Iarna pe Lespezi din Vlădeasa

TIPĂREȘTE

Abia am așteptat iarna și zăpada. Din păcate, până acum nu am avut parte de zăpadă la București așa că am plecat după zăpadă pe culmile munților. Iubesc să urc pe munți iarna, să cutreier prin pădurea imbrăcată in alb. Imi plac chiar și provocările pe care o tură de iarnă pe munte ți le oferă – zăpadă mare, vânt, porțiuni de gheață, frig. Uiți de aceste mici greutăți când treci pe lăngă brazii acoperiți cu o mantie albă, când vezi un răsărit de soare care aruncă lumini calde printre crengile inghețate sau mergi pe urmele lăsate de vânt in joaca lui cu zăpada.

Spunându-vă toate acestea, vă dați seama că nu am putut să refuz invitația de a cutreiera Munții Vlădeasa, in a doua parte a lunii ianuarie.

Au fost trei zile petrecute pe acești munți nu foarte inalți dar foarte frumoși, cu poteci pentru toți iubitorii muntelui.

Masivul Vlădeasa este al doilea masiv ca altitudine din Munții Apuseni. Cel mai inalt vârf este Vlădeasa, cu 1836 m. Dar acești munți nu sunt căutați doare pentru crestele și vârfurile lor accesibile, ci și pentru cascadele formate pe apele repezi care străbat văile, cea mai renumită fiind Cascada Răchițele sau Vălul Miresei. Și iubitorii de cățărat pe stânci au ce face in acești munți, aici aflându-se numeroase peșteri, avene și pereți verticali tocmai buni de escaladat.

La Masivul Vlădeasa, până in satele pitorești inșirate la poalele lui, se ajunge ușor cu mașina. Așa am ajuns și noi, in apropiere de satul Scrind-Frăsinet, după un drum de aproape opt ore.

In prima zi urma să facem un traseu scurt, din Răchițele până pe Vârful Lespezi, cu coborâre la Cascada Vălul Miresei.

Așadar, ne-am intâlnit in centrul satului Răchițele, de unde am continuat să mergem cu mașina, pe un drum forestier de-a lungul Văii Stanciului. Drumul era acoperit cu zăpadă, dar se putea mrege cu orioce mașină. Am lăsat in urmă și ultimele case ale satului și am ajuns la locul de plecare spre vârf.

Am parcat mașinile, ne-am luat ruccsacurile și am pornit la drum, pe marcajul Cruce Roșie.

Fiind un drum de iarnă, cu zăpadă proaspătă dar și cu posibilitatea de a traversa porținui inghețate in echipamentul obligatoriu au intrat rachetele de zăpadă și colțari sau spike-și.

Traseul a inceput cu un urcuș susținut prin pădure. Am crezut că voi reuși să urc fără rachete, dar zăpada din ce in ce mai mare, in care mă afundam la fiecare pas, m-a convins că trebuie să imi pun rachetele.

Am mers așa până la Peștera Mică a Lespezilor. Nu am intrat in peșetră ci ne-am continuat drumul spre vârf. Poteca a denit foarte ingustă și inghețată, abruptă pe alocuri, rachetele devenind inutile. Am schimbat rachetele cu colțarii și am continuat să urcăm. A urmat o porțiune mai spectaculoasă, care ne-a pus la incercare capacitățile de cățărători. O succesiune de cabluri pe o porțiune abruptă de vreo 20 metri inălțime. Zăpada era inghețată, colțarii dovedindu-și utilitatea. Mai complicat era cu cablurile, care erau inghețate și alunecoase. Fără mănuși era aproape imposibil de ținut mâna pe ele, iar cu mănuși trebuia să le strângi bine ca să nu aluneci. Aveam in rucsac niște mănuși mai potrivite pentru această activitate, dar era complicat sa mă opresc și să le schimb, așa că până la urmă m-am descurcat cu ce aveam inițial.

După porțiunea de cabluri am ajuns ajuns pe creasta. O potecă ingustă și expusă străbătea creasta. Din păcate vizibilitatea nu era tocmai bună, ceața acoperea culmile din jur. Dar chiar și așa, această porțiune de drum a fost foarte fumoasă.

Am ajuns pe Vârful Lespezi, la inălțimea de 1223 m. Un vârf mic după cum se vede, dar nu pot spune că a fost chiar floare la ureche urcușul până la el. Există insă și o variantă mai ușoară, cea pe care urma să coborâm.

De pe vârf se vede Cascada Vălul Miresei strălucind undeva pe versantul opus, cu 200 de metri mai jos. Se mai văd Vârful Piatra Arsă și Falezele de Granit. Deși se anunța ceva vânt, am avut noroc și nu ne-a bătut când eram pe vârf. Nigea insă cu fulgi mari și era destul de frig, așa că, după imortalizarea momentului atingerii acestui vârf ne-am continuat drumul.

Ne-am intors până am regăsit marcajul Cruce Roșie și am continuat să coborâm urmând acest marcaj până la intersecția cu marcajul Punct Albastru. La intersecția cu acest marcaj am pornit spre stânga, spre dreapta poteca mergând pe marcaj Punct Albastru și apoi pe Punct Roșu până in satul Răchițele.

Ninsoarea sporea farmecul traseului. Nu era deloc greu, o plimbare in ușoară coborâre printre brazii acoperiți cu zăpadă. Am tot mers prin acest ținut de basm până la intersecția cu marcajul Punct Roșu. Aici este un indicator care ne spune că urcând pe acest marcaj se poate ajunge la Pietrele Albe in 2,5 ore sau la Cabana Vlădeasa in patru ore. Mențiionez că acest timp este valabil vara, și, din câte am ințeles, chiar și pentru acest anotimp este cam scurt.

Noi nu am urmat marcajul spre vârf, ci am continuat să coborâm, am trecut pe lângă Refugiul Salvamont și am ajuns la cascada Răchițele sau Vălul Miresei, aflată la 1000 m altitudine, una din cele mai frumoase cascade din țara noastră.

Am sperat să fie complet inghețată, dar gheața pusese stăpânire doar pe stâncile din lateralul firului principal al cascadei. Apa cade de la o inălțime de 30 m, in două trepte. La baza primei trepte, s-a format o scobitură in stâncă care asigură dispersia apei sub forma unui voal. Legenda spune insă că asemănarea apei cu voalul unei mirese vine de la faptul că o mireasă a căzut in aceste locuri, cu mult timp in urmă. Voalul miresei a rămas agățat de stânci iar apa s-a format din lacrimile nuntașilor care s-au oprit in locul unde era agățat voalul și au inceput să plângă.

Cascada este accesibilă in orice anotimp, de către oricine dorește să o vadă. Este un drum forestier care duce până la cascadă, accesibil cu orice fel de mașină, din primăvară până in toamnă. Iarna, când este zăpadă multă pe drum, se poate merge cu mașina până in apropiere.

Nu vroiam să ne prindă intunericul pe drum, așa că ne-am continuat drumul mergând lejer până la mașini.

Acest traseu se poate face integral pe jos, intr-un circuit de cinci ore, pornind din satul Răchițele, pe marcajul Punct Roșu. Pentru Vârful Lespezi se face o deviere pe marcajul Cruce Roșie, pe traseul descris mai sus.

Acest timp este valabil vara. In funcție de mărimea stratului de zăpadă timpul necesar parcurgerii acestui traseu se poate mări.

Au fost câteva ore minunate petrecute in natură, cu zăpadă multă și ninsoare care a continuat toată noaptea, schimbându-ne planurile pentru următoarea zi.

Dar despre ce a urmat vă voi povesti in alt review.

Zăpadă, brazi, poteci prin pădure, cascade, vârfuri cu priveliști

O zi in natură este cea mai bună relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI