Călătorie pe Coasta Dalmaţiei şi oraşul muzeu -Trogir

TIPĂREȘTE

Oraşul Kotor a fost ultima locaţie în care am stat în Muntenegru, urmând să vizităm un alt obiectiv stabilit în sejurul nostru, Coasta Dalmaţiei, perla croată a Adriaticii. Am plecat de dimineaţă, am admirat din mers oraşele situate de-a lungul golfului, Dobrota, Perast, Risan, Bijela şi am oprit în cunoscuta staţiune Herceg Novi.

Aici am alimentat cu benzină fiind puţin mai ieftină decât în Croaţia (1,35 eur faţă de 1,38-1,4eur). Am făcut câţiva paşi prin staţiune, după care ne-am îndreptat spre graniţă. De fapt spre graniţe, pentru că Bosnia-Herţegovina are şi ea ieşire la mare, o fâşie de vreo 20 km de litoral.

Am trecut prima graniţa şi ne-am oprit în celebrul oraş Dubrovnik din sudul extrem al Croaţiei. Distrus de cutremurul din secolul XVII şi refăcut în totalitate, oraşul aflat sub patrimoniul UNESCO este vizitat astăzi de turişti de pe aproape toate continentele lumii.

În cele câteva ore ne-am rezumat să vizităm doar centrul vechi al oraşului, în speţă Cetatea Dubrovnik, una dintre puţinele cetăţi din Europa Centrală şi de Est care nu au putut fi cucerite de turci, dar care a fost bombardată fără milă de foştii conaţionali sârbi. Pentru că parcarea în centrul vechi este o problemă deficitară şi cunoscută, am căutat cu ajutorul „omuleţului” de pe Google Street Wiew un loc de parcare înainte de intrarea în oraş.

L-am găsit chiar pe pe laterala DN8, şoseaua ce duce spre celelalte staţiuni turistice de pe coasta dalmată. După ce am parcat, am coborât cca. 130 de trepte, până am ieşit pe prima stradă din apropierea cetăţii. Din dreptul unei treceri de pietoni am mai coborât câteva trepte pe sub telegondolă şi am ajuns la cetate.

Ne-am plimbat pe uliţele şi zidurile cetăţii preţ de vreo trei ore, după care ne-am întors spre locul de parcare. Am ajuns la trecerea de pietoni şi de aici urcuşul pe traseul făcut la venire. După ce am urcat vreo sută de trepte din beton ... stupoare, drumul era înfundat.

Îl greşisem şi urma să facem cale întoarsă, după ce eram epuizaţi după atâta urcuş. La coborâre ne-am dat seama că nu am ţinut cont de reperul telegondolă şi am confundat trecerea de pietoni. A urmat alt urcuş, alt efort şi iată-ne la locul de parcare de pe DN8 gâfâind. dar mulţumiţi că am ajuns la maşină.

Plecaţi din Dubrovnik, după aproximativ 70 de km am ajuns la graniţa cu Bosnia-Herţegovina, am trecut prin oraşul Neum, oraşul staţiune de pe litoralul bosniac, apoi din nou graniţa cu Croaţia. Formalităţile vamale au decurs fără probleme, la una dintre graniţe nici măcar nu s-au uitat la documente.

Pentru că doream să vizităm cât mai multe din oraşele de pe coasta dalmată, de la Opuzen am ţinut tot pe DN8 spre Ploce şi nu pe şoseaua care duce la autostradă. Am parcurs cca.250 de km pe o şosea paralelă cu marea, iar imaginile au fost deosebit de frumoase.Trebuie să scot în evidenţă că spre deosebire de şoselele muntenegrene înguste, în Croaţia sunt mult mai largi, iar covorul asfaltic de altă calitate.

Următoare oprire a fost în oraşul staţiune Makarska. Am parcat aproape de centru, am schimbat ceva euro în kuna şi după ce am făcut o scurtă vizită pe străzile foarte aglomerate ne-am continuat itinerariul stabilit.

Am trecut pe lângă frumoasele staţiuni Başka Vodă, Brela şi Omis, iar oraşul Split l-am ocolit pe centură. Era destul de târziu şi trebuia să ajungem în oraşul- port Trogir, unde aveam cazare pentru două nopţi.

Am intrat in oraş traversând un pod cu acces atât pietonal cât şi auto, într-o aglomeraţie de nedescris, deşi eram în luna iunie. Acest pod leagă oraşul de restul continentului. Un alt pod mai mare, aflat la cca 200 de metri de primul, leagă oraşul de insula Ciovo, locul unde aproape de satul OKrug Gornji noi am avut cazarea.

Şi dacă majoritatea turiştilor se opresc şi vizitează mica insulă-oraş Trogir, cu multele sale obiective istorice, noi am descoperit un loc deosebit de frumos pe coasta de vest a insulei Ciovo. La cca 2 km de oraşul Trogir, mergând pe Ul. Kralja Tomislava, se află o zonă cu multe plaje specifice coastei dalmate, cu pietriş şi nisip, majoritatea situate în golful Saldun.

Numeroasele alei din vecinătatea plajelor sunt străjuite de palmieri, arbuşti ornamentali şi multe aranjamente florale. În zonă sunt multe terase, baruri, restaurante, dar şi câteva marketuri bine aprovizionate cu produse alimentare.

Pentru cei care preferă cortul există aici şi două camping-uri Rozac şi Labaduşa, în care am văzut parcate şi rulote. În golf sunt ancorate numeroase nave de agrement, cu care se pot face croaziere în oricare din zonele coastei dalmate.

Noi am avut cazarea în apropiere de campingul Rozac, într-o vilă foarte frumoasă, acoperită de la parter şi până la etajul I de flori viu colorate (leandri) sau pomi fructiferi (kiwi şi lămâi). Ca un amănunt suplimentar, aici am întâlnit cei mai mulţi ruşi pe metru pătrat din periplul nostru prin Muntenegru şi Croaţia.

Pentru vizitarea oraşului Trogir am luat-o pe jos pe nişte străduţe înguste care se fac din strada principală Tomislava şi după vreo 20 de minute am ajuns la podul care leagă insula de cunoscutul obiectiv istoric.

Intrarea in oraş se poate face prin mai multe porţi, însă pentru vizitarea principalele atracţii se foloseşte poarta de lângă primul pod numită Kopnena Vrata, o arcadă din piatră deasupra căreia se află o statuie a Sf. Ioan şi o inscripţie UNESCO.

Deşi adăposteşte obiective de o mare importanţă istorică, oraşul a început să fie cunoscut şi vizitat, doar după trecerea acestuia în patrimoniul mondial UNESCO (1997).

Fondat de greci în secolul al III-lea, de unde şi numele de Trogir, de la Tragos (ţap), administrat apoi de romani, a fost aproape distrus de musulmani în secolul XII. Cu toate acestea, oraşul cunoaşte în continuare o dezvoltare economică importantă, iar la începutul secolului al XIV-lea intră sub administraţia Republicii Veneţiene, de la care a rămas numeroase obiective istorice.

După căderea Veneţiei (1797), oraşul a trecut sub administrarea imperiului Austro-Ungar, până la sfârşitul primului război mondial, când a trecut în stăpânirea statului pentru sloveni sârbi şi croaţi, ulterior Iugoslavia.

Odată intraţi în oraş, după câţiva paşi dăm de piaţa principală Ioan Paul al II-lea (Trg Ivana Pavla II), unde găsim cele mai importante obiective istorice.

Astfel în stânga, pe latura de nord-vest a oraşului se află Palatul Cipiko (Cipiko Palace), o construcţie barocă cu o fereastră veneţiană la etajul I şi o statuie cu un cocoş la intrare. Mai multe detalii despre palat putem afla aici.

Vizavi se află Catedrala “Sf. Laurenţiu” (Sveti Lovro), o construcţie în stil romano-gotic şi prevazută cu un naos triplu, lucru mai rar întâlnit la alte biserici. Intrarea în catedrală şi urcarea în turnul clopotniţă se face contra cost.

După catedrală se află Turnul cu Ceas şi Loggia, rămăşiţe ale unei biserici mici (Sveti Sebastijan), cu statui ale lui Isus Hristos la intrare în turn şi decoraţiuni în logie.

Urmează Palatul Primăriei-Rectorului sau Palatului Ducelui (Obcinska Palaca), o construcţie foarte frumoasă cu o fântână în curte, o scară interioară cu motive gotice (vezi poza), iar pe interior la partea superioară multiple blazoane ale vechilor şi importantelor familii din Trogir.

Pe nişte străzi înguste trecând pe lângă numeroase terase, Colecţia de artă din Cairo (Zbirka Umjetnina Kairos) şi apoi pe lângă Mănăstirea “Sf, Nicolae” (Samostan Sv. Nikole), am ieşit pe bulevardul de promenadă al oraşului-muzeu, intitulat Riva.

Printre palmieri şi tarabe cu fel de fel de suveniruri, trecând pe lângă statuia lui Augustin Kazotic, un umanist şi episcop născut în Trogir, am ajuns în partea de sud-est a oraşului, unde se află Fortăreaţa Kamerlengo , fosta reşedinţă a guvernatorului venetian.

Deşi interiorul fortăreţei nu oferă prea multe, o plimbare pe zidurile cetăţii face toţi banii (în jur de 3 eur). Alături se află Turnul Sf. Marcu, o construcţie circulară care corespundea cândva cu fortăreaţa şi adăpostea artileria capabilă să apere oraşul de forţele care veneau dinspre mare.

Vizavi de Riva în golf se află ancorate numeroase ambarcaţiuni de agrement, cu care se pot face croaziere în diferite puncte turistice din Croaţia.

Am plecat de aici pe strada (ulica) Hrvatskog şi am ieşit pe partea cealaltă a oraşului pe strada Hrvatskih Mucenika (Martirii Croaţiei), o stradă plină de terase şi restaurante, paralelă cu Riva şi care practic cadrează oraşul.

Pe strada Hrvatskog se află o filială a unei agenţii turistice la care lucrează un roman din Constanţa, stabilit aici din motive de prietenă localnică. Dornic de conversaţii cu românii ne-a povestit multe din faţetele nevăzute ale turismului pe aceste meleaguri.

Am traversat strada Hrvastkih Mucenika şi am ajuns la primul pod de intrare în oraş unde în apropiere există o bogată piaţă de legume şi fructe, pe care o reperasem la venire. Aici am cumpărat ceva fructe la nişte preţuri deosebit de mari, după care ne-am întors la Okrug Gornji, locul unde eram cazaţi.

A fost o zi plină în care am vizitat un oraş-muzeu, în fapt o mica insulă, considerată printre cele mai frumoase din Europa.

Dacă vizitaţi Croaţia pe coasta dalmată, opriţi-vă măcar pentru câteva ore şi vizitaţi acest oraş mic care însă oferă atât de multe satisfacţii.

---

VIZUALIZĂRI: 4035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI