsi cu palariile lor de blana scumpe.

Sub ploaie torentiala intram in cetatea veche a Ierusalimului. Trecem in viteza prin bazar si incercam sa ne ferim de picaturile de sus strecurandu-ne pe sub copertinele tarabelor si de suvoaiele de jos sarind din piatra in piatra. Ajungem la Biserica Bunicii Maicii Domnului cu faimoasa icoana Saydannaya.

Pentru ca e foarte aproape intram inca o data in Biserica Sfantului Mormant, tot aproape de ora inchiderii (care iarna e la 19). Avem noroc, si de data aceasta, la plecare, gasim muzeul deschis (e situat chiar langa intrare, unde se continua Calea Crucii, in partea dreapta). Muzeul cuprinde cateva icoane si multe sfinte moaste valoroase. Inclusiv icoana Maicii Domnului despre care se spunea ca "clipeste" se afla aici, sus pe perete, posibil copie intrucat nu are zgarieturile originalului, posibil restaurata, nu stiu - cert e ca de cativa ani nu se mai afla in capela obisnuita (cea unde se afla altarul inchisorii lui Iisus), si unde acum sunt doar schele. E ora inchiderii si trebuie sa parasim cu parere de rau biserica principala a Ierusalimului, la care nu ne vom intoarce decat poate intr-un nou pelerinaj.

Autocarul ne duce la Asezamantul romanesc de la Ierusalim. E slujba vecerniei. Stam ceva vreme in care ni se mai usuca incaltamintea. Plecam cu impresia ca am scapat de ploaie. Autocarul ne lasa undeva in apropierea zidurilor cetatii. E deja noapte. Mergem spre hotel, alergam prin ploaia torentiala si prin suvoaiele de pe strada, trecem printre tarabele cu fructe de pe trotuar pe care arabii se grabesc sa le stranga si striga razand in urma noastra "Welcome to Jerusalem! "

Ziua a treia

Plecam devreme sa participam la liturghia in limba greaca din ziua de Sf. Stefan la Biserica de pe mormantul Maicii Domnului. In incheiere grupul e rugat de preotul slujitor sa ramana cateva minute ca sa mergem in procesiune toti, peste drum, la Biserica Sf. Stefan la locul martiriului acestuia.

Ne intoarcem la hotel pentru micul dejun si apoi reluam calatoria spre Hozeva. De data asta poarta e deschisa si reusim sa vizitam Manastirea Hozeva cu sfintii Ioan si Gheorghe Hozevitul si Sf. Ioan Iacob Hozevitul. De data asta, dupa ploaie, in vale este apa! Ne inchinam, facem poze, bem un pahar de ceai care ni se ofera si pornim inapoi pe munte in sus spre autocar, unii pe jos altii pe magarus (10 dolari, 5 dolari - care cat negociaza). Beduinii stiu cate ceva romaneste si te tot intreaba pe parcursul drumului daca nu vrei un magar. Acuzati de o doamna ca se tot tin dupa ea - vine raspunsul (in limba romana): "Nu umblu dupa tine, umblu dupa bani".

Lamuriti si cu problema magarului, ne urcam din nou in autocar care ne duce pe langa Marea Moarta spre Ierihon. Vizitam Biserica greaca de la dudul lui Zaheu, apoi Asezamantul romanesc din Ierihon - un complex de cladiri intr-adevar impresionant. In pangarul (magazinul) asezamantului preturile sunt mai accesibile decat in alte parti.

Ne continuam drumul spre locul botezului de la Iordan unde cei mai curajosi au facut baia traditionala in apa rece ca gheata, dar foarte placuta la atingere. Peste apa, Iordania cu biserica ruseasca. In jur garduri, paza si dincolo de ele pamant minat. Asta e si motivul pentru care s-a interzis accesul la asezamantul romanesc de la Iordan, aflat undeva in apropiere.

Pornim spre Nablus, locul unde intr-o biserica ortodoxa greceasca uriasa mai exista un singur preot. Predecesorul sau a fost Sfantul Filumen cel Nou - a fost martirizat in 1979. Actualul preot a fost amenintat si el cu moartea de catre evrei extremisti. Aici marul discordiei este fantana lui Iacob (care este totodata si fantana samarinencei din Evanghelie) - loc important atat pentru evrei cat si pentru crestini, si care se afla in interiorul bisericii ortodoxe. Nablus este in prezent sub controlul Autoritatii Palestiniene zona A (zone urbane), in care este interzis accesul cetatenilor israelieni. Orasul a fost permanent considerat de Israel un centru al recrudescentei arabe. Ne-am grabit sa iesim din zona, intrucat la ora 17 drumurile de acces urmau sa fie blocate.

Ajungem in Nazaret, si suntem cazati la St. Gabriel Hotel, o fosta manastire pe o coama de deal (pe care l-am descris separat).

Ziua a patra

E duminica si participam la liturghia ortodoxa in limba araba din Biserica ortodoxa a Bunei Vestiri. La iesire strabatem in viteza bazarul unde toate magazinele sunt inchise si vizitam Biserica catolica Bunavestire, cel mai grandios lacas de cult din Israel, construit conform traditiei pe ruinele casei Maicii Domnului din Nazaret si a atelierului Sfantului Iosif.

Parasin Nazaretul si urcam pe muntele Tabor. Admiram panorama, apoi intram in incinta Manastirii Schimbarea la Fata. In manastire se afla o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Pangarul ofera sortimente variate, dar la preturi destul de mari. La fel, preturi mari, sunt si la magazinele de suveniruri de la poalele muntelui Tabor (de unde se iau taximetrele).

Pornim spre Marea Galileii (Lacul Tiberiada) unde se viziteaza Tabgha cu biserica catolica de pe locul inmultirii painilor si pestilor (recent trecuta prin fenomene de vandalism), Muntele Fericirilor, pe malul lacului - Biserica primatului Sf. Ap. Petru (cu Mensa Christi) - aici este acces pana la lac. Urmeaza apoi Capernaum cu Biserica Sf. Apostoli (situata in apropierea ruinelor casei Sf. Petru), o biserica foarte frumoasa si o panorama foarte frumoasa asupra lacului. Tot in zona se poate vizita localitatea Cana cu bisericile ortodoxa, romano-catolica si greco-catolica.

Aici traseul nostru s-a incheiat si ne-am indreptat spre aeroportul Ben Gurion de langa Tel Aviv (drum de vreo 3 ore). Trecem cu bine de controale, ne imbarcam in avion. Pornesc motoarele, mergem cativa metri in spate, mergem cativa metri in fata, se opresc motoarele. Ce a urmat va puteti inchipui. Rezultat final dupa aprox. 2 ore: avionul zboara maine seara. Bonus: inca o noapte de cazare si masa, de data asta in Tel Aviv. Noi - majoritatea turisti fara planuri mari pentru ziua de luni - in buna masura bucurosi.

Ziua a cincea - "bonus" din partea companiei aeriene (de data asta un soi de ajutor al lui Mos Craciun) care si-a reparat intre timp avionul

Cazare si masa la Kfar Maccabiah Hotel & Suites din Ramat Gan, langa Tel Aviv (l-am descris separat )

Dimineata excursie la Lod langa Tel Aviv cu vizitarea bisericii grecesti ortodoxe de pe mormantul Sf. Gheorghe, unde se afla mormantul sfantului, o parte din moaste si lanturile cu care a fost legat.

---

VIZUALIZĂRI: 5149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI