GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Culorile toamnei la poalele masivului Iezer-Păpușa, între cabanele Voina şi Cuca
TIPĂREȘTEÎntrerup miniseria cappadociană inserând câteva cuvinte despre o zonă pitorească pe care nu am mai văzut-o de câțiva ani buni, însă care merită toată atenția iubitorilor de natură.
Fiindcă toamna, intrată în drepturi de ceva timp, ne-a răsfăţat cu temperaturi neobişnuit de mari în weekend-ul trecut şi fiindcă nu ne venea să stăm în casă pe aşa o frumuseţe de vreme, având și oareșce de sărbătorit în familie, sunt întrebată de către soţ dacă mi-ar plăcea să evadăm măcar pentru o jumătate de zi, undeva în natură, în zona cabanei Voina. Fireşte că ochii mi-au sclipit imediat şi m-am învoit cât ai zice peşte, chiar dacă era aproape de miezul zilei. Am făcut în grabă un băgăjel sumar, am pus benzină şi ne-am lansat, de-acasă din Târgovişte, pe şoseaua spre Câmpulung (DN72) pe care am parcurs-o 65 km până la intrarea în oraşul de sub muscele, după care ne-am lăsat în dreapta spre Lereşti, aşa cum ne arătau indicatoarele.
Lerești e o comună mare și frumoasă, cu oameni gospodari și case arătoase, ca multe așezări submontane de la noi din țară. Până la cabana Voina, indicatorul ne arată că avem de mers 19,5 km, iar drumul ne uimește prin starea sa foarte bună, neuitând că în trecut, acum câțiva ani, era aproape impracticabil pentru mașini joase. De la început, vă spun că ținutul acesta ne este drag, este unul cu care avem și legături sentimentale, soțul fiind de origine din Câmpulung, în copilărie și adolescență cutreierând destul de des pe aceste plaiuri.
Primul popas l-am făcut după ce am trecut de Lerești oprind câteva minute pentru a fotografia o poiană în care revărsarea tonurilor de ruginiu, galben, arămiu și verde era generoasă și sclipitoare în lumina soarelui de prânz. Noroc că ne-au trezit din contemplare niște câini înfometați, în căutare de ceva mâncare, că altfel mai întârziam cu ochii ațintiți pe dealuri.
Toamna de anul acesta a fost destul de capricioasă, a debutat cu perioade mai reci și mai ploioase, apoi a alternat cu altele mai calde, cert este că soarele strălucitor și blândețea gradelor din termometre te purtau cu gândul la o vară întârziată. Într-un asemenea cadru e o reală plăcere să ieși în natură și să-i admiri frumusețea și comorile.
Următoarea pauză a fost la barajul de la Râușor unde am zăbovit ceva mai mult, peisajul fiind de-a dreptul încântător. Lacul artificial, creat la confluența Râului Târgului cu pârâul Râușor la mijocul anilor '80, în principal, pentru alimentarea cu apă a zonei urbane dar și în scopuri de producție a energiei electrice, oferă o minunată priveliște ochiului. Admirat de pe podul construit peste cursul apei, multor privitori le-a dat impresia că se află undeva în Austria, așa am mai citit pe ici, pe colo. Eu, cum n-am fost în Austria nu pot să confirm acest lucru, însă pot să afirm că este realmente un peisaj desprins, parcă, din ilustrate.
Repuși pe drumul șerpuit în urcare, după o sesiune foto destul de serioasă, ne îndreptăm către cabana Voina (983 m) unde plănuiserăm să luăm masa de prânz, după care să ardem caloriile aferente într-o drumeție, la momentul acela nefiind foarte hotărâți încotro s-o apucăm. Lăsăm pe dreapta cabana Cristina și apoi un complex de câteva cabane cu un centru de pregătire care aparțin de un minister oarecum de resort și zărim în față pe stânga cabana Voina.
La Voina n-am mai fost, spre marea noastră rușine, de când drumul a fost reparat și modernizat, însă și aceasta, pe-afară, mi s-a părut că arată mai bine decât în amintirile mele de acum câțiva ani. Acoperișul refăcut, parcare bună și încăpătoare, terasă acoperită, îmbietoare în față, loc de joacă micuț cu câteva leagăne, cam aceste aspecte mi-au atras atenția la prima privire. Vizavi, o poiană generoasă, mângâiată de soare atrăsese mulți turiști la plimbare și câțiva motociciliști sportivi ce urcau în viteză pe dealurile alăturate ca-ntr-un soi de antrenament. Ceea ce m-a surprins în mod neplăcut a fost lipsa semnalului telefonic pe două dintre rețelele cele mai mari de telefonie mobilă și, evident, lipsa semnalului de date mobile. Am întrebat-o pe doamna ce ne-a servit la masă despre toate acestea și ne-a spus că numai în interiorul cabanei ar exista, dar nu am verificat.
După ce am luat o masă de prânz copioasă, mergem înapoi la mașină, ne suim în ea și mai mergem câteva sute de metri pe un drum deja de pământ, timp în care am dezbătut direcția în care s-o apucăm: spre Bătrâna sau spre Cuca. La pod și intersecție, acolo unde se află și pensiunea Ursulețul Voina, parcăm mașina pe marginea drumului, pe partea cu apa curgătoare și ne hotărâm s-o luăm în dreapta, spre cabana Cuca. Aici se pare că suntem în zona Plai și de aici începe traseul prin pădure.
Indicatorul ne spune că avem de mers cam o oră, iar pe o piatră mare scria vopsit că distanța până la Cuca ar fi de doar 3 km, ceea ce în opinia mea nu era prea plauzibil, căci distanța ar fi prea mică pentru a fi străbătută într-o oră, mai degrabă ar fi de 4-4,5 km. Mai încolo am găsit pe un mic panou pe care scria că ar fi 5 km, de nu știi ce să mai crezi. Oricum, traseul este marcat pe alocuri cu un triunghi galben și trebuie urmărit cu sfințenie.
Drumul până la Cuca este forestier și, în cea mai mare parte, se află în stare bunicică, putând fi abordat și de către autoturisme joase cum, de altfel, am văzut că se încumetau multe. Presupun că merită să mergi în mașină până la Cuca de unde să pornești pe trasee montane în sus, către alte puncte de interes ale muntelui, economisind din energie, nu să te „îmbeți cu apă rece” că ai fost la munte și ai făcut puțină mișcare... cu maşina. În fine, de gustibus...
Pe marginea drumului, de-a lungul cursului de apă, din loc în loc erau mașini staționate, iar pasagerii lor făceau barbeque şi stăteau așezați în jurul meselor pliante pline cu bunătăți. Pe drum am văzut și într-un sens și în celălalt, foarte mulți îndrăgostiți de drumeții care luaseră cu asalt traseul înarmați cu aparate foto/telefoane cu care să surprindă cadrele dorite. În rest, în stânga, în dreapta, pădure de-o parte și de alta, cu dealuri îmbrăcate în haine de culorile toamnei: galben, ruginiu, roșiatic intercalate în verdele ce nu mai predomină. Din când în când se formează cascade mai mici sau mai răsărite pe apele râului, iar natura se dovedește din nou a fi cel mai talentat artist care făurește peisaje mirifice. Am depășit un refugiu părăginit şi aproape ruinat, o mică hidrocentrală, un punct forestier, gradul de dificultate al drumului fiind redus, numai bun să fie parcurs de orice iubitor de aer curat de la munte. E nevoie, însă, de încălţăminte adecvată, de drumeţie.
După 55 de minute de mers în ritm mediu, cu mici pauze pentru poze, ajungem la Cuca, cabana vopsită în negru și roșu pe care scrie că se află la o altitudine de 1.210 m. Era ocupată de un grup mare de turiști probabil veniți în gașcă, fiecare având rolul său în gospodărie: unii la grătar, alții la tăiat de lemne, alții la aranjat masa în aer liber, copiii la joacă, totul pe muzica anilor '80, a celor de la The Shorts. Acolo m-a surprins alt panou pe care scria că până la Voina s-ar face o oră și un sfert, iarăși de necrezut pentru mine, fiindcă în coborâre, același drum se parcurge, de regulă, în timp mai scurt păstrând cam aceleași condiții de mers. Celălalt sens indicat pe panou era către Vârful Păpușa, Vârful Cascue, Cabana Plaiu Foii, trasee de 4 ore până la 10-11 ore.
Cabana Cuca are, din ce am reușit eu să văd la o privire aruncată în fugă și de la oaspeții săi darnici cu informațiile, două dormitoare, fiecare cu paturi multe (cam vreo zece), nu există restaurant, dar cu siguranță are bucătărie mare, iar peste potecă există toaletă în aer liber. Curentul electric se obține de la generator, neexistând rețea de electrificare, iar încălzirea se face cu sobe de teracotă.
Am zăbovit și noi preț de câteva minute pentru un moment de respiro, apoi am pornit din nou la drum fiindcă am fi vrut ca nu mai târziu de orele 18,00 să plecăm cu mașina spre casă. Zis și făcut, la întoarcere am făcut pe drum numai 50 de minute, soarele apusese nemaipunând în lumină la fel de frumos arealul.
Gândindu-mă în urmă, pot spune că fost o frumoasă zi de toamnă, relaxantă, petrecută pe jumătate în aer liber, de munte, de unde ne-am încărcat cu ceva energie pozitivă care, sper, să ne ajungă o bună bucată de vreme de aici înainte. Recomand acest traseu care nici nu e prea lung, nici nu e prea greu, dar e destul de frumos pentru a fi luat în seamă și parcurs.
Vă rog, atașați următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=T-7DJ6u_RUE
Trimis de irinad in 24.10.17 07:57:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în LEREȘTI / VOINA [IEZER-PĂPUȘA].
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă zona Voina / Iezer-Păpușa, LEREȘTI / VOINA [IEZER-PĂPUȘA]" (deja existentă pe sait)
===
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@irinad:
Cică eu am primul vot! Nu prea ma laud cu asta de obicei dar pe tine chiar ma bucur ca te-am nimerit! Cum altfel cand scrii de o zonă dragă mie?
Ți-a scăpat ceva însă la timpii de parcurs trasee, anume vârsta turistului! Voi ați fost iuți de picior că de, sunteți săraci în ani, eu zăboveam să admir natura ????, nu spuneam că pentru a-mi trage sufletul, sic!!!
Ce frumoase pot fi culorile toamnei noastre! Ce păcat că acum plouă așa trist! Minunate locuri, iar puțină evadare în natură nu strică niciodată. Să vă ”drămuiți ” energia acumulată, că de acum va fi departe cred următoarea mișcare. Toate pozele sunt frumoase, dar P1 și 2 superbe! ca și P 9 ! 
@elviramvio: Desigur că mă bucur foarte mult că ai prins primul vot, eu aș vrea de multe ori, dar nu prea am parte decât întâmplător. Știu că zona îți este dragă, știu că, deși nu ești de prin partea locului, de ani buni te leagă multe lucruri de muscele.
Acum ce să zic, s-ar putea să ai dreptate parțial în privința timpului în care parcurgi traseul, dacă te oprești des la pozat, indiferent ce vârstă ai sau ce condiție fizică, tot te lălăi mult pe drum!
Mulțumesc frumos de vizită, ecou, cuvinte frumoase!
@irinad
Da, mi-ai dat o idee, poza pentru odihna sau odihna pentru poza!!
@maryka: Da, diferența dintre ziua de sâmbătă când au fost făcute fotografiile și astăzi, cel puțin în termometre, este considerabilă. Vremea frumoasă este întotdeauna cel mai bun companion pemtru relaxarea în natură.
Culorile de toamnă sunt splendide, niciun pictor n-ar putea să le redea atât de fidel.
Mulțumesc de aprecieri, mă bucur că ți-au plăcut pozele!
@irinad: alegere inspirata spre Cabana Cuca.
Cabana Batrana este in paragina. A fost distrusa de o viitura acum mai bine de 10 ani. Si asa a ramas. Se pare ca e sio intr-un litigiu de proprietate. Pacat!
Asa cum e si Cabana Rotunda din Retezat, parasita.
Ce frumos ai surprins culorile toamnei! Natura este un pictor talentat si tu ai stiut sa redai aceasta caracteristica in review-ul si pozele postate.
@Testosu : Ideea să mergem spre Cuca a fost mai mult a mea, am simțit, pare-se, destinația bună.
De fapt, pentru noi era importantă drumeția în sine, adică mișcarea în aer liber, însă mă gândesc că atunci când, la punctul terminus, dai de o cabană funcțională e altceva, totuși. Păcat, zic și eu, că unele cabane au ajuns într-o asemenea stare fără a mai fi reconstruite/reparate.
Mulțumesc pentru vizită, ecou, completări și noutăți!
@Rodel: Mulțumesc mult de aprecieri, mă bucur că ți-au plăcut pozele și articolul!
Vremea superbă și culorile toamnei ne-au determinat să evadăm un pic în natură (recunosc, ar trebui s-o facem mai des), dar din varii motive se întâmplă mai rar.
Am știut că nu ne vom întâlni cu asemenea peisaje decât în aceste zile, de aceea n-am vrut să le pierdem.
Toate cele bune!
@irinad: Şi noi plănuim de multă vreme să ajungem pe acele meleaguri, însă -din păcate- nu am reușit nici anul ăsta! Am aflat din diferite surse că drumul către cabana Voina a fost refăcut şi mă bucur să constat că informaţia este cât se poate de corectă. În ceea ce priveşte drumeţia voastră de la cabana Voina până la cabana Cuca, chiar asta intenţionăm şi noi! Consider că este o drumeţie ideală şi pentru cei care sunt însoţiţi de copii: nu este un traseu prea solicitant şi nici foarte lung, iar frumuseţile naturii pot fi admirate la tot pasul!
Culorile toamnei au fost superbe anul acesta, iar asta se poate observa și în fotografiile voastre! Felicitări pentru plimbare, pentru articol şi pentru fotografii!
@irinad: ați fost într-o zonă tare dragă mie, de care ma leagă multe amintiri, dar și alte lucruri mult mai pământești!
Felicitari pentru excursie, pentru articol, dar în special pentru poze. Ati prins o minunata zi de toamnă și ați profitat la maxim de ea! Exceptionale pozele, natura v-a ajutat mult!
Bravo! Când mai sunteți prin zonă, dați un semn, că poate cine stie , ne nimerim si noi si bem o bere împreună!
Vacanțe frumoase în continuare, va doresc! ; -)
@Crazy_Mouse: Drumul spre Voina este impecabil și asta contează foarte mult, în urmă cu câțiva ani era într-o stare deplorabilă.
Ai dreptate, este un traseu idela pentru familiile cu copii, nefiind dificil sau prea solicitant. Ne-am întâlnit pe traseu cu mulți plimbăreți mai tineri sau mai vârstnici, foarte mulți copii, tineri. Peisajul este minunat, dar mai cu seamă toamna când nuanțele de tot felul se fac remarcate.
Mulțumesc frumos de vizită, ecou și sper să ajungeți la Voina când veți dori voi! Știu că vă place muntele, că vă plac drumețiile și ieșirile în aer liber!
@robert: Da? Și tu ai legături cu zona? Mă bucur să aflu aceste lucruri!
Într-adevăr, ziua de sâmbătă a fost o ocazie minunată de a ieși un pic la plimbare în natură și mă bucur că am apucat să profităm. Pe alte multe le-am scăpat, fiindcă timpul e destul de scurt și programul cam încărcat, știi cum e.
Mulțumesc pentru aprecieri, pentru invitație (trebuie să ne dăm PM pentru a ne putea da semne de viață dinainte), pentru ecou!
Și vouă vacanțe minunate în continuare!
@irinad: Bine ai revenit acasa! Dupa atatea articole despre Grecia, apare, in sfarsit, un articol si despre natura noastra, cea de toate zilele. Iar spre bucuria mea, un articol despre Voina, un loc de care ma leaga multe amintiri placute. Anul acesta, pe 25 noembrie se implinesc 45 de ani de la prima excursie cu cea care mi-a devenit sotie, pe traseul Pitesti, Campulung, Bran, Rasnov, Poiana Brasov, cazare la hotel Teleferic, de curand inaugurat. Pana in Poiana Brasov, am facut o abatere pana la cabana Voina, unde am luat masa de pranz. Cu acelasi prilej am aflat de primul sat turistic din Romania acelor ani, satul Leresti. In anul urmator am mai fost cu sotia pe acelasi traseu, cu abatere la Voina. In ianuarie 1975 am revazut cabana Voina, de data asta fiind intr-o tabara a CC UTC, la Campulung Muscel. Pana la revolutie am mai ajuns la Voina de mai multe ori cu camionul, cand ne intorceam de la Brasov. In sfarsit ultima vizita la Voina a fost in 16 august 2015, cand ne-am intors de la o nunta la Rucar. Ne-am bucurat de o zi mai innorata, asa ca am putut drumeti in voie timp de trei ore in zona cabanei Voina, zona lacului de acumulare Rausor. Atunci era vara si totul verde, dar nu mi-e rusine nici cu culorile pe care ni le aratati cu generozitate in pozele dvs. Din pacate toate pozele facute in aceasta excursie s-au pierdut o data cu cardul pe care erau.
Ar fi multe de povestit, dar nu vreau sa abuzez de sugestia dvs. de a scrie mai mult pe AFA.
Numai bine si calatorii placute!
PS. Si pentru ca afara ploua, dar mai ales fluiera vantul, ca in mijlocul iernii, va sugerez o melodie (eu o consider cea mai frumoasa melodie de toamna) cantata de Tatiana Stepa si intitulata " Si totusi, vine toamna! " S-ar putea sa va placa!
@liviu49: Bine v-am regăsit, de fapt am fost mereu cu sufletul şi pe aici, chiar dacă picioarele mi-au umblat şi pe alte meleaguri! Mă bucur foarte mult că v-am trezit atâtea amintiri cu articolul acesta despre cabana Voina şi drumul către Cuca. Şi eu când mă uit în urmă, am câteva momente frumoase legate de Voina, dar începând cu anul 1990 încoace.
Eu chiar aş vrea să abuzaţi de ceea ce vă sugeram cu ceva timp în urmă şi chiar vă rog să reluaţi scrisul de review-uri fiindcă aveţi ce povesti cu-adevărat.
Mulţumesc mult pentru aceste cuvinte minunate!
@irinad: Nu neg frumusetea locurilor despre care ai povestit in ultima vreme, chiar mi-a ramas putin sufletul acolo, insa toamna asa cum ai surprins-o tu acum parca merita sa ii acorzi prioritate.
Un pastel de toama reusit de cel mai maiastru pictor, un tablou intr-o continua schimbare si intotdeauna unic.
Minunat articol, superbe poze, felicitari, votat cu mare drag.
@mishu:Mulţumesc mut pentru ecou, vizită, vorbe frumoase şi sper să nu te superi pentru acest răspuns întârziat.
Nici nu ştii cât mă bucur că am putut ieşi într-o asemenea zi superbă de toamnă la munte. Într-adevăr, natura este creatorul perfect, artistul fără asemănare care făureşte pentru noi peisaje splendide dacă mai punem la socoteală şi vremea frumoasă.
Mă bucur că şi pozele ţi-au fost pe plac!
@irinad:
O plimbare de placere, de toamna. Mi-ai dat o idee soft pentru o viitoare plimbare intr-o zona care mi-a placut inclusiv zona de altitudine Iezer Papusa
Bravos!
@Dan&Ema: Da, poate fi o ieșire pentru o plimbare de plăcere, foarte potrivită la sfârșit de săpămână. Deconectantă și relaxantă. Dacă și vremea e, cât de cât, bună, poți să spui că e o evadare reușită din jungla orașului.
Mulțumesc frumos de ecou, vizită!
@irinad: Abia acum ajung sa-ți scriu càteva cuvinte
Am fost și noi prin zonă cândva, ne-am cazat în Leresti, am fost tare incantata de peisaje.
Uite ca in toamna aceasta nu am reușit să evadăm din arămiul pădurii și al livezii noastre, asta-i explicam lui Robert mai devreme.
Dar, cu ajutorul vostru, am călătorit și eu un pic, virtual.
Felicitări, mulțumesc!
@krisstinna: Mulțumesc mult pentru vizită, ecou, tu ești întotdeauna darnică în ceea ce privește socializarea, tu știi să spui cuvinte potrivite de fiecare dată!
Vezi, dacă noi nu avem livadă sau pădure, ci numai beton și stradă în fața blocului, simțim nevoia să evadăm din asemenea cadru plicticos!
Da, zona aceea a Lereștiului este frumoasă, am fost chiar într-o tabără de elevi în 1990, organizată în satul Voinești al comunei Lerești și mi-a plăcut mult încă de atunci!
În decursul anilor, apoi, am mai fost de câteva ori, însă la un moment dat drumul era foarte stricat și a urmat o lungă pauză.
Acum, de ceva vreme este numai bine pentru incursiuni în zonă!
O zi minunată îți doresc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2021 Cu rulota la Cabana Voina — scris în 09.07.21 de miricavb1325 din BRAILA - RECOMANDĂ
- Aug.2019 La poalele Masivului Iezer-Păpușa, de la Cabana Voina la Cabana Cuca; alte informații — scris în 06.10.19 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Plimbare la Cabana Voina – la poalele munților — scris în 02.05.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2016 La Voina si prin imprejurimi — scris în 26.04.16 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2015 Drumul spre cabana Voina — scris în 11.10.15 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Imbucurator — scris în 18.08.11 de nnaaee din BUCURESTI - nu recomandă
- Jul.2011 Leresti reloaded — scris în 05.08.11 de Chloe din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată