Poveste veselă la Alhambra

TIPĂREȘTE

La sfirsitul lunii iunie 2015, am optat pentru un sejur in Toremolinos, pentru a imbina in mod fericit relaxarea cu vizitarea unor obiective turistice precum Alhambra din Granada, Palatul Alcazar si Catedrala Santa Maria din Sevilla.

Astfel, intr-una din dimineti, in jurul orei 08.30 am plecat de la receptia hotelului cu un autocar al unei agentii de turism locale, spre Granada.

Am prins ultimele 2 locuri din spatele autocarului, pe mijloc, in dreapta mea fiind un rus, care nu-i mai ajungea spatiul si tot se impingea in mine, de parca eram o canapea pufoasa.

Pe traseu, pina la destinatie, am constatat cu mare parere de rau, ca am uitat aparatul foto, cu toate amintirile din Sevilla, pe un fotoliu in holul hotelului, asa ca ramasesem doar cu camera video la noi.

Dupa circa 4 ore, cu tot cu oprirea la un peco, unde am facut o pauza, am ajuns in jur de ora 13.00 in Granada.

Insotiti de ghidul vorbitor de limba engleza, ce ne-a asistat si pe autocar, am ajuns la Alhambra, in jurul orei 14.00.

Din curtea in care parcau autocarele cu turisti, am fost preluati de alti ghizi de la complex, noi optind tot pentru unul de limba engleza, care ne-a insotit in vizita, intii in Gradinile Generalife, ulterior la Palatul Alhambra.

La ora 16.00 trebuia sa fim din nou in curte pentru a fi preluati de autocar.

Am traversat admirand gradinile ce nu intimplator au fost asemanate cu ,,gradinile Edenului”filmind din viteza tot ce se putea filma, iar Bogdan sotul facea poze cu camera de la telefon.

Erau multe alei strajuite de gard viu taiat in diverse forme si arcade, trandafiri de toate felurile si culorile, chiar si magnolii de sute de ani, cu flori uriase, minunate!

Si am ajuns in zona palatului cu arcade orientale, coloane reflectate in apele fantinilor din curtile interioare, sali a caror pereti tapetati cu mozaicuri fermecatoare aminteau de Taj ma hal.

Am ajuns in curtea haremului, filmind cu atentie pentru a nu pierde nici un detaliu, cand, minunindu-ma de unele chilii ale cadinelor, am observat ca am ramas in urma...

Ma uit in jurul meu, nici urma de grup, parca il inghitise pamantul...

Plec repede inainte si observ ceva miscare pe niste trepte in coborire.

Ma avint si eu si respir usurata cand ma alatur din nou grupului.

Mai filmez vreo cinci minute, dupa care il caut din priviri pe Bogdan si spre mirarea mea nu-l gasesc.

Si spre mirarea mea si mai mare, constat ca nu recunosc nici o persoana din grup si nici pe ghid.

Ramin consternata, in afara de camera video nu mai am nimic asupra mea, nici telefon, nici pasaport si nici bani...

Toate ramasesera la Bogdan.

Si nici nr. lui de mobil nu mi-l amintesc (ca intr-un cosmar)...

Intru rapid in panica pentru ca la ora 16.00 aveam intilnire la autocar, iar eu nu stiu unde sunt si nu stiu cum sa ajung in curtea de la intrare.

Incep sa alerg la deruta, pina dau de o femeie in haine de paza si care avea o statie in mina.

Ii explic intr-o engleza stilcita de portorican pe care o mai si molfai din cauza emotiei, ca m-am ratacit de grup si o rog sa ia legatura prin statie cu grupul.

Se uita la mine ca la o aparitie ciudata si ma intreaba cum il cheama pe ghid.

Iaca naca, habar n-am, ce am fost atenta la asta?!?

Ma pune sa-l descriu, biguiesc eu ceva si crede ca e ,,Ignatio”.

Imi spune ca grupul tocmai a intrat in Gradinile Generalife. Eu ii raspund ca am fost prima data acolo dupa care la palat. Incearca sa ia legatura cu grupul dar nu reuseste.

Plec in viteza pentru ca pierdeam timpul si incep sa alerg prin gradini fara tinta, si imi dau seama ca trebuie sa ies, sa ajung afara.

Dar nu vad nici un indicator cu ,,Exit” doar ,,Salida, salida” si nu stiu ce e...

Dupa ce m-am epuizat fizic si am transpirat de la efort si caldura, am reusit intr-un final, nici eu nu stiu cum, sa ies si a ajung in curte.

Dar nu vad nici o masina si nici nu stiu cat e ora.

Mai intreb un paznic, daca acolo opresc autocarele, iar el raspunde ca nu, ies in drumul national si mai intreb pe cineva, care imi recomanda sa iau un taxi pina la hotel (nu zau… 4 ore si fara bani….).

Revin in curte si am norocul sa reperez un alt ghid din autocar, vorbitor de spaniola, caruia ii spun in engleza ca m-am pierdut de grup si care ma linisteste spunindu-mi ca trebuie sa apara.

Asa s-a si intimplat dupa circa 15 minute, cand spre marea mea fericire il zaresc pe Bogdan la iesire, insotit de grup.

Bogdan fusese si mai panicat decat mine cand a vazut ca am disparut... Prin fata ochilor ii fugeau tot felul de scenarii cu rapiri si Isis…

I-a spus ghidului insotitor (care nu era Ignatio…), ca m-am pierdut, ca nu am telefonul, banii si pasaportul la mine, ca am probleme de vedere si nici nu stiu foarte bine engleza, la care ghidul a ris si i-a zis: ,,SI O MAI VREI INAPOI... ?! . ”

Aceasta a fost experienta mea intr-n loc minunat ca Alhambra, pe care merita sa-l vezi cel putin o data in viata, o experienta halucinanta si terifianta dar cu deznodamint fericit!

Asa ca mare grija pe unde mergeti sa va luati intotdeauna cu voi telefoanele, pasaportul si banii, sunt foarte importante, credeti-ma ca stiu ce spun!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4286 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI